AFFAIRE UÇKAN c. TÜRKİYE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale (Article 8-1 - Respect de la vie privée)
AFFAIRE UÇKAN c. TÜRKİYE (CtEDO, 2023)
SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ UçKAN c. TÜRKAYE (solicitarea nr. 67657/17) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 aprilie 2023 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Uçkan c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Jovan Ilievski, președintele Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu, judecători și Dorothee von Arnim, Grefiere Adjunctă de secțiune a cererii (n 67657/17) îndreptate împotriva Republicii Türkiye și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Aytaç Uçkan, născut în 1973 și cu reședința la Istanbul, reprezentat de domnul E. angün, avocat la Istanbul, a sesizat Curtea la data de 4 august 2017 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( Având în vedere decizia prin care Curtea respinge opoziția guvernului la examinarea cererii de către un comitet, După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 28 martie 2023, renunță la hotărârea care a fost adoptată la această dată În pofida unei achitarea de către autoritățile naționale a unei lacune într-o procedură penală care a fost inițiată împotriva sa, se referă la datele de identificare ale reclamantului, în special amprentele sale digitale colectate în cadrul urmăririi penale. În 2004, s-a inițiat o procedură penală a șefului șantajului prin amenințare împotriva reclamantului. La 25 martie 2004, în cadrul anchetei efectuate de poliție, amprentele digitale ale reclamantului au fost prelevate și fotografii ale acestuia au fost realizate. La 15 iulie 2004, la sfârșitul procedurii, reclamantul a fost achitat de acuzațiile aduse acestuia. Prin cererile din 13 iulie și 20 decembrie 2006 adresate Direcției de Securitate de la Istanbul, reclamantul a solicitat ca datele sale de identificare Õ retrase din fișierul automatizat privind persoanele condamnate sau suspectate. În sprijinul cererii sale, acesta a prezentat că 10 octombrie 2005 polițiștii au fost prezentați la domiciliul său pentru a-l conduce la secția de poliție în legătură cu o plângere de furt de telefon mobil după ce reclamantul l-a identificat pe bună dreptate ca fiind autorul spătarului în timpul unei căutări efectuate de investigatori în această bază de date. La 22 decembrie 2006, conducerea securităii d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 14 februarie 2007, reclamantul a introdus în fața instanței administrative din Luxemburg o acțiune de anulare a actului administrativ din 22 decembrie 2006 și de eliminare a datelor sale cu caracter personal din registrul de identificare la 6 februarie 2008, instanța administrativă a anulat actul atacat. 5271 privind procedura penală intrată în vigoare la 1 În iunie 2005 s-a prevăzut că, după pronunțarea unei hotărâri de către o instanță judecătorească, informațiile memorate în scopul identificării persoanelor vizate trebuiau, în prezența procurorului republicii, să fie eliminate, el a considerat că actul de rectificare prin administrarea datelor cu caracter personal ale reclamantului în vederea includerii acestora în registrul de identificare nu era conform cu legea. La 9 noiembrie 2012, a fost sesizat cu privire la un recurs în casare formulat de administrația pârâtă, Consiliul de Stat infirma hotărârea menționată anterior, care a constat în conformitate cu legislația relevantă. În primul rând, a constatat că datele reclamantului fuseseră înregistrate în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 2559 privind îndatoririle și responsabilitățile poliției, care reglementează condițiile de colectare, înregistrare și stocare a amprentelor digitale și a fotografiilor de către poliție, și că, în urma achitarii sale, acestea fuseseră transformate în date de identificare în conformitate cu circulara nr. 54 din 19 martie 2004 a Ministerului de Interne. 81 din Legea nr. 5271, în care se afla tribunalul administrativ, nu putea fi executat decât de un procuror al Republicii și nu putea, prin urmare, să se afle în speță. La 20 noiembrie 2014, reclamantul a sesizat Consiliul de Stat cu privire la o cale de atac împotriva hotărârii din 9 noiembrie 2012. La 19 martie 2015, tribunalul administrativ, conformându-se hotărârii judecătorești a Consiliului de Stat, a respins cererea reclamantului din aceleași motive ca și cele prezentate de Înalta Instanță. 10. Reclamantul a formulat împotriva acestei decizii o cerere de recurs în casație, al cărei recurs a fost decăzut de către Consiliul de Stat la 25 ianuarie 2016. La 18 aprilie 2016, reclamantul a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale și s-a plâns, printre altele, că a suferit un tratament degradant din cauza conservării, în pofida achitarea datelor sale cu caracter personal de către autoritățile naționale. 12. La 18 iulie 2017, Curtea Constituțională a declarat acțiunea individuală a reclamantului inadmisibilă pentru absența vădită a temeiului juridic. Examinând principala cauză a dreptului la respectarea vieții private, Curtea Constituțională a considerat că actul respectiv avea un temei legitim în art. 5 din Legea nr. 2559 și în Circulara nr. 54, din 19 martie 2004, din partea Direcției Generale de Securitate și din cauza faptului că, având în vedere legislația în cauză și modul în care instanțele și-au motivat deciziile, măsura în cauză putea fi considerată proporțională. 13. 2559 privind îndatoririle și responsabilitățile poliției se referă la înregistrarea amprentelor digitale și la luarea de fotografii ale persoanelor aflate în detenție. Amprentele digitale colectate în acest context sunt înregistrate și stocate într-o bază de date specifică creată în acest scop. Datele conținute în acest fișier pot fi utilizate de instanțe, judecători, procurori și forțe de ordine în scopul identificării suspecților, prevenirii infracțiunilor sau descoperirii adevărului material în cadrul investigațiilor și urmăririlor penale. În special, serviciile de poliție au acces direct la fișier pentru a identifica un caz sau pentru a compara amprentele digitale prelevate de la locul faptei. Fișierul are un sistem de securitate care permite verificarea de către care agent public și în ce scop sunt utilizate informațiile stocate în sistem. Datele conținute în fișier sunt confidențiale și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Amprentele digitale și fotografiile din baza de date sunt șterse din sistem la 10 ani de la decesul persoanei vizate sau, în orice caz, la 80 de ani de la data înregistrării lor. 14. 54 din 19 martie 2004, pe care Ministerul de Interne le-a difuzat la unitățile de poliție, în cazul în care se pronunță o hotărâre de detenție în cadrul unei proceduri penale, amprentele digitale și fotografiile de la ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIE 15. Invocând art. 3 din Convenție, recurentul reproșează autorităților naționale că și-a păstrat datele personale în fișiere automatizate. 16. Învățătoarea calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că trebuie să examineze cauza din singurul unghi al articolului 8 din Convenție. În ceea ce privește excepția de la epuizarea căilor de atac interne, Curtea ia notă de faptul că reclamantul se plânge de reținerea permanentă a datelor sale personale într-un fișier ținut de autorități, și nu de lipsa de despăgubiri a unui prejudiciu care ar rezulta din această măsură. Prin urmare, o acțiune în despăgubire referitoare la măsura de conservare de către autorități a datelor sale personale ar fi constituit o cale de atac eficientă în circumstanțele din speță. Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă. 19. În acest sens, Curtea constată că, deși datele în litigiu au fost șterse din registrul persoanelor condamnate sau suspectate, păstrarea lor a fost menținută în baza de date ținută în scopuri de identificare. Prin urmare, această excepție trebuie respinsă. Constatând că nu este în mod evident greșit întemeiat Guvernul susține, printre altele, că păstrarea datelor cu caracter personal de către poliție era necesară într-o societate democratică, explicând în acest sens că această conservare vizează facilitarea luptei împotriva criminalității și că, neaccesibile publicului, datele referitoare la solicitant nu au fost utilizate în alte scopuri. 23. Curtea arată că amprentele digitale ale reclamantului au fost prelevate în cadrul unei anchete penale desfășurate împotriva sa, că, în cazul în care a fost achitată la încheierea procedurii, acestea au fost păstrate în baza de date a poliției referitoare la persoanele condamnate sau suspectate și că, în urma unei cereri formulate de către persoana în cauză, acestea au fost convertite de către autorități în date de identificare și păstrate în fișierul corespunzător (punctele 2-4 de mai sus). 24. Curtea a stabilit principiile care reglementează păstrarea de informații cu caracter personal de către autorități după încheierea urmăririi penale împotriva persoanelor vizate de achitarea sau de o decizie de clasificare fără întârziere în cauza S. și Marper c. Regatul Unit, în special ([GC], n 30562/04 și 30566/04, §§ 66-67 și 101-104, CEDH 2008 25. Păstrarea într-un fișier ținut de autoritățile naționale a unor date cu caracter personal, cum ar fi amprentele digitale ale unui individ identificat sau identificabil, constituie o interferență în exercitarea dreptului la respectarea vieții private (compararea ibidem §§ 84-86). În speță, măsura în cauză era prevăzută de art. 5 din Legea nr. 2559 și de circulara nr. 54 din Ministerul de Interne, și a urmărit obiectivele legitime ale protecției drepturilor și prevenirii infracțiunilor. 26. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe în cauză, Curtea amintește că, în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, legislația internă trebuie să ofere garanții adecvate pentru a împiedica utilizarea acestor date care nu respectă cerințele prevăzute la art. 8 (ibidem) § 103. Acest lucru este valabil în special pentru informațiile cu caracter personal care fac obiectul prelucrării automate, în special atunci când aceste date sunt utilizate în scopuri polițienești (M.K. c. Franța, nr. 1952/09, § 35, 18 aprilie 2013 27. Curtea ia notă de faptul că măsura în cauză de conservare a amprentelor digitale ale reclamantului avea ca efect ca acestea din urmă să devină accesibile serviciilor de poliție în cadrul oricărei anchete în curs, indiferent de locul în care ar fi putut fi vorba. În continuare, Comisia observă că legislația relevantă nu face nicio distincție în această privință, care s-ar baza pe existența sau nu a unei condamnări de către un tribunal. Or, în hotărârea S. și Marper menționată anterior Curtea a subliniat riscul de stigmatizare care a apărut ca urmare a faptului că persoanele, după ce au beneficiat de o achitare sau de o clasificare fără urmare a acesteia, au fost tratate în același mod ca și condamnații (§ 122). Situația din prezenta cauză este similară în acest sens, întrucât reclamantul a fost achitat în urma procedurii penale care fusese supusă unei acțiuni împotriva sa (a se vedea, mutatis mutandis M.K. c. Franța, citată anterior, § 42). 28. În plus, art. 5 din Legea nr. 2559, care întemeiază măsura de conservare a amprentelor digitale, nu prevede posibilitatea de a detașa datele păstrate. În plus, perioada de păstrare a datelor - 10 ani de la decesul persoanei vizate și, în orice caz, 80 de ani de la data înregistrării (punctul 13 de mai sus) - este în practică echivalentă cu o conservare indefinită sau, cel puțin, cu o normă mai degrabă decât cu o limită maximă (a se vedea mutatis mutandis M.K.c. Franța, citată anterior, punctul 45). 29. În concluzie, Curtea consideră că regimul de conservare într-un fișier de poliție, în scopul identificării, a amprentelor digitale ale persoanelor care au fost acuzate, dar care nu au fost condamnate, astfel cum a fost aplicat reclamantului în speță, nu traduce un echilibru corect între interesele publice și private concurente în cauză. Prin urmare, măsura în cauză a constituit o încălcare disproporționată a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată și nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică. 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 8 din convenție. 309,30 de lire turcești (TRY) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a declarat angajate în cadrul procedurilor desfășurate în fața instanțelor interne și în fața Curții. În acest sens, acesta prezintă o chitanță de 16 000 TRY (2 437 EUR la data relevantă) stabilit de avocatul său și mai multe chitanțe referitoare la cheltuielile poștale și la cheltuielile de procedură pe care le-a plătit la nivel intern. 32. Guvernul consideră că cererea depusă pentru prejudiciul moral este excesivă și că nu corespunde sumelor acordate în jurisprudența Curții. În ceea ce privește pretențiile referitoare la cheltuieli și cheltuieli de judecată, guvernul arată că reclamantul nu a prezentat nicio convenție din proprie inițiativă care ar fi fost încheiată între avocatul său și el însuși. 33. Curtea acordă reclamantului 2 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de jurisprudență, Curtea consideră că este rezonabil să atribuie reclamantului suma de 1 000 EUR, indiferent de costuri, plus orice sumă care poate fi datorată de solicitant cu titlu de impozit pe această sumă. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară că, în termen de trei luni, reclamantul trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 000 de euro (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de solicitant cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 18 aprilie 2023, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Grefier Adjunct Președinte