KOVANKAYA contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
KOVANKAYA contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39447/98 prezentate de Nuran KOVANKAYA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la iulie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta W. Thomassen, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Biersan, J. Casadevall, R. Maruste, judecători și grefier de secțiune al dlui O Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 iulie 1997 și înregistrată la 21 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Recurenta, Nuran Kovankaya, este cetățean turc, născut în 1976. La momentul faptei ea a avut reședința la Istanbul și a fost asistentă. În fața Curții, ea este reprezentată de Özcan K În cadrul unei anchete efectuate împotriva organizațiilor ilegale DHP DAG, reclamanta a fost arestată și arestată la 16 ianuarie 1997, de către polițiști din secția antiterorism a Direcției pentru securitate d'ill. A doua zi, la cererea Direcției menționate, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a Uniunii Europene din statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana respectivă, la care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana respectivă în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care La sfârșitul arestării sale, la 29 ianuarie 1997, reclamanta a fost ascultată de procuror, în fața căreia ea s-a limitat la respingerea faptelor reprovocate. Procurorul a ordonat eliberarea sa provizorie. 2. La acțiunea publică din 3 aprilie 1997, procurorul a acuzat-o pe reclamantă pe șeful de asistență într-o organizație ilegală și a solicitat aplicarea articolului 169 din Codul penal. În fața judecătorilor din fond, recurenta a pledat nevinovat și a negat declarațiile sale polițienești, în sensul că au fost obținute prin forță și, semnate, cu privire legată la ochi. Prin Hotărârea din 19 octombrie 1998, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a recurentei. În lipsa recursului, această hotărâre a devenit definitivă. GRIFS În primul rând, recurenta se plânge că a fost supus, în timpul custodiei sale, unor presiuni fizice și psihice din partea polițiștilor. Susținând că a denunțat aceste fapte, imediat după încheierea custodiei, în fața procurorului, precum și a judecătorului care se ocupă de judecată, îi reproșează pe aceștia din urmă că nu au acționat. În această privință, susține o încălcare a articolului 3 din convenție. În al doilea rând, recurenta susține că arestarea și arestarea sa nu pară, în speță, măsuri justificate în temeiul articolului 5 alineatul (1) din convenție, în special pentru că nu erau pronunțate de o instanță. De asemenea, aceasta se declară victima unei încălcări a articolului 5 alineatul (3), din cauza duratei excesive a custodiei sale și se plânge că nu a putut beneficia de un mijloc de drept, în sensul articolului 5 alineatul (4), pentru a controla legalitatea acestei măsuri. Pe de altă parte, recurenta consideră că distincția pe care legislația în vigoare la momentul respectiv a acționat în ceea ce privește perioadele de luare în custodie publică în funcție de faptul că infracțiunea reproșată este sau nu de competența cursurilor de securitate ale statului, a dus la încălcarea art. 5 alin. (3) coroborat cu art. 14. În cele din urmă, recurenta se plânge de o dublă încălcare a articolului 6 alineatul (1), care a intrat în izolare sau în legătură cu articolele 13 și/sau 14. Aceasta susține că dreptul său la un proces echitabil a fost ignorat, în primul rând pentru că drepturile sale de apărare au fost încălcate în cursul procedurii preliminare a cauzei sale și, în al doilea rând, pentru că Curtea de Securitate a statului d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea a examinat obiecțiunile prezentate de reclamantă. Cu toate acestea, în statul în care se află dosarul în fața acesteia, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea obiecțiunilor întemeiate pe art. 5 3 și art. 4 din convenție. Prin urmare, Curtea consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolelor 3, 5 alineatul (1), 6 alineatul (1), 13 și 14 din Convenție, Curtea constată că a fost informată cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască aceste afirmații, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJURINE examinarea obiecțiunilor recurentei, formulate pe teren la art. 5 3 și la art. 4 din convenție, în ceea ce privește faptul că, în urma arestării sale, aceasta nu ar fi fost adusă la cunoștința unei autorități judiciare și în ceea ce privește lipsa unei căi de atac care să îi permită să controleze legalitatea custodei la vedere impuse în speță; DECLARĂ RECURSAREA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Michael O.O. Boyle Elizabeth Palm Moduleer Președinte