Calvagni și Formiconi împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 56092/00 prezentată de Katia Calvagni și Teresa Formiconi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 10 aprilie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääj, judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 4 februarie 1998 și înregistrată la 29 martie 2000, după ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie luată de către recurentele care sunt cetățeni italieni, născute în 1967 și, respectiv, 1969 și cu reședința la Civitanova Marche (Macerata).

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Giacinto Brengola, avocat la Civitanova Marche (Macerata). La 29 iunie 1984, domnul și domnul C., pentru prima reclamantă, și domnul M., pentru a doua, la momentul faptelor minore, l-au numit pe domnul S.C. și compania de asigurări F. în fața Tribunalului din Macerata, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident de circulație. După patru audieri, la 5 decembrie 1985 judecătorul a autorizat punerea în discuție a altor două persoane, care s-au constituit la 6 martie 1986. La 10 aprilie 1986, judecătorul a ordonat depunerea la grefa raportului poliției privind accidentul. La 11 aprilie 1986, prima reclamantă a intervenit în procedură.

În iunie 1986, avocatul pârâtului a constatat că reclamanții au solicitat deja un provizion în cadrul procedurii penale pendinte împotriva domnului S.C. și că, prin urmare, prezenta cauză trebuia să fie declarată închisă. La 20 noiembrie 1986, avocatul respectiv își va reitera cererea. După patru audieri, printr-o ordonanță din 24 aprilie 1987, judecătorul pentru punerea în funcțiune a respins cererea de provizion avansat între timp de către solicitanți. La 14 mai și 4 iunie 1987, părțile au solicitat audierea martorilor. Printr-o ordonanță din 22 septembrie 1987, judecătorul a aprobat audierea reclamantelor și s-a reținut să decidă cu privire la audierea martorilor. În decembrie 1987, a doua reclamantă s-a constituit în procedură și, în aceeași zi, a avut loc audierea recurentelor.

După două audieri, judecătorul, printr-o ordonanță din 27 mai 1988, a aprobat audierea martorilor și a numit un expert, care a depus jurământul la 6 decembrie 1988. În urma unei ședințe, la 9 noiembrie 1989, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina raportul de expertiză depus între timp la grefă. La 8 martie 1990, judecătorul a stabilit data de 21 iunie 1990 la amînare pentru prezentarea concluziilor. Această ședință și cea prevăzută pentru 15 noiembrie 1990 au fost amânate din oficiu la 21 iunie 1990. martie 1991. În ziua următoare, judecătorul a fixat la data de 2 decembrie 1993 cinstirea pledoariilor. Această audiere a fost pronunțată în mod direct la 16 februarie 1995. Prin hotărârea din 26 mai 1997, al cărei text a fost depus la gref la data de 5 iunie 1997, tribunalul a făcut parte din dreptul recurentelor.

Această procedură, care a început la 29 iunie 1984 și a fost încheiată la 5 iunie 1997, a durat mai mult de 12 ani și 11 luni pentru o instanță. Potrivit recurentelor, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care se află în litigiul pentru solicitant), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest at trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Descrie cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 56092/00 présentée par Katia Calvagni et Teresa Formiconi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 février 1998 et enregistrée le 29 mars 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes sont des ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1967 et 1969 et résidant à Civitanova Marche (Macerata). Elles sont représentées devant la Cour par M e Giacinto Brengola, avocat à Civitanova Marche (Macerata).

Le 29 juin 1984, M. et M me C., pour la première requérante, et M me M., pour la deuxième, à l’époque des faits mineures, assignèrent M. S.C. et la compagnie d’assurances F. devant le tribunal de Macerata afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d’un accident de la circulation. La mise en état de l’affaire commença le 4 octobre 1984. Après quatre audiences, le 5 décembre 1985 le juge autorisa la mise en cause de deux autres personnes, qui se constituèrent le 6 mars 1986. Le 10 avril 1986, le juge ordonna le dépôt au greffe du rapport de police concernant l’accident. Le 11 avril 1986, la première requérante intervint dans la procédure. Le 26 juin 1986, l’avocat du défendeur constata que les demandeurs avaient déjà demandé une provision dans la procédure pénale pendante à l’encontre de M. S.C.

et que, partant, la présente affaire devait être déclarée éteinte. Le 20 novembre 1986, ledit avocat réitéra sa demande. Après quatre audiences, par une ordonnance du 24 avril 1987, le juge de la mise en état rejeta la demande de provision avancée entre-temps par les demandeurs. Le 14 mai et 4 juin 1987, les parties demandèrent l’audition de témoins. Par une ordonnance du 22 septembre 1987, le juge admit l’audition des requérantes et se réserva de décider sur l’audition des témoins. Le 22 décembre 1987, la deuxième requérante se constitua dans la procédure et, le même jour, il fut procédé à l'audition des requérantes. Après deux audiences le juge, par une ordonnance du 27 mai 1988, admit l’audition des témoins et nomma un expert, qui prêta serment le 6 décembre 1988. Après une audience, le 9 novembre 1989 les parties demandèrent un renvoi afin d’examiner le rapport d’expertise entre-temps déposé au greffe.

Le 8 mars 1990, le juge fixa au 21 juin 1990 l’audience pour la présentation des conclusions. Cette audience et celle prévue pour le 15 novembre 1990 furent reportées d’office au 21 mars 1991. Le jour venu, le juge fixa l’audience de plaidoiries au 2 décembre 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 16 février 1995. Par un jugement du 26 mai 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 5 juin 1997, le tribunal fit en partie droit aux requérantes. EN DROIT Le grief des requérantes porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 29 juin 1984 et s’est terminée le 5 juin 1997, a duré plus de douze ans et onze mois pour une instance. Selon les requérantes, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable , tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président