CtEDO 16.07.2002 Auto

AFFAIRE YILDIZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.07.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE YILDIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA YILDIZ c. TURCIA (solicitarea nr. 3279/96) HOTĂRÂREA (regula amiabilă) STRASBURG 16 iulie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Y Casadevall judecători și a domnului O'Boyle grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 iulie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 32999/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, dle Özgür Y La 14 august 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată în fața Curții de către dl Tosun Șbulur, avocată la Istanbul. Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului. Cererea are ca obiect obținerea unei decizii privind dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 3 și 6 din Convenție. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] la 6 iunie 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 12 aprilie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului La 1 mai 2001 și, respectiv, la 13 septembrie 2001, reclamanta și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Recurenta s-a născut în 1973 și locuiește în Istanbul, iar la 19 aprilie 1993 a fost arestată de poliție și arestată și acuzată de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Sol (Stânga Revoluționară). La 27 aprilie 1993, la cererea Direcției pentru Securitate, Secțiunea pentru Combaterea Terorismului, reclamanta a fost examinată de un medic legist, membru al Institutului Medico-legal din Istanbul, care nu a constatat nici o urmă de violență pe corpul său. 10. În aceeași zi, reclamanta a fost adusă în fața judecătorului care a ordonat arestarea sa provizorie. 11. La 29 aprilie 1993, reclamanta a fost examinată de medicul de la casa de arest din Istanbul, iar raportul medical întocmit în această privință nu a fost prezentat de către părți. 12. La cererea Parchetului din Eyüp, precum și a conducerii casei de arestare din Istanbul, reclamanta a fost examinată de un medic legist, membru al Institutului Medico-legal. În raportul său din 6 mai 1993, acesta din urmă, referindu-se la raportul medical din 29 aprilie 1993, a menționat diferitele sechele pe corpul reclamantei și a ordonat o oprire de lucru de șapte zile. 13. Printr-un act de acuzare prezentat la 27 mai 1993, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului de temniță (inclusiv curtea de securitate a statului de origine) a intentat o acțiune penală împotriva reclamantei în temeiul articolului 168 din Codul penal care reprimă apartenența la o bandă armată 14. Prin hotărârea din 29 mai 1995, Curtea de Securitate a statului a declarat reclamanta vinovată de faptele care i-au fost reproșate și a condamnat-o la 12 ani și 6 luni de închisoare. 15. Prin hotărârea din 8 februarie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată, întrucât aceasta din urmă era conformă cu legea și cu normele procedurii. Această hotărâre a fost pronunțată la 14 februarie 1996 în absența recurentei și a reprezentantului acesteia. 16. Între timp, la 28 ianuarie 1995, reclamanta a depus o plângere la Parchetul din Istanbul împotriva a doi polițiști responsabili de arestarea sa și a susținut că au fost maltratați. 17. La 27 iunie 1996, instanța de asedii din Istanbul i-a condamnat pe cei doi polițiști responsabili de arestarea reclamantei. În sprijinul concluziei sale, Curtea a considerat că, înainte de a fi trimisă la Parchet, reclamanta, în urma interogării sale la poliție, a fost examinată de un medic legist. În raportul său din 27 aprilie 1993, acesta din urmă a declarat că nu a constatat nici o urmă de violență asupra corpului reclamantei. Curtea de Assisii a respins ca dovadă raportul medical întocmit la 29 aprilie 1993 În aprilie 1993, din cauza faptului că acesta fusese întocmit la două zile după arestarea persoanei în cauză, subliniind că, în cazul de față, plângerea fusese depusă la mai mult de doi ani după fapte, Comisia concluzionează că nu există suficiente dovezi împotriva polițiștilor în cauză. 18. La 5 martie 2002, Curtea de Securitate a statului a decis să acorde recurentei dreptul de a beneficia de o reducere a pedepsei care rezultă din detenția sa anterioară. 19. La 5 iunie 2002, reclamanta a fost eliberată. ÎN DREPT 20. La 14 septembrie 2001, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că guvernul Republicii Turcia oferă recurentei plata cu titlu gratuit a sumei de 200 000 FRF (două sute de mii de franci francezi) [30 489,80 EUR - treizeci de mii patru sute nouă euro și optzeci de cenți] ca soluționare amiabilă a cererii sale înregistrate la numărul 32999/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile de avocatură aferente cauzei, nu va fi supusă nici unui impozit în vigoare la momentul relevant și va fi plătită în franci francezi [în euro] într-un cont bancar indicat de reclamantă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Plata va valora soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul regretă faptele cauzei care au condus la introducerea prezentei cauze și, în special, la apariția unor cazuri individuale de maltratări aplicate de autorități unor persoane aflate în arest, în pofida legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de incidente. Guvernul admite că încălcarea articolului 3 din convenție a constituit o încălcare a dreptului recurentei la un proces echitabil, astfel cum a fost garantat prin articolul, și, în circumstanțele menționate, a adus atingere dreptului recurentei la un proces echitabil, astfel cum a fost garantat prin articolul respectiv. 6 din Convenție. În acest sens, se angajează, printre altele, să emită instrucțiunile corespunzătoare și să adopte toate măsurile necesare pentru a garanta că interzicerea unor astfel de forme de maltratare În acest sens, guvernul face referire la angajamentele asumate de acesta în declarația semnată în cadrul cererii nr. 34382/97 și își reiterează hotărârea de a le da un efect și observă că măsurile legale și administrative adoptate recent au redus cazurile de maltratare în circumstanțele de tipul celor din această specie și au sporit eficiența investigațiilor efectuate. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul miniștrilor a executării hotărârilor Curții cu privire la Turcia în astfel de cazuri constituie un mecanism adecvat pentru a asigura îmbunătățirea continuă a situației în materie de protecție a drepturilor omului și se angajează în acest sens să își continue cooperarea, necesară pentru atingerea acestui obiectiv. În sfârșit, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din convenție după pronunțarea hotărârii sale. 21. La 7 mai 2001, Curtea primise următoarea declarație semnată de reprezentantul recurentei. Am luat cunoștință de declarația guvernului turc, făcută în vederea unei soluționări amiabile a cazului care are ca origine cererea nr. 32999/96 și conform căreia este dispus să-mi plătească cu titlu gratuit suma de 200 000 FRF (două sute de mii de franci francezi) [30 489,80] EUR - treizeci și patru mii nouă sute nouă euro și optzeci de cenți] pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii mele. Declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns și eu și guvernul și mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 22. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 23. Prin urmare, trebuie eliminată cauza rolului. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cazului la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 iulie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-12-19
0,96
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 3847/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2005-07-21
0,96
AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 52164/99) ARRÊT STRASBOURG 21 juillet 2005 DÉFINITIF 21/10/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2006-12-19
0,96
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 477/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2006-12-19
0,96
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 77642/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2006-12-19
0,96
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 1)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 1) (Requête n o 77641/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
Sursă