Spada împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44770/98 prezentate de Tommaso Spada împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele B. Conforti, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, M. Pellonpäää, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 24 iulie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1930 și rezident la Milano. La 26 iunie 1980, trei persoane au depus o acțiune prin denunțarea unei noi lucrări în fața instanței judecătorești din Milazzo (Messina) pentru a obține suspendarea lucrărilor inițiate de reclamant și de ceilalți coproprietari ai fondului vecin.

Printr-o ordonanță în afara instanței din aceeași zi, judecătorul judecător a dat dreptul la această cerere și a fixat la tribunal la 23 iulie 1980 pentru examinarea fondului cauzei. Din cele patru ședințe stabilite între această dată și 17 decembrie 1980, două au vizat cererea de suspendare a executării lucrărilor și două de expertiză. La această ultimă ședință, judecătorul și-a rezervat decizia; printr-o ordonanță în afara ședinței din 22 decembrie 1980, al cărei text a fost depus la grefă la 24 decembrie 1980, judecătorul a anulat ordinul din 26 iunie 1980, a declarat incompetent La 4 martie 1981, reclamanții au reluat procedura în fața tribunalului din Messina. La această audiere, judecătorul a reportat cauza la 21 decembrie 1981, întrucât a constatat că unul dintre inculpați nu fusese informat cu privire la data la care a avut loc în instanță; cu toate acestea, această audiere nu a avut loc decât la 27 mai 1982, ca urmare a unei trimiteri din oficiu.

Din cele zece audieri stabilite între această dată și 9 decembrie 1985, una a fost amânată din oficiu și nouă a fost amânată - dintre care cinci au fost amânate pentru că nu a depus raportul la grefă. Din cele două audieri stabilite la 24 aprilie 1986 și 24 September 1986, prima a fost dată în judecată din oficiu, iar a doua a fost făcută la cererea reclamantului. La 19 ianuarie 1987, judecătorul a fixat la ăn ă ă ă de prezentare a concluziilor la 8 iulie 1987 ; cu toate acestea, încuviințarea nu a avut loc decât la 17 februarie 1992, deoarece a fost amânată o dată la oficiu, de două ori la cererea reclamanților și de trei ori de către judecător - dintre care una din motive de absență a reclamantului.

La acea dată, judecătorul a fixat în fața camerei competente la 11 martie 1994 ; cu toate acestea, aceasta nu a avut loc decât la 15 martie 1994, ca urmare a unei trimiteri din oficiu. În cursul acestei ședințe, judecătorul și-a constatat incompetența loci ca urmare a instituirii Tribunalului din Barcellona (Messina) … În aceeași zi, președintele tribunalului a stabilit în fața camerei competente la 20 aprilie 1995. Prin ordonanța din 1 iunie 1995, tribunalul redeschis a numit un expert și a fixat reședința următoare la 15 februarie 1996. În ziua următoare, expertul a depus jurământul și a amânat cazul la 13 noiembrie 1996. Din cele trei audieri stabilite între această dată și 22 aprilie 1998, o a t e n ț i e, o depunere de documente și una a fost amânată la cererea reclamanților.

La 11 noiembrie 1998, prezenta cauză a fost anexată la o altă cauză pendinte între aceleași p ă r ț i în f un c ț ii în f un c ț i e și la ă . Cu toate acestea, la o dată nespecificată, cazul a fost atribuit colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio). O audiere a fost stabilită la 1 februarie 1999; cu toate acestea, aceaceasta a fost trimisă din cauza absenței reclamanților la 7 iunie 1999. La acea dată, reclamantul și-a prezentat concluziile, în timp ce celelalte părți au solicitat convocarea expertului; având în vedere supraîncărcarea rolului, judecătorul a stabilit o nouă ședință de prezentare a concluziilor la 14 februarie 2000. În opinia reclamantului, durata procedurii în litigiu se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură a început la 26 iunie 1980 și este încă în curs de desfășurare. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este, până în prezent, de aproximativ 20 de ani, pentru trei instanțe, nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate.

Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44470/98 présentée par Tommaso Spada contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. B. Conforti, M. A. Pastor Ridruejo, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M me N. Vajić, M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu la requête introduite le 24 juillet 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1930 et résidant à Milan. Le 26 juin 1980, trois personnes déposèrent un recours en dénonciation de nouvelle œuvre devant le juge d’instance de Milazzo (Messine) afin d’obtenir la suspension des travaux que le requérant et les autres copropriétaires du fonds voisin avaient entamés.

Par une ordonnance hors audience du même jour, le juge d’instance fit droit à cette demande et fixa l’audience au 23 juillet 1980 pour l’examen du fond de l’affaire. Des quatre audiences fixées entre cette date et le 17 décembre 1980, deux concernèrent la demande de suspension de l’exécution des travaux et deux une expertise. A cette dernière audience, le juge réserva sa décision ; par une ordonnance hors audience du 22 décembre 1980, dont le texte fut déposé au greffe le 24 décembre 1980, le juge annula l’ordonnance du 26 juin 1980, se déclara incompétent ratione materiae et renvoya les parties devant le tribunal de Messine. Le 4 mars 1981, les demandeurs reprirent la procédure devant le tribunal de Messine.

La mise en état de l’affaire commença le 8 juin 1981. A cette audience, le juge reporta l’affaire au 21 décembre 1981 car il constata que l’un des défendeurs n’avait pas été informé de la date de l’audience ; toutefois, cette audience ne se tint que le 27 mai 1982, suite à un renvoi d’office. Des dix audiences fixées entre cette date et le 9 décembre 1985, une fut reportée d’office et neuf concernèrent une expertise - dont cinq furent reportées car l’expert n’avait pas déposé au greffe son rapport. Des deux audiences fixées aux 24 avril 1986 et 24 septembre 1986, la première fut renvoyée d’office et la deuxième le fut à la demande du requérant. Le 19 janvier 1987, le juge fixa l’audience de présentation des conclusions au 8 juillet 1987 ; toutefois, l’audience ne se tint que le 17 février 1992, car elle fut reportée une fois d’office, deux fois à la demande des demandeurs et trois fois par le juge - dont une en raison de l’absence du requérant.

A cette date, le juge fixa l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente au 11 mars 1994 ; toutefois, elle ne se tint que le 15 mars 1994, suite à un renvoi d’office. Au cours de cette audience, le juge constata son incompétence ratione loci suite à la création du tribunal de Barcellona (Messine) ; il décida par conséquent de rayer l’affaire du rôle et renvoya les parties devant ledit tribunal. Le 6 juin 1994, les demandeurs reprirent la procédure devant cette juridiction.

Le jour même, le président du tribunal fixa l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente au 20 avril 1995. Par une ordonnance du 1er juin 1995, le tribunal rouvrit l’instruction, nomma un expert et fixa l’audience suivante au 15 février 1996. Le jour venu, l’expert prêta serment et l’affaire fut reportée au 13 novembre 1996. Des trois audiences fixées entre cette date et le 22 avril 1998, une concerna l’expertise, une le dépôt de documents et une fut reportée à la demande des demandeurs.

Le 11 novembre 1998, la présente affaire fut jointe à une autre affaire pendante entre les mêmes parties devant la même juridiction et l’audience de présentation des conclusions fut fixée au 27 janvier 1999. Cependant, à une date non précisée, l'affaire fut attribuée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ). Une audience fut fixée au 1er février 1999 ; toutefois, elle fut renvoyée en raison de l’absence des demandeurs au 7 juin 1999. A cette date, le requérant présenta ses conclusions tandis que les autres parties demandèrent la convocation de l’expert ; compte tenu de la surcharge du rôle, le juge fixa une nouvelle audience de présentation des conclusions au 14 février 2000. Le jour venu, le juge renvoya pour la présentation des conclusions au 8 janvier 2001. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 26 juin 1980 et est à ce jour encore pendante. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est, à ce jour, d’environ vingt ans, pour trois instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président