CtEDO 29.06.2000 Auto

MARI ET TROIS AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MARI ET TROIS AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44517/98 prezentate de Anna Maria Mari și de alte trei împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele B. Conforti, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, domnul Pellonpäää, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 19 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a intenționat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții sunt cetățeni italieni, născuți în 1944 în 1969 și 1932 și rezidenți la Milano, Lissone, Milano sau Genova. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Salvatore Armenio, avocat la Milano. La 20 mai 1976, reclamanții s-au constituit parte civilă în cadrul procedurii penale împotriva domnului P. în fața Tribunalului Penal din Genova pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a decesului dlui F. M., soțul primei reclamante, tatăl următorilor doi și, respectiv, fratele ultimului solicitant, și al mamei dlui F. M. în timpul unui accident rutier. Prin hotărârea din 18 iunie 1981, al cărei text a fost depus la grefa din 19 iunie 1981, Tribunalul l-a considerat pe domnul P. pe deplin răspunzător pentru accident și l-a condamnat, printre altele, la repararea daunelor suferite de părțile civile. Mai 1982, al cărui text a fost depus la grefa din 9 iunie 1982, Curtea de Apel a confirmat hotărârea, dar nu l-a considerat pe domnul P. răspunzător pentru accidentul de la 50 %. Dl P. și primii trei reclamanți s-au ocupat de Casație. Prin hotărârea din 24 noiembrie 1983, Curtea de Casație a respins aceste recursuri. Între timp, la 5 ianuarie 1982, reclamanții au atribuit societății T., proprietarul camionului condus de domnul P., acesta din urmă și compania de asigurări S. în fața instanței civile din Milano, în scopul de a obține repararea daunelor suferite. Încheierea cazului a început la 16 februarie 1982. Cele zece audieri stabilite între 11 mai 1982 și 17 iulie 1984, patru au fost retrimise la cererea inculpaților, dintre care trei au fost încă în curs de desfășurare, unul a fost din oficiu, unul pentru că grefa nu le-a comunicat avocaților data la care a avut loc rejudecare din oficiu și doi au fost reduși la audierea martorilor. Părțile și-au prezentat concluziile la 31 octombrie 1984 și cinstirea pledoariilor în fața camerei competente a avut loc la 2 mai 1985. printr-o hotărâre din 2 mai 1985, al cărei text a fost depus la grefă la 7 noiembrie 1985, Tribunalul i-a condamnat pe inculpați să plătească anumite sume reclamanților. Compania de asigurări și ceilalți doi inculpați au făcut apel la Curtea de Apel din Milano la 12 iunie și, respectiv, 27 mai 1986. Reclamanții au interceptat un apel incident în măsura în care contestau metoda de calcul a valorii reparațiilor. Prima audiere a avut loc la 15 iulie 1986. După două audieri, dintre care una cu privire la reunirea celor două proceduri intentate separat, prezentarea concluziilor a avut loc la 7 aprilie 1986 și ședința de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 28 septembrie 1988. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 6 decembrie 1988, curtea de apel a făcut parte din dreptul la apelul societății de asigurări. La 13 decembrie 1989, reclamanții s-au ocupat de casare. Prin Hotărârea din 26 februarie 1992, al cărei text a fost depus la grefa din 24 noiembrie 1992, Curtea de Casație a hotărât la data la care s-a pronunțat cu trimitere la o altă cameră a tribunalului de apel din Milano. La 7 mai 1993, recurentele au reluat procedura în fața acestei instanțe. La începutul lunii 30 iunie 1993, și prezentarea concluziilor a avut loc la 10 noiembrie 1993. Lacul de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 15 noiembrie 1994. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 23 decembrie 1994, curtea de apel a făcut parțial dreptul la recursul reclamanților. La 19 iulie 1995, reclamanții au solicitat instanei judecătorești să procedeze la corectarea unor erori materiale care au fost introduse în partea din hotărâre cu privire la calcularea deprecierii monetare și a dobânzilor. Printr-o ordonanță din 4 octombrie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 5 octombrie 1995, Curtea de Apel a respins această cerere în măsura în care nu are loc nicio eroare materială. La 11 decembrie 1995, reclamanții s-au ocupat din nou de casare. Prin hotărârea din 7 octombrie 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 21 martie 1997, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea Curții de Apel și a trimis părțile în fața instanței de apel din Milano. La 15 septembrie 1997, reclamanții au reluat procedura în fața acestei instanțe. Prima ședință a avut loc la 4 noiembrie 1997. La 9 decembrie 1997, părțile și-au prezentat concluziile și au stabilit încuviințarea pledoariilor la 10 februarie 1999. Această cerere a fost respinsă de președinte la 25 februarie 1998 ca urmare a supraîncărcării rolului. La 9 iulie 1998, reclamanții au reînnoit această cerere, care a fost respinsă de președinte la 13 octombrie 1998. Prin hotărârea din 10 februarie 1999, al cărei text a fost depus la grefă la 26 februarie 1999, instanța de apel a făcut parte din dreptul la cererea reclamanților. În același timp, în cadrul procedurii penale de primă instanță, instanța a acordat anumite sume reclamanților cu titlu de provizioane. Compania de asigurări a domnului n Întrucât această punere în întârziere a rămas incurabilă, reclamanții au inițiat o procedură de sechestrare împotriva domnului și angajatorului său, societatea T, în fața judecătorului de instanță din Viareggio. Prin hotărârea din 21 mai 1982, al cărei text a fost depus la grefă la 11 iunie 1982, judecătorul de instanță a declarat incompetent rație de valoare La 22 iulie 1982, reclamanții au reluat procedura și printr-o hotărâre din 3 octombrie 1991, al cărei text a fost depus la grefă la 12 decembrie 1991, Tribunalul s-a declarat incompetent rațional Materiae și a stabilit părților un termen de 90 de zile pentru a relua procedura în fața judecătorului de instanță din Lucques, care funcționează ca judecător al muncii. Ca urmare a hotărârii Tribunalului din 23 decembrie 1994, cinci proceduri de executare și de opoziție la aceste execuții au început între reclamanți și societatea T., dintre care trei au început în fața tribunalului din Lucques. 1997 judecătorul execuției s-a reținut să decidă până la 27 iunie 1997, data la care a fixat data la care a prezentat concluziile la 17 martie 2001. Acuzarea reclamanților se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care cuprinde nouă instanțe (dintre care trei la penal și șase la civil) și o procedură de executare, care a rezultat din cinci cereri de executare, a început la 20 mai 1976 și este încă în curs de desfășurare. Potrivit reclamanților, durata procedurii, care este de puțin peste douăzeci și trei de ani și unsprezece de luni până în prezent, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil Curtea precizează că, pe întreaga durată a procedurii, o durată mai mare de trei ani și cinci luni, care corespunde cumulului diferitelor perioade de timp cu care au fost efectuate acțiunile, este imputată reclamanților. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-06-29
0,96
A.C. contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44481/98 présentée par A.C. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, présid
CtEDO 2000-06-29
0,96
FERRARI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44527/98 présentée par Rossana Ferrari contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. R
CtEDO 2000-06-29
0,96
G.V. contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 47786/99 présentée par G.V. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, présid
CtEDO 2000-01-06
0,96
G.S. ET L.M. contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46543/99 présentée par G. S. et L. M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 janvier 2000 en une chambre composée d
CtEDO 2001-04-10
0,95
CALVAGNI ET FORMICONI contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 56092/00 présentée par Katia Calvagni et Teresa Formiconi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre
Sursă