CtEDO 12.02.2002 Auto

AFFAIRE CALVAGNI ET FORMICONI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CALVAGNI ET FORMICONI c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CALVAGNI ȘI FORMICONI c. ITALIA (solicitarea nr. 56092/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 februarie 2002 DEFINITIVF 12/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Calvagni și Formiconi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpä Pastor Ridruejo Ferrari Bravo, Fischbach Casadevall, Pavlovschi judecători și dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, dl Katia Calvagni și dl Teresa Formiconi, care au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 4 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Curtea a declarat cererea admisibilă la data de 10 aprilie 2001. În fapt, la 29 iunie 1984, M. și M. C., pentru prima reclamantă, și domnul, pentru a doua, la momentul faptelor minore, au atribuit domnul S.C. și compania de asigurări F. în fața Tribunalului Macerata pentru a obține repararea daunelor suferite în urma unui accident de circulație. După patru audieri, la 5 decembrie 1985 judecătorul a autorizat punerea în discuție a altor două persoane, care s-au constituit la 6 martie 1986. La 10 aprilie 1986, judecătorul a ordonat depunerea la grefa raportului poliției privind accidentul. La 11 aprilie 1986, prima reclamantă a intervenit în procedură. În iunie 1986, avocatul pârâtului a constatat că reclamanții au solicitat deja un provizion în cadrul procedurii penale pendinte împotriva domnului S.C. și că, prin urmare, prezenta cauză trebuia declarată ca fiind închisă. 20 noiembrie 1986, avocatul menționat își reiterează cererea. După patru audieri, printr-o ordonanță din 24 aprilie 1987, judecătorul de punere în funcțiune a respins cererea de provizii avansate între timp de către solicitanți. La mai și 4 iunie 1987, părțile au solicitat audierea martorilor. September 1987, judecătorul a aprobat audierea recurentelor și s-a reținut să decidă cu privire la audierea martorilor. La decembrie 1987, a doua reclamantă s-a constituit în procedură și, în aceeași zi, s-a desfășurat audierea recurentelor. După două audieri, judecătorul, printr-o ordonanță din 27 mai 1988, a admis audierea martorilor și a numit un expert, care a depus jurământul la 6 decembrie 1988. În urma unei ședințe, la 9 noiembrie 1989, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina raportul de expertiză depus între timp la grefă. La 8 martie 1990, judecătorul a stabilit data de 21 iunie 1990 la amînare pentru prezentarea concluziilor. Această ședință și cea prevăzută pentru 15 noiembrie 1990 au fost amânate din oficiu la 21 iunie 1990. martie 1991. În ziua următoare, judecătorul a fixat cinstirea pledoariilor la data de 2 decembrie 1993. Această audiere a fost pronunțată la data de 16 februarie 1995. printr-o hotărâre din 26 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefă la data de iunie 1997, tribunalul a făcut parte din dreptul recurentelor. Recurentele susțin că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil de timp stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 iunie 1984 și s-a încheiat la 5 iunie 1997. 10. Prin urmare, a durat mai mult de 12 ani și 11 luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 14. A doua recurentă solicită 9 044 524 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale. Ambele recurente solicită fiecare 60 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 18 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. A doua recurentă solicită, de asemenea, 3 910 200 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne. Cele două recurente solicită fiecare 12 932 258 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața Curții și, prin urmare, acordă 1 000 EUR fiecărei recurente. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 18 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicat în scris la 12 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE MARCANTONI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARCANTONI c. ITALIE ( Requête n° 49370/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2000-11-21
0,96
AFFAIRE CALVANI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CALVANI c. ITALIE (Requête n° 44365/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE (Requête n° 44448/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-02-28
0,96
AFFAIRE IACOBUCCI ET LAVORGNA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE IACOBUCCI ET LAVORGNA c. ITALIE (Requête n° 51094/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2002-02-28
0,96
AFFAIRE LAVORGNA ET IORIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LAVORGNA ET IORIO c. ITALIE (Requête n° 52812/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
Sursă