CtEDO 27.06.2000 Auto

ECHEVERRI RODRIGUEZ v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
27.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ECHEVERRI RODRIGUEZ v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Reclamantul este un național colombian, născut în 1960 și care îndeplinește în prezent o condamnare la închisoare în Olanda. El este reprezentat în fața Curții de către dna E. Prakken, un avocat practicant la Amsterdam. La 1 aprilie 1992, la cererea procurorului public, judecătorul de investigare (rechter-comissaris) al Curții Regionale (Arrondissementsrechtbank) din Haga a deschis o anchetă judiciară preliminară (gerechtelijk vooronderzoek) împotriva dlui X., un național colombian care locuiește în Țările de Jos și care a fost suspectat de a fi implicat în importul de cocaină. La un moment dat, s-a deschis și o anchetă judiciară preliminară împotriva dnei Y., soțul dlui X. După ce dl X și dna Y. au devenit conștienți de aceste investigații, au părăsit Olanda pentru Statele Unite ale Americii (USA). Deși, după ce au plecat de la Țările de Jos, investigațiile penale împotriva lor nu au fost urmărite în mod activ, acestea nu au fost oficial închise. În aprilie 1995, Agenția de Implementare a Drogurilor din SUA (DEA) a deschis o anchetă în conformitate cu denumirea de cod „Tropical Wizzard” împotriva unor persoane suspectate de trafic de cocaină și de spălare de bani. Unul dintre acești suspecti a fost domnul X. După cum a apărut din conversațiile telefonice cu dl X, el a fost implicat în transportul de droguri în Olanda, procurorul adjunct responsabil pentru districtul de sud din Florida, dna D., a solicitat Curtea de district al Statelor Unite pentru districtul de sud din Florida, la 20 aprilie 1995, pentru a permite divulgarea de conversații cu fire interceptate autorităților de anchetă penală din Olanda. După ce a obținut acest ordin de informare judiciară la 25 aprilie 1995, autoritățile de investigare penală din Olanda au fost furnizate cu comunicațiile interceptate. La 24 mai 1995, pe baza Tratatului de 1981 între Olanda și SUA în ceea ce privește asistența reciprocă în materie penală, procurorul public dl V. a adresat o scrisoare rogatorie autorităților SUA în scopul punerii la dispoziție rezultatele anchetei penale din SUA, inclusiv conversațiile telefonice prin telefonie, în vederea explorării posibilităților unei anchete comune cu privire la activitățile dlui X. în special. Din informațiile puse la dispoziția autorităților SUA, a apărut că aproximativ 9 iulie 1995, o navă care transporta o cantitate mare de cocaină destinată Țărilor de Jos a părăsit un port colombian și că dl X. a avut contacte prin telefon cu persoanele din Țările de Jos. Unul dintre numerele de telefon în cauză era 06-528*****. Acest număr a fost înregistrat în Țările de Jos sub numele unei persoane numite M. și folosit de o persoană numită „El Doctor”. La 13 iulie 1995, investigația judiciară preliminară împotriva domnului X. în Țările de Jos a fost reactivată și a fost obținută permisiunea judecătorului de investigare pentru a atinge o serie de linii telefonice, inclusiv numărul 06-528*****. În plus, s-a deschis o anchetă judiciară preliminară împotriva dlui Gomez Y., care ar reprezenta dl X. în Țările de Jos. A apărut din conversații telefonice și un număr mare de observații că nava din Columbia ar ajunge în portul Zeebrugge (Belgia), unde drogurile ar fi colectate de un număr de colombiani cu ajutorul bucătărilor și ulterior ar fi aduse cu masina în Țările de Jos. Observațiile au permis poliției să identifice trei mașini în care drogurile vor fi transportate. Una dintre mașinile, un Renault Clio, a condus celelalte două mașini la locul final al livrării. Dl X. s-a dovedit a fi în contact cu șoferul lui Renault Clio prin intermediul liniei de telefonie mobil 06-528*****. În noaptea 2-3 august 1995, un număr mare de persoane implicate au fost arestate și luate în detenție. Un total de 145 kg. de cocaină a fost confiscat. Dl X. Reclamantul a fost arestat în Renault Clio, la scurt timp după ce această mașină a sosit la locul în care se preconizează livrarea cocainei. În urma încheierii anchetei judiciare preliminare, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni de narcotice și a fost convocat să apară la Curtea Regională de la Haga pentru a fi judecat. În hotărârea din 8 februarie 1996, în urma procedurii adversare, Curtea Regională a condamnat reclamantul că a fost implicat în infracțiuni de narcotice și că a fost membru al unei organizații criminale. El a fost condamnat la opt ani de închisoare. Reclamantul a depus un recurs la Curtea de Apel (Gerechtshof) din Haga. În cursul audierii din 2 octombrie 1994 la Curtea de Apel, apărarea a solicitat instanței, printre altele, să audă o serie de martori, inclusiv dna D., procurorul Adjunct al SUA care s-a ocupat de ancheta desfășurată în SUA, în ceea ce privește cererea sa din 20 aprilie 1995 și rolul jucat de un anumit dl S. în ancheta din SUA. Apărarea nu a considerat necesară adoptarea de probe directe de la dl S. La 9 octombrie 1994, după ce a deliberat, Curtea de Apărare a respins cererea de a prelua dovezi de la dna D. și de la un număr de alți martori, având în vedere aceste puncte: <Traducere> „Ca un cadru general pentru deciziile care urmează să fie luate, instanța consideră, la început, următoarele. Cazul are originea într-o anchetă largă a traficului internațional de cocaină efectuat în SUA sub numele Tropical Wizzard. Ancheta penală în Țările de Jos a fost inițiată după ce, la 24 mai 1995, s-a obținut divulgarea datelor americane de acces, în conformitate cu dispozițiile Tratatului dintre Regatul Țărilor de Jos și Statele Unite ale Americii privind asistența reciprocă în materie penală... Prin urmare, datele de utilizare au constituit baza inițierii anchetei în Țările de Jos. Cu ajutorul unor alte robinete și observații în Țările de Jos, ancheta a fost urmărită, ceea ce a condus la constatarea de 145 kg. cocaină și aprecierea unui număr mare de suspecți, printre care au fost acuzați. Acuzatul solicită acum Curtea, în scurt timp, să evalueze, printre altele, cursul evenimentelor legate de legalitatea utilizării în Țările de Jos a rezultatelor investigației americane. Întrebarea este dacă este de competența judecătorului Țărilor de Jos să facă acest lucru. Curtea consideră că, în principiu, acest lucru nu este cazul. Existența unui tratat privind asistența reciprocă în materie penală se bazează pe principiul că se poate baza pe faptul că guvernul, la care se adresează o cerere și în aplicarea acestui tratat, își va exercita competențele în conformitate cu normele tratate, care pot fi considerate conforme cu normele esențiale ale ordinului public valabile în Țările de Jos. Numai în cazul în care există un motiv concret pentru a presupune că, în aplicarea acestor competențe, aceste norme ar fi fost nerespectate, ar fi apărut un motiv pentru a examina licența indicată. Curtea consideră că aceste norme includ cele din tratatele internaționale privind drepturile omului. Pentru întrebarea în care actele sunt contrare ordinului public olandez, este posibil, în legătură cu cazul instantaneu și menționând conținutul argumentului de apărare, să ia în considerare jurisprudența referitoare la (in)admisibilitatea departamentului public de urmărire penală în acuzarea sa. Acest lucru pare, printre altele, din așa-numita hotărâre Zwolsman ..., și anume că sancționarea de neadmisibilitate a procurorului poate urma numai în cazul încălcării grave a principiilor procedurii corespunzătoare (behoorlijke procesorde) prin care, în mod deliberat sau cu neglijență gravă, interesele suspectului în dreptul său la o audiere echitabilă au fost nerespectate. În ceea ce privește cererile de apărare care caută o investigație privind licența anchetei penale din Olanda, instanța consideră de la început că o posibilă deficiență a legalității, în măsura în care nu impune inadmisibilitatea urmăririi penale, doar atunci duce la excluderea dovezii dacă suspectul în cauză este prejudiciat într-un interes pe care norma încălcată urmărește să-l protejeze. Aceasta implică faptul că, în acest caz, nu este necesară anchetarea unei astfel de norme, în cazul în care suspectul însuși nu a fost afectat direct de această <violație>. În ceea ce privește compilarea dosarului, instanța consideră de la început că responsabilitatea acestuia este în primul rând a procurorului public, care furnizează dosarul judecătorului. În acest dosar trebuie să se includă datele care, în orice raționalitate, pot fi relevante pentru orice decizie care va fi luată de judecător, inclusiv posibilele dovezi exemplare. Se aplică tuturor obiecțiilor și cererilor formulate de apărare, că acestea trebuie să fie justificate de fapte și/sau de circumstanțe suficient de concrete și care sunt relevante pentru punctul menționat. Supozițiile și sugestiile sunt insuficiente în acest scop. Curtea va examina acum cererile acuzatului. Se susține că nu s-a făcut nicio divulgație completă în ceea ce privește ancheta în SUA. Nu este exclus faptul că au fost utilizate mai multe metode de investigație decât robinetele și că echipa Prisma din Olanda <investigație criminală> a fost deja implicată activ în anchetă.Apărarea deduce acest lucru din observația scrisă la 20 aprilie 1995 de către dna D. că „Oficiul Procurorului Statelor Unite al Districtului de Sud din Florida și al Administrației pentru combaterea drogurilor coordonează în prezent activitățile lor de aplicare a legii cu agențiile de aplicare a legii din Olanda” și, în plus, din faptul că dl E. "Comisarul polițist responsabil al echipei de investigație Prisma" afirmă că la 23 mai 1995 au fost prezentate mai multe documente decât cele solicitate și dezvăluite ulterior. Dl E. a fost interogat de două ori de către judecătorul de investigare și apărarea. Din declarațiile sale, poliția Țărilor de Jos a ținut contacturi regulate cu autoritățile americane cu privire la obiectivele comune de investigare - traficul de droguri din America de Sud - și că în acest cadru a primit un sfat de la SUA despre posibilele acte pedepsite de dl X., care ar putea avea o monitorizare în Țările de Jos. Mai multe consultări au avut loc de mai multe ori. Ulterior, la 23 mai 1993 și în prezența procurorului public, o conversație cu, printre altele, dna D. a avut loc în Țările de Jos și, la 24 mai <1995> prin scrisoarea rogatorie, procurorul public a solicitat divulgarea rezultatelor investigației, inclusiv robinetele. Numai robinetele au fost dezvăluite. 10. nu poate fi dedus mai mult decât faptul că a existat o consultare înainte de 23 mai 1995, dar nu că poliția Țărilor de Jos a fost implicată activ în SUA în acte de anchetă sau că departamentul public al Țărilor de Jos a efectuat o anchetă acolo. Acest lucru nu poate fi, în plus, dedus de la observația dnei D. la 20 aprilie 1995. La 23 mai <1995>, autoritățile americane au informat colegii Țărilor de Jos cu privire la rezultatele anchetei obținute în acel moment. 11. Este un fapt că dl E. declară că mai multe documente au fost prezentate și au fost păstrate în afara dosarului de caz ... și că el nu poate face publice <declarări despre> unele chestiuni. Când este interogat, el indică... că celelalte documente și chestiuni sunt, printre altele, legate de o altă linie de cocaină. De la ordinul judecătorului din Florida din 25 aprilie 1995 privind divulgarea documentelor legate doar de robinete, instanța consideră de la început că, la 23 mai < 1995>, în ceea ce privește cazul Tropical Wizzard, din acest motiv, numai robinetele au fost dezvăluite și că „alte documente au fost prezentate în alte cazuri, după cum a indicat dl E. 12. Având în vedere cadrul general formulat anterior, instanța nu consideră nicio termenă în argumentele apărării pentru a face o anchetă suplimentară cu privire la legalitatea și la posibila prezență a altor metode de anchetă în SUA. Prezentările în acest sens sunt insuficiente concretizate și sunt în mare parte bazate pe supoziții, în timp ce nu s-a justificat nici că metodele utilizate ar putea fi atât de inacceptabile încât ordinul public Țările de Jos intră în joc. 13. Cu toate acestea, lipsa de claritate rămâne. La 23 mai < 1995> documentele au fost selectate în prezența procurorului public. În ziua următoare, el a solicitat divulgarea a mai multor documente decât numai robinetele. Este posibil ca cu aceasta el însemna materialul selectat. În măsura în care, cunoscut de instanță, numai robinetele au fost dezvăluite și procurorul public a fost achiziționat în această <situație>. Prin urmare, se pune întrebarea în ceea ce privește documentele pe care procurorul public le-a avut în vedere - eventual cele din 23 mai <1995> - și dacă aceste documente ar putea fi de relevanță pentru orice decizie a instanței. Curtea constată că în acest sens trebuie să solicite procurorului să prezinte în scris o clarificare cu privire la acest <punct> și/sau să rămână disponibilă în calitate de martor, deși cu limitarea explicită care în această <evidență> nu se referă decât la aceste întrebări. Totuși, în această etapă, trebuie subliniat că această problemă este probabilă, pentru moment, să fie de o importanță limitată. Prin urmare, instanța respinge cerințele apărării în legătură cu ancheta din SUA, adică luarea de dovezi de la dna D., cu excepția cererii în legătură cu procurorul public cu privire la întrebarea limitată mai sus. 15. Apărarea suspectează că dl S. ar fi putut fi implicat în anchetă ca infiltrator. O anchetă este solicitată. El va trăi în prezent în Florida. 16. Că dl S. a fost un infiltrator nu este mai mult decât o supoziție. Când a fost interogat, dl E. a declarat că nici un infiltrator a fost implicat în ancheta Țărilor de Jos și a prezentat motive bune pentru care dl S. Nu a fost arestat atunci ca suspect (nu cunoștea încă dl S. atunci și încă nu a apărut o suspiciune de acte pedepsite). 17. Păstrează posibilitatea ca dl S. să lucreze pentru autoritățile de investigație din SUA și să se infiltreze aici <în Țările de Jos>. Fără date suplimentare, instanța consideră că această posibilitate este improbabilă. Într-adevăr, întrebarea este în ceea ce scop Dl S. Nu apare nimic din documentele care ar putea indica provocarea dlui S. - X. chiar neagă că, de fapt - sau orice altă influență a dlui S. asupra importului real de cocaină. 18. Dl S. a fost posibil aici în Țările de Jos ca observator, lăsând deoparte doribilitatea unor astfel de activități pe teritoriul unui alt stat. După cum au observat ei înșiși poliția Țărilor de Jos, instanța consideră că un astfel de rol, presupunând că el l-a jucat, nu este suficient pentru a investiga acest lucru, având în vedere cadrul indicat mai sus. Toate cererile în legătură cu această chestiune sunt respinse. 19. A fost solicitat în numele suspectului să prezinte în totalitate înregistrările oficiale ale observațiilor. În înregistrările oficiale de rulare (“loop-p.v.”) rezumatele observațiilor au fost incluse. În plus, nu este cunoscută instanța. Dacă este cazul, atunci există în principiu motive pentru a adăuga aceste înregistrări formale în dosarul. Prin urmare, instanța va solicita procurorului general să facă acest lucru sau să indice în scris de ce acest lucru nu poate avea loc (în întregime). ... 22. Suspectul a cerut în continuare să audă martorul domnul M. despre rolul suspectului. Apărarea nu a fost încă în măsură să pună la îndoială acest martor. Cu toate acestea, instanța respinge această cerere ca fiind insuficient justificat. Se pare din documentele că dl M. nu are nici o cunoștință despre acest rol și nu a fost indicat că el ar ști mai multe. ... 24 Suspectul a cerut, de asemenea, să audă ca martor doamna Y., locuind în Florida. Ea ar fi capabil să depună mărturie despre un posibil rol al suspectului în trecut. Curtea respinge această cerere. În ancheta extensă olandeză au fost auzite numeroase persoane, printre care, de asemenea, un număr în legătură cu posibilul rol al suspectului în trecut. Nu este clar de ce trebuie adăugată o nouă declarație, în timp ce, în plus, nu a fost indicat că martorul solicitat are cunoștințe proprii cu privire la această parte. Acest lucru se presupune doar. „ Prin scrisoarea din 21 octombrie 1996, procurorul public dl V. a prezentat alte explicații Curții de Apel în ceea ce privește scrisoarea rogatorie adresată autorităților SUA. În cursul audierii din 30 octombrie 1996 în fața Curții de Apel, au fost luate probe orale de la reclamant, procurorul public dl V. și un alt martor. Audierea procurorului public dl V. s-a limitat totuși la subiectul specific definit explicit de Curtea de Apel. În aceeași zi, Curtea de Apel a auzit propunerile finale ale părților și a stabilit data la care își va preda hotărârea. În hotărârea sa din 13 noiembrie 1996, Curtea de Apel a anulat hotărârea din 8 februarie 1996, a condamnat reclamantul că a fost implicat în infracțiuni de narcotice și că a fost afiliat la o organizație penală și a condamnat-o la opt ani de închisoare. Acesta a respins cererea apărării de a suspenda procedura de recurs în așteptarea includerii înregistrărilor în legătură cu observarea garajului la locul final al livrării cocainei sau, în mod alternativ, de a lua probe orale de la ofițerii de poliție care au observat această locație; de a lua, în lumina mărturiei furnizate de procurorul public dl V., dovezi orale de la dna D. în ceea ce privește posibila cooperare informală între autoritățile olandeze și americane de anchetă penală, deja în aprilie 1995; și să ia noi dovezi orale nereglementate de la procurorul public, dl V. Curtea de Apel, deținută la primul punct că, în conformitate cu cererea instanței, procurorul public a adăugat trei dosare oficiale privind observarea dosarului. Acesta s-a considerat suficient de informat prin aceste înregistrări oficiale și nu a constatat că este necesară o anchetă suplimentară cu privire la acest punct. Referindu-se la considerațiile sale exprimate la 9 octombrie 1996 și constatând că audierea din 30 octombrie 1996 nu a dezvăluit alte elemente care ar trebui să conducă la o concluzie diferită, Curtea de Apel a respins, de asemenea, cele de-a doua și de-a treia cereri de apărare. în fața poliției și a judecătorului de investigare, declarațiile luate de la alte persoane în fața poliției și/sau a judecătorului de investigare, înregistrările oficiale și rezultatele unei examinări forense a substanțelor confiscate de poliție la 3 august 1995. În măsura în care reclamantul s-a plâns că Curtea de Apel a respins în mod incorect cererile sale de a primi dovezi suplimentare, Curtea Supremă a acceptat ca fiind corect motivele declarate de Curtea de Apel pentru faptul că nu s-a aderat la aceste cereri. În ceea ce privește decizia de a limita domeniul de aplicare al unor dovezi suplimentare solicitate de procurorul public dl V., Curtea Supremă a susținut că Curtea de Apel a fost liberă să restringă interogarea acestui martor la acele puncte în ceea ce privește care au apărut necesitatea de a obține dovezi suplimentare. De asemenea, a remarcat că nu a fost argumentat și că nu a apărut că apărarea a fost limitată în exercitarea drepturilor sale în ceea ce privește interogarea acestui martor cu privire la subiectele definite de Curtea de Apel.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă