Kastrati împotriva Bulgariei

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 41348/98 de către Ali KASTRATI împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 29 iunie 2000 ca Camera compusă din G. Ress, Președintele I. Cabral Barreto, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova, judecători și V. Berger, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 martie 1998 și înregistrată la 25 mai 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național iugoslav, născut în 1976. El este reprezentat în fața Curții de către dl Anatol-Vesel Lukanov, un avocat care practică la Sofia.

Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în decembrie 1997, reclamantul, împreună cu alte persoane, a traversat ilegal granița iugoslavă-bulgară și a intrat în Bulgaria. La 29 decembrie 1997, reclamantul a fost arestat de către autoritățile bulgare, susținând că s-a predat voluntar. Reclamantul a fost acuzat în temeiul secțiunii 279 § 1 din Codul Penal pentru că a traversat ilegal granița și a fost reținut în reținere. La 30 decembrie 1997, avocatul reclamantului a apelat la Curtea de District de Sofia împotriva detenției clientului său în reținere. În conformitate cu cerințele legale și practicile stabilite, el a depus apelul prin intermediul Procurorului de District.

Având în vedere faptul că Procurorul de District nu a transmis recursul la Curtea de District, la 13 februarie 1998, avocatul reclamantului s-a plâns la Procuratura Generală. La 25 februarie 1998, Procuratura Generală a ordonat Biroului Procurorului de District să transmită imediat recursul reclamantului împotriva detenției sale la instanța competentă. La 27 februarie 1998, Curtea de District a examinat recursul în cadrul unei audieri orale, în prezența reclamantului și a avocatului său. , faptul că acuzațiile împotriva clientului său nu se referă la o crimă gravă, că s-a predat voluntar și a avut o adresă permanentă în Iugoslavia, că nu a avut un caz penal și că singurul motiv al său a fost să-și vadă prietena bulgară.

În aceeași zi, Curtea de District a refuzat să elibereze reclamantul și a constatat că există un pericol clar de abscizie având în vedere faptul că reclamantul era un cetățean străin care a intrat în țară ilegal și al cărui pașaport nu era valabil. 5 § 4 din Convenție că apelul său împotriva licenței detenției sale nu a fost examinat rapid. El invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. De asemenea, reclamantul se plânge, invocând art. 5 § 3 și art. 6 § 2 din Convenție, că detenția sa asupra rezidenției era necesială și nu justificată în temeiul dreptului intern și în temeiul Convenției. Reclamantul se plâng, invocand în temeiul articolului 5 § 4 și al articolului 13 din Convenție, că apelul său împotriva detenției nu a fost examinat rapid.

Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerii de mai sus și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge în continuare, invocând articolele 5 § 3 și 6 § 2 din Convenție, că detenția sa nu a fost justificată. Având în vedere toate materialele în posesia sa și observand că reclamantul nu a justificat faptele relevante, Curtea constată că restul cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenției. Rezultă că restul cererii trebuie respins, în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină examinarea plângerii reclamantului că apelul său împotriva detenției nu a fost examinat rapid; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii.

Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 41348/98 by Ali KASTRATI against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 June 2000 as a Chamber composed of Mr G. Ress, President , Mr I. Cabral Barreto, Mr V. Butkevych, Mrs N. Vajić, Mr J. Hedigan, Mr M. Pellonpää, Mrs S. Botoucharova, judges , and Mr V. Berger, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 24 March 1998 and registered on 25 May 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Yugoslav national, born in 1976. He is represented before the Court by Mr Anatol-Vesel Lukanov, a lawyer practising in Sofia.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On an unspecified date in December 1997 the applicant, together with other persons, crossed the Yugoslav-Bulgarian border illegally and entered Bulgaria. On 29 December 1997 the applicant was arrested by the Bulgarian authorities. He submits that he surrendered voluntarily. The applicant was charged under Section 279 § 1 of the Penal Code for having crossed the border illegally and was detained on remand. On 30 December 1997 the applicant’s lawyer appealed to the Sofia District Court against his client’s detention on remand. In accordance with the legal requirements and the established practice, he filed the appeal through the District Prosecutor’s Office.

Having noted that the District Prosecutor’s Office had not transmitted the appeal to the District Court, on 13 February 1998 the applicant’s lawyer complained to the Chief Public Prosecutor’s Office. On 25 February 1998 the Chief Public Prosecutor’s Office instructed the District Prosecutor’s Office to transmit immediately the applicant’s appeal against his detention to the competent court. On 27 February 1998 the District Court examined the appeal at an oral hearing, in the presence of the applicant and his lawyer. The applicant’s lawyer argued, inter alia , that the charges against his client did not concern a grave crime, that he had surrendered voluntarily and had a permanent address in Yugoslavia, that he did not have a criminal record and that his only motive had been to see his Bulgarian girlfriend.

On the same day the District Court refused to release the applicant. It found that there was a clear danger of absconding in view of the fact that the applicant was a foreign national who had entered the country illegally and whose passport was not valid. The applicant has not substantiated any further detail. COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 4 of the Convention that his appeal against the lawfulness of his detention was not examined speedily. He also invokes Article 13 of the Convention. The applicant also complains, invoking Article 5 § 3 and Article 6 § 2 of the Convention, that his detention on remand was unnecessary and not justified under domestic law and under the Convention.

THE LAW 1. The applicant complains, invoking under Articles 5 § 4 and 13 of the Convention, that his appeal against detention was not examined speedily. The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of the above complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. 2. The applicant further complains, invoking Articles 5 § 3 and 6 § 2 of the Convention, that his detention was not justified. In the light of all the material in its possession, and noting the failure of the applicant to substantiate the relevant facts, the Court finds that the remainder of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention.

It follows that the remainder of the application must be rejected, in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint that his appeal against detention was not examined speedily;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President