CtEDO 06.06.2000 Auto

AKKURT contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKKURT contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47938/99 prezentate de Ali AKKURT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are sediul în iunie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta W. Thomassen, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Biersan, J. Casadevall, judecători și grefier de secțiune al dlui O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 decembrie 1998 și înregistrată la 6 mai 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, resortisant turc născut în 1959, este în prezent deținut în casa de judecată Bayrampașa. El este muncitor. El este reprezentat în fața Curții de către Özcan K Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza la cauza La 10 februarie 1994, reclamantul a fost arestat de către secțiunea anti-teroristă a Direcției de securitate d În timpul interogatoriilor care au durat până la 24 februarie 1994, polițiștii l-ar fi supus pe reclamant unui tratament abuziv. La ultima dată, reclamantul a fost adus în fața procurorului la curtea de securitate din Istanbul. În declarația sa din 24 februarie 1994 făcută în fața procurorului Republicii În apropierea Curții de Securitate din Istanbul, reclamantul a susținut că polițiștii au abuzat în timpul arestării sale pentru a-i extorca mărturisirea. La cererea Parchetului, întotdeauna în ziua 24 februarie 1994, reclamantul a fost examinat de către medicul de birou medico-legală. Medicul a întocmit un raport conform căruia reclamantul suferea de dureri, iar raportul definitiv nu putea fi întocmit decât după examinarea sa într-un spital echipat. Mai târziu, în aceeași zi, reclamantul a fost examinat din nou de către medicul de la spitalul de poliție. Medicul a constatat un sindrom lombar și a prescris o pauză de muncă de cinci zile. La 2 martie 1994, reclamantul a fost examinat de medicul de la casa din stația Bayrampașa unde fusese transferat după arestarea sa provizorie. Raportul a indicat dureri în vârful degetelor de la piciorul drept, pierderea sensibilității și dureri în ambele regiuni axilare, slăbire Pe 31 mai 1994, un medic legist a examinat rapoartele anterioare și pe reclamant și a considerat că sechele constatate nu pun în pericol viața sa și a ordonat o oprire de lucru de 15 zile. În cadrul tratamentului reclamantului, au fost întocmite mai multe rapoarte neurologice. Procedura penală inițiată împotriva membrilor forțelor de securitate la 6 octombrie 1994, Parchetul de la Istanbul a emis o ordonanță de nejudiciare pe motiv că raportul din 24 februarie 1994 nu menționa nicio urmă care ar putea rezulta din rele tratamente. Reclamantul s-a opus acestei ordonanțe de nejudiciare în fața președintelui instanței de judecată, care a acceptat-o la 23 ianuarie 1995. Acuzarea a intentat o acțiune penală în fața instanței de judecată împotriva polițiștilor responsabili de luarea în custodie a reclamantului și a aplicat pedeapsa pentru acte de tortură, în conformitate cu art. 243 din Codul penal. La data de 20 decembrie 1996, la cererea instanței de judecată a statului de drept al Ministerului Justiției, institutul de drept judiciar al Ministerului Justiției a prezentat un raport care confirma constatările rapoartelor anterioare cu privire la consecințele pe care le avea asupra corpului reclamantului și care concluziona că este imposibil să se determine momentul în care aceste sechele fuseseră cauzate. Prin hotărârea din 17 iunie 1997, a patra cameră a tribunalului a stat sub responsabilitatea funcionarilor de poliie pentru lipsa de probe. Comisia a considerat că reclamantul și colegii săi deținuți au fost supuși unor lovituri și constrângeri, dar că sechele constatate pe corpul reclamantului ar fi putut rezulta în timpul arestării sau în timpul custodiei sale sau în timpul detenției sale în casa de judecată. Pe recursul recurentului, Curtea de Casație (prin Hotărârea din 10 iunie 1998), a confirmat hotărârea din 17 iunie 1997. GRIEF Recurentul a invocat încălcarea articolului 3 din Convenție și susține că a fost supus unor abuzuri în timpul detenției sale de către ofițeri de poliție care au vrut să-i extorce mărturisirea, în special că, după ce au fost complet despuiați, polițiștii ar fi efectuat jeturi de apă rece, electroșocuri la capătul degetelor piciorului drept, lovituri de băț pe talpa picioarelor și ei l-ar fi atârnat într-un fel de spânzurare palestiniană mai mult. Reclamantul a fost legat la ochi în timpul acestor tratamente rele. Prin invocarea articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge că procedura împotriva ofițerilor de poliție responsabili de arestarea sa nu era echitabilă și că instanțele penale în cauză nu erau independente și imparțiale. În plus, reclamantul se plânge de lipsa unei acțiuni efective în fața unei instanțe naționale pentru a-și invoca acuzațiile de maltratare. În acest sens, el invocă art. 13 din Convenția combinată cu art. 3. ar fi fost supuse unor tratamente abuzive în custodia sa (art. 3 din Convenție) și unei absențe a căii de atac interne pentru a se plânge (art. 13 din Convenție). În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alin. (3) lit. (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecții ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în decizia sa cererea și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecții; ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJURINE la examinarea obiecțiilor reclamanților cu privire la presupusele rele tratamente (art. 3 din Convenție), precum și lipsa unei acțiuni pentru a se reclama (art. 13 din Convenție coroborat cu art. 3) DECLARĂ RECETA IRRECEVABILĂ PENTRU SUPRAVIEȚUIRE. Michael O. BOYLE Elisabeth Palm Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-05-04
0,96
AFFAIRE AKKURT c. TURQUIE
efs concernant les mauvais traitements prétendument infligés lors de la garde à vue (article 3 de la Convention) ainsi que de l’absence de recours pour s’en plaindre (article 13 de la Convention combiné avec l’article 3). 4. Le 7 juin 2005,
CtEDO 2000-11-28
0,96
TAYDAS et ÖZER contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48805/99 présentée par Işıl TAYDAŞ et Esat ÖZER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une cham
CtEDO 2006-07-04
0,96
AKKURT c. TURQUIE
DEUXIEME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 20583/02 présentée par Şakir AKKURT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 juillet 2006 en une chambre composée
CtEDO 2000-11-28
0,96
DOGAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49503/99 présentée par Halil DOĞAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée
CtEDO 2000-04-04
0,96
ÜLGER contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41307/98 présentée par Hüseyin ÜLGER contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 avril 2000 en une chambre composée de M
Sursă