YILDIZ contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
YILDIZ contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
Prima DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 32979/96 prezentată de Özgür YILDIZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 6 iunie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președintele W. Thomassen, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Bîrsan, J. Casadevall, judecători și domnul O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 14 august 1996 și înregistrată la 17 septembrie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții la 20 aprilie 1999, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant turc, născut în 1973 și rezident la Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către Maestrul Tosun, avocat în Baroul de la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. L La 19 aprilie 1993, în timpul unei percheziții efectuate la sediul unei asociații, reclamanta a fost arestată de poliție și reținută. El a fost acuzat de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Sol (Stânga Revoluționară). La 27 aprilie 1993, la cererea Direcției pentru Securitate, Secțiunea pentru Combaterea Terorismului, reclamanta a fost examinată de un medic legist, membru al institutului medico-legal al statului, care nu a constatat nici o urmă de violență pe corpul său. În aceeași zi, reclamanta a fost adusă în fața judecătorului care a ordonat arestarea sa provizorie. La cererea instanței judecătorești, reclamanta a fost examinată de un medic legist, membru al instituției de medicină legală. În raportul său din 6 mai 1993, medicul, după ce a examinat recurenta și având în vedere rezultatele raportului din 29 aprilie 1993 întocmit de medicul de la casa de curtare din . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Medicul a considerat că sechelele constatate nu puneau în pericol viața reclamantei și a ordonat o încetare a activității de șapte zile. Procedura penală diligentă împotriva recurentei și prima plângere a recurentei cu privire la acuzațiile sale de maltratare Prin actul de acuzare prezentat la 27 mai 1993, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului membru în cauză a intentat o acțiune penală împotriva reclamantei în temeiul articolului 168 din Codul penal turc care reprimă dreptul la o bandă armată. La tribunalul din 20 septembrie 1993, avocatul reclamantei a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili de arestarea clientei sale. El a solicitat instanței de securitate din statul membru al țării să urmărească desfășurarea acestei plângeri. În cadrul procedurii în fața Curții de Securitate de la .. .. ., reclamanta a respins toate acuzațiile aduse împotriva ei. Ea a susținut că a fost obligată să mărturisească sub constrângere și a acceptat declarațiile făcute în fața procurorului și a judecătorului judecător. Prin decizia din 29 mai 1995, Curtea de Securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Instanța de securitate a statului membru în cauză, în scopul stabilirii vinovăției recurentei, ia în considerare în special faptul că recurenta a fost arestată în posesia documentelor privind reuniunile membrilor organizației ilegale și a documentelor scrise ale mâinii sale, a căror autenticitate a fost demonstrată printr-un raport de expertiză și sesizat în timpul percheziției efectuate de poliție la sediul unei asociații. În memoriul său din 27 decembrie 1995, recurenta a susținut în special că documentele citate de Curtea de Securitate a Uniunii Europene au fost obținute în mod ilegal în scopul de a dispune de o dovadă în cunoștință de cauză. În acest sens, Comisia a arătat că percheziția în cursul căreia documentele fuseseră reținute nu era legală, că declarația sa făcută în fața poliției fusese obținută sub constrângere și că, prin urmare, utilizarea acestor dovezi încalcă legislația în domeniu, precum și Convenția europeană a drepturilor omului. Prin hotărârea din 8 februarie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată, considerând că aceasta din urmă era conformă cu legea și cu normele procedurii. Această hotărâre a fost pronunțată la 14 februarie 1996 în lipsa recurentei și a reprezentantului acesteia. A doua plângere a recurentei și a acțiunii penale pronunțate împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa La 28 ianuarie 1995, reclamanta a depus o plângere în fața instanței de judecată în fața a doi polițiști responsabili de arestarea sa, în timpul căreia aceștia i-ar fi aplicat tratamente abuzive pentru a-i extorca mărturisirea. În sprijinul concluziei sale, instanța a luat în considerare faptul că, înainte de a fi trimisă în fața Parchetului, reclamanta, în urma interogatoriului său la poliție, fusese examinată de un medic legist. Aprilie 1993, acesta din urmă a declarat că nu a constatat nici o urmă de violență asupra corpului reclamantei. Curtea a exclus ca dovadă raportul medical întocmit la 29 aprilie 1993, din cauza faptului că acesta fusese întocmit la două zile după arestarea reclamantei. Atrăgând atenția asupra faptului că, în speță, plângerea a fost depusă la mai mult de doi ani după fapte, aceasta concluzionează că nu există suficiente dovezi împotriva polițiștilor în cauză. În dreptul intern relevant Codul penal reprimă faptul că un agent public trebuie să supună pe cineva torturii sau relelor tratamente (articolele 243 și 244 din Codul penal). În conformitate cu articolele 151 și 153 din Codul de procedură penală, se poate depune o plângere în fața procurorului general al Republicii, în conformitate cu art. 148 din Codul de procedură penală. Un reclamant poate apela, de asemenea, la decizia procurorului de a nu iniția o acțiune în fața președintelui instanței de judecată. Respingerea recursului de către președintele instanței de judecată închide procedura. art. 168 din Codul penal turc oricine, în vederea comiterii infracțiunilor enunțate în articole 125 (...), constituie o bandă sau organizație armată sau preia conducerea și comanda sau dobândește o responsabilitate specială într-o astfel de bandă sau organizație, va fi condamnat la (...). Diverșii membri ai benzii sau ai organizației vor fi condamnați la (...). GRIEF În primul rând, recurenta se plânge că a fost supusă unor tratamente abuzive în conformitate cu art. 3 din Convenție în timpul custodiei sale. În plus, reclamanta se plângea că cauza sa nu ar fi fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care, printre cei trei membri ai Curții de Securitate a statului care a fost condamnată, figura un judecător militar. De asemenea, Comisia susține lipsa de cunoaștere a dreptului său la un proces echitabil din cauza utilizării ca mijloc de probă a declarației sale adunate sub obligația poliției, precum și a celei a documentelor conținute în timpul unei percheziții ilegale. În acest sens, aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție. Recurenta se plânge că a suferit abuzuri în timpul custodiei sale împotriva articolului 3 din Convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Excepție preliminară Guvernul excită de la neobosirea căilor de atac interne care susțin că reclamanta nu a depus plângere împotriva administrării casei de judecată. Dupa guvern, reclamanta a depus o plângere pentru rele tratamente împotriva polițiștilor care i-au luat depoziia. În plângerea sa, ea susținea că a fost torturată și supusă unor tratamente abuzive în timpul reținerii ei în perioada 19-27 aprilie 1993. Raportul medical referitor la această perioadă de privare de libertate a fost cel din 27 aprilie 1993, întocmit chiar la ieșirea din custodia poliției. Recurenta, care nu ia în considerare, își susține afirmațiile pe baza unui alt raport medical întocmit la 6 mai 1993, adică la zece zile după ce a fost transferat la domiciliu. Guvernul susține că, în lumina afirmațiilor recurentei și ținând cont de raportul medical din 27 aprilie 1993, instanța de judecată din statul respectiv este limitată să examineze dacă persoana respectivă a fost supusă unor tratamente abuzive în timpul detenției sale. După ce a ajuns la concluzia că nu există suficiente probe aflate sub acuzare, aceasta a achitat acuzații. Trebuie menționat că, dacă reclamanta ar fi depus o plângere împotriva administrației casei de judecată, instanța de judecată ar fi putut căuta răspunderea penală a acesteia în locul funcționarilor poliției. neagă că a fost supusă unor tratamente abuzive în perioada cuprinsă între 27 aprilie și 6 mai 1993, și anume în timpul detenției sale la casa în custodia din Istanbul. Aceasta arată că acțiunea sa este limitată la actele de violență pe care le-au suferit în timpul detenției sale la sediul Direcției pentru Siguranță de la Istanbul, declarând că, în lacul din 20 septembrie 1993, avocatul său prezentase o plângere în această privință și, dat fiind că autoritățile o retrimitese la 28 ianuarie 1995. Curtea arată că motivul cu care este sesizată se referă numai la pretinsele rele tratamente suferite de recurentă în timpul custodiei sale care se situează între 19 și 27 În aprilie 1993, în sediul Direcției de Securitate D'instanță. Recurenta, care a denunțat în mod repetat actele de violență pe care le-a suferit și a depus două plângeri împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa, ar putea fi considerată ca epuizând căile de atac interne. Prin urmare, nu poate fi reținută excepția din partea guvernului. Substanță din partea guvernului, care se referă la raportul medical din 27 aprilie 1993, susține că reclamanta nu a suferit niciun act de violență în timpul custodiei sale în perioada 19-27 aprilie 1993. În ceea ce privește raportul medical din 6 mai 1993, el susține că acesta nu se referă la perioada în cauză, ci la perioada în care a avut loc la casa de judecată. Este evident că polițiștii care au colectat declarația reclamantei nu pot fi considerați responsabili pentru un incident la casa de judecată. Având în vedere că obiectul cauzei recurentei se limitează la perioada în care este reținută, guvernul solicită Curții să declare cauza inadmisibilă. Recurenta se referă la teza guvernului. Potrivit acesteia, leziunile pe care le prezentau nu au o singură origine, abuzurile comise de polițiști în timpul arestării sale pentru a-i extorca mărturisirea, susținând că rezultatul raportului medical din 27 aprilie 1993 nu este de încredere, dat fiind că Medicul a stabilit fără să fi efectuat o examinare amănunțită și i-a pus întrebări în prezența polițiștilor responsabili pentru arestarea sa. . La două zile după ce a fost reținută (29 aprilie 1993), ea a fost examinată de medicul de la casa de detenție din Istanbul, care a menționat urme de violență pe corpul său. Rezultatul raportului din 6 mai 1993 se bazează, în esență, pe constatările raportului din 29 aprilie 1993. În urma unei examinări preliminare a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că acest motiv ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare pe fond a cauzei. Prin urmare, acesta nu poate fi declarat în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv, iar reclamanta se plânge în plus că cauza sa nu ar fi fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care, printre cei trei membri ai Curții de Securitate a statului . Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, Comisia susține lipsa de conștiință a dreptului său la un proces echitabil din cauza utilizării ca mijloc de probă a declarației sale adunate sub obligația poliției, precum și a celei a documentelor conținute în timpul unei percheziții ilegale. În acest sens, aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție astfel formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Guvernul se referă la observațiile sale scrise și orale prezentate Curții în timpul luării în judecată în contextul cauzei Incal c Turcia. Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998-IV), precum și observațiile scrise prezentate în contextul cauzei cu privire la care se soluționează litigiul (hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VII), și susține că prezența unui judecător militar în cadrul Curții de Securitate a statului care a condamnat-o pe reclamantă nu constituie o încălcare a articolului 6 din Convenție. Potrivit guvernului, în prezenta cauză, considerațiile generale referitoare la Nu sunt justificate din cauza prezenței unui judecător militar în curtea de securitate a statului. Guvernul, cu titlu subsidiar, atrage atenția Curții asupra faptului că, în urma hotărârilor Incal și a celor din urmă, a fost inițiată o dezbatere în mod public cu privire la independența și la imparțialitatea cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În opinia sa, este adevărat că compunerea cursurilor de securitate de la ë ë ă a fost modificată după hotărârile pronunțate de Curte, cu toate acestea, în cadrul Cu r ii de Securitate de la Õ â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â TM â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â Prin urmare, este imposibil să nu accepte că a fost judecat și condamnat de o instanță independentă și imparțială în cadrul unui proces echitabil. În urma unei examinări preliminare a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că acest motiv ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare pe fond a cauzei. Prin urmare, acesta nu poate fi declarat în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RECEVALABIL toate mijloacele de fond rezervate. Michael O