MARCHI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 44443/98 prezentată de Armando Marchi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 4 iulie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, G. Jörundsson, R. Türmen, T. Panțiru, R. Maruste judecători și de domnul O Având în vedere cererea depusă la 8 iulie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1952 și rezident în Sacile (Podenone). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Vitto Claut, avocat la Pordenone. La 23 martie 1992, reclamantul a numit primăria din B. în fața Tribunalului din Pordenone pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a unui accident de circulație, care a avut loc în opinia sa, din cauza reținerii greșite a drumului. 1993 a fost amânat din oficiu la data de 4 mai 1994. La tribunalul din 16 noiembrie 1994 a fost retrimis la data de 5 iulie 1995 la cererea reclamantului, apoi la data de 3 iulie 1996 la cererea pârâtei. În ziua următoare, judecătorul de punere în funcțiune la audierea reclamantului și a martorilor și a fixat o audiere în acest scop la data de 12 mai 1998. La acea dată a avut loc audierea decisă anterior, iar judecătorul a numit un expert. Acesta a depus jurământul la 8 iulie 1998. Lacul următor a fost stabilit la 9 decembrie 1998 ; cu toate acestea, ea nu a avut loc decât la 3 martie 1999 din cauza unei trimiteri din oficiu. 1999 a fost înaintat la 27 octombrie 1999. La acea dată, părțile și-au prezentat concluziile. L Potrivit reclamantului, durata procedurii, care, la acea dată, era de puțin peste opt ani, pentru o instanță, nu răspunde cerinței de termen rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolului 81 din Codul de procedură civilă italian. Cu toate acestea, Curtea reamintește că rolul său nu este acela de a controla respectarea de către guvern a procedurii lor naționale, ci de a respecta Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Protocoalelor acesteia. Cu toate acestea, în afara celor prevăzute la art. 6 din Convenție, Curtea a constatat că, în această privință, nu s-a constatat nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de aceasta. Prin urmare, acest aspect trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RECEVABILUL cu privire la motivul întemeiat de reclamant pe durata excesivă a procedurii inițiate la 23 martie 1992 în fața Tribunalului de la Pordenone, toate mijloacele de fond rezervate care descria REQUETE IRRECEVABILE pentru surplus. Michael O Președintele

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44443/98

présentée par Armando Marchi

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4

juillet

2000 en une chambre composée de

M

me

E. Palm,

présidente

,

M.

B. Conforti,

M.

L. Ferrari Bravo,

M.

G. Jörundsson,

M.

R. Türmen,

M.

T. Panțîru,

M.

R. Maruste

juges

,

et de

M.

M. O’Boyle,

greffier de section

;

Vu la requête introduite le 8 juillet 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1952 et résidant à Sacile (Pordenone). Il est représenté devant la Cour par M

e

Vitto Claut, avocat à Pordenone.

Le 23 mars 1992, le requérant assigna la mairie de B. devant le tribunal de Pordenone afin d’obtenir réparation des dommages subis suite à un accident de la circulation, qui avait eu lieu selon lui, à cause du mauvais entretien de la route.

La mise en état de l’affaire commença le 8 mai 1992. L’audience fixée au 10

février

1993 fut reportée d’office au 4 mai 1994. L’audience du 16 novembre 1994 fut renvoyée au 5 juillet 1995 à la demande du requérant, puis au 3 juillet 1996 à celle de la défenderesse. Le jour venu, le juge de la mise en état ordonna l’audition du requérant et des témoins et fixa une audience à cette fin au 12 mai 1998.

A cette date eut lieu l’audition précédemment décidée, et le juge nomma un expert. Celui-ci prêta serment le 8 juillet 1998. L’audience suivante fut fixée au 9

décembre 1998

; toutefois, elle n’eut lieu que le 3 mars 1999 en raison d’un renvoi d’office. L’audience fixée au 10

novembre

1999, fut avancée au 27 octobre 1999. A cette date, les parties présentèrent leurs conclusions. L’affaire était encore pendante au 27 mars 2000.

EN DROIT

Le premier grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 23 mars 1992 et était encore pendante au 27 mars 2000.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était, à cette date, d’un peu plus de huit ans, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention).

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Le requérant se plaint également de

la violation de l’article 81 du code de procédure civile italien.

Toutefois, la Cour rappelle que son rôle n’est pas de contrôler le respect par les Gouvernements de leur procédure nationale mais le respect de la Convention européenne des Droits de l’Homme et de ses Protocoles. Or, hormis le grief relevant de l’article 6 de la Convention, elle n’a à cet égard relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par celle-ci. Ce grief doit donc être rejeté conformément à l’article 35 § 3 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

quant au grief tiré par le requérant de la durée excessive de la procédure engagée le 23 mars 1992 devant le tribunal de Pordenone, tous moyens de fond réservés

;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus.

Michael O’Boyle

Elisabeth Palm

Greffier

Présidente