RIGUTTO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 44465/95 prezentată de Rina Caterina Rigutto împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele B. Conforti, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, domnul Pellonp Agha, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 23 iulie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie făcută de către reclamantă, este cetățean italian, născut în 1922 și rezident în Arba (Podenone). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Vitto Claut, avocat la Pordenone. La 21 ianuarie 1993, reclamanta și alte două persoane au atribuit responsabilitatea Sanitară Locală din Pordenone și Dr. C. în fața Tribunalului din Pordenone pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite de reclamant în timpul unei operații chirurgicale. La 12 martie 1993, judecătorul a ordonat punerea în discuție a societății de asigurări a doctorului C. Cele trei audieri stabilite între 10 noiembrie 1993 și 4 mai 1994 au fost revocate din oficiu, una la cererea unuia dintre inculpați și una la admiterea mijloacelor de probă. La 26 octombrie 1994, judecătorul a numit un expert care a depus jurământul pe 1 Din cele cinci audieri stabilite între 6 decembrie 1995 și 14 ianuarie 1998, trei au fost amânate - dintre care două au fost amânate deoarece expertul nu a depus la gref raportul său -, unul a fost dat în judecată din oficiu și o audiție a martorilor. Din cele patru audieri stabilite între 15 aprilie 1998 și 31 martie 1999, două au vizat depunerea documentelor și a memoriilor, iar două au fost amânate pentru a permite părților să încerce să ajungă la o soluționare la termen a diferendului. La această ultimă dată, judecătorul a reportat cazul la 1 decembrie 1999. Între timp, la 9 noiembrie 1999, părțile au ajuns la o soluționare în afara procedurii. ÎN Â Â Â Â Â Â În cazul recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 21 ianuarie 1993 și este pătată la 9 noiembrie 1999. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de mai mult de șase ani și nouă luni, pentru o instanță, nu răspunde la cerina termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenie). . Cu toate acestea, Curtea constată că data finală care trebuie luată în considerare este 9 noiembrie 1999, data la care părțile au ajuns la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei; prin urmare, procedura a durat mai mult de șase ani și nouă luni, pentru o instanță. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44465/98

présentée par Rina Caterina Rigutto

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29

juin

2000 en une chambre composée de

M.

G. Ress,

président

,

M.

B. Conforti,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M

me

N. Vajić,

M.

M. Pellonpää,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

;

Vu la requête introduite le 23 juillet 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1922 et résidant à Arba (Pordenone). Elle est représentée devant la Cour par M

e

Vitto Claut, avocat à Pordenone.

Le 21 janvier 1993, la requérante et deux autres personnes assignèrent l’Unité Sanitaire Locale de Pordenone et le docteur C. devant le tribunal de Pordenone afin d’obtenir réparation des dommages subis par la requérante lors d’une opération chirurgicale.

La mise en état de l’affaire commença le 12 mars 1993. A cette date, le juge ordonna la mise en cause de la compagnie d’assurances du docteur C. Des trois audiences fixées entre le 10 novembre 1993 et le 4 mai 1994, une fut reportée d’office, une à la demande de l’un des défendeurs et une concerna l’admission de moyens de preuve. Le 26 octobre 1994, le juge nomma un expert qui prêta serment le 1

er

mars 1995. Des cinq audiences fixées entre le 6

décembre 1995 et le 14

janvier

1998, trois concernèrent l’expertise - dont deux furent reportées car l’expert n’avait pas déposé au greffe son rapport -, une fut reportée d’office et une concerna l’audition de témoins. Des quatre audiences fixées entre le 15 avril 1998 et le 31 mars 1999, deux concernèrent le dépôt de documents et de mémoires et deux furent reportées afin de permettre aux parties d’essayer de parvenir à un règlement à l’amiable du différend. A cette dernière date, le juge reporta l’affaire au 1

er

décembre

1999.

Entre-temps, le 9 novembre 1999, les parties étaient parvenues à un règlement à l’amiable de l’affaire.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 21 janvier 1993 et s’est términée le 9 novembre 1999.

Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de plus de six ans et neuf mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

Toutefois, l

a Cour observe que la date finale à prendre en considération est le 9

novembre 1999, date à laquelle les parties sont parvenues à un règlement amiable de l’affaire. La procédure a donc duré plus de six ans et neuf mois, pour une instance.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Georg Ress

Greffier

Président