Cova împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 450/98 prezentate de Luigi Donato Cova împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'pe (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele B. Conforti, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, domnul Pellonpäää, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 3 februarie 1998 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1948 și rezident în Cesena (Forli). La 21 noiembrie 1987, reclamantul a numit pe domnii M. și compania lor de asigurări în fața Tribunalului Ferrare pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident rutier.

Din cele 20 de audieri stabilite între 2 iunie 1988 și 29 mai 1997, au fost date în judecată din oficiu, unsprezece au vizat o expertiză și completarea acesteia, cinci audieri ale martorilor, o producție de documente și două au fost amânate pentru a permite părților să ajungă la o soluționare confidențială a cauzei. Prezentarea concluziilor a avut loc la 17 iulie 1997. La data de 5 mai 1999 a fost stabilit un proces de audiere în fața camerei competente. La data de 5 mai 1999, reclamantul a solicitat ca această dată să fie avansată, președintele Tribunalului a respins cererea menționată la 29 mai 1998 din cauza supraîncărcării rolului. 11 noiembrie 1998, ca urmare a atribuirii cauzei la colegiul de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziona stralcio) Președintele a numit un nou judecător pentru punerea în funcțiune.

Acesta din urmă a stabilit în instanță în vederea unei soluționări amiabile la 7 iulie 1999. La această dată, părțile n .n … La sfârșitul lunii octombrie 1999, părțile care nu au prezentat cazul, judecătorul raya cauza rolului în conformitate cu art. 309 din Codul de procedură civilă, deoarece, între timp, la 7 octombrie 1999, părțile au ajuns la o soluționare confidențială a cauzei. Prima cauză a reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 21 noiembrie 1987 și s-a încheiat la 7 octombrie 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de puțin peste 11 ani și 10 luni, nu răspunde cerinței a Curtea constată că data finală care trebuie luată în considerare este 7 octombrie 1999, data la care părțile au ajuns la o soluionare pe cale amiabilă a cauzei.

Prin urmare, procedura a durat mai mult de 11 ani și 10 luni, pentru o instană. Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudea sa în materie de (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Recurentul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolului 9 din Convenție în măsura în care, în cadrul unei discuții preliminare cu societatea de asigurare în ceea ce privește repararea daunelor suferite, unul dintre asigurători i-ar fi răspuns că: în calitate de preot el nu are o valoare economică.

Curtea consideră că această cauză trebuie respinsă ca fiind incompatibilă rațional personae cu dispozițiile Convenției, deoarece Curtea nu este competentă să examineze cereri îndreptate împotriva particularilor. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RECEVABILA în ceea ce privește motivul întemeiat de reclamant pentru durata excesivă a procedurii inițiate la 21 noiembrie 1987 în fața Tribunalului de la Ferrare, toate mijloacele de fond rezervate DECLARĂ RECURSAREA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44500/98 présentée par Luigi Donato Cova contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. B. Conforti, M. A. Pastor Ridruejo, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M me N. Vajić, M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu la requête introduite le 3 février 1998 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1948 et résidant à Cesena (Forli). Le 21 novembre 1987, le requérant assigna MM. M. et leur compagnie d’assurances devant le tribunal de Ferrare afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d’un accident de la route.

La mise en état de l’affaire commença le 18 février 1988. Des vingt audiences fixées entre le 2 juin 1988 et le 29 mai 1997, une fut renvoyée d’office, onze concernèrent une expertise et son complément, cinq l’audition de témoins, une la production de documents et deux furent reportées afin de permettre aux parties de parvenir à un règlement amiable de l’affaire. La présentation des conclusions eut lieu le 17 juillet 1997. L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 5 mai 1999. Le requérant ayant demandé que cette date fût avancée, le président du tribunal rejeta ladite demande le 29 mai 1998 en raison de la surcharge du rôle. Le 11 novembre 1998, suite à l’attribution de l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (sezione stralcio) , le président nomma un nouveau juge de la mise en état.

Ce dernier fixa l’audience en vue d’un règlement amiable au 7 juillet 1999. A cette date, les parties n’étant pas parvenues à un règlement, le juge fixa l’audience pour la mise en délibéré de l’affaire au 11 octobre 1999. A la fin du mois d'octobre 1999, les parties n'ayant pas comparu, le juge raya l'affaire du rôle conformément à l'article 309 du code de procédure civile car, entre-temps, le 7 octobre 1999, les parties étaient parvenues à un règlement amiable de l’affaire. EN DROIT 1. Le premier grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 21 novembre 1987 et s'est terminée le 7 octobre 1999. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d'un peu plus de onze ans et dix mois, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. L a Cour observe que la date finale à prendre en considération est le 7 octobre 1999, date à laquelle les parties sont parvenues à un règlement amiable de l’affaire. La procédure a donc duré plus de onze ans et dix mois, pour une instance. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. 2. Le requérant se plaint également de la violation de l’article 9 de la Convention dans la mesure où lors d’une discussion préliminaire avec la compagnie d’assurance quant à la réparation des dommages subis, un des assureurs lui aurait répondu qu’en tant que prêtre il n’avait pas une valeur économique.

La Cour estime que ce grief doit être rejeté comme incompatible ratione personae avec les dispositions de la Convention car la Cour n’est pas compétente pour examiner des requêtes dirigées contre des particuliers. Il s'ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée conformément à l'article 35 § 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

quant au grief tiré par le requérant de la durée excessive de la procédure engagée le 21 novembre 1987 devant le tribunal de Ferrare, tous moyens de fond réservés ;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président