SECȚIUNEA A PATRA CAUZA KOVANKAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 39447/98) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 28 octombrie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kovankaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Türmen Strážnická dnii Fischbach Casadevall Maruste Garlicki, judecători și judecători ai dlui Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 octombrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 39447/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, Nuran Kovankaya ( La 23 iulie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În special, recurenta a susținut că a fost victima unei încălcări a articolului 5 alineatul (3) și a articolului 4 din Convenție, deoarece nu a fost imediat în fața unui judecător, precum și a lipsei unei căi de atac pentru a controla legalitatea măsurii în cauză. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. La 4 iulie 2000, Curtea (prima secțiune) a decis să comunice obiecțiunile formulate în temeiul articolului 5 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție guvernului. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 17 septembrie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra temeiniciei cauzei. La 2 aprilie 2003 și 17 iunie 2003, reclamanta și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. DEFINIȚIA, Nuran Kovankaya, este resortisant turc, născută în 1976. La data faptelor, aceasta avea reședința în Istanbul și era asistentă medicală. 10. În cadrul unei anchete efectuate împotriva organizațiilor ilegale DHP DAG La 16 ianuarie 1997, reclamanta a fost arestată și reținută de polițiști din secția anti-terorism a Direcției de Securitate de la Istanbul. La 18 ianuarie 1997, reclamanta a făcut declarații poliției. 13. La 29 ianuarie 1997, la sfârșitul reținerii sale, reclamanta a fost ascultată de procuror, în fața căreia s-a limitat la respingerea faptelor reprobabile. La 3 aprilie 1997, procurorul a acuzat-o pe reclamantă pe șeful de asistență pentru o organizație ilegală și a solicitat aplicarea articolului 169 din Codul Penal. 15. În fața judecătorilor din fond, reclamanta a pledat nevinovat și a negat declarațiile sale către poliție, susținând că acestea au fost obținute prin forță și, semnate, legat la ochi. 16. Prin hotărârea din 19 octombrie 1998, Curtea de Securitate a statului a soluționat reclamanta. În lipsa recursului, această hotărâre a devenit definitivă. ÎN DREPT 17. recurenta se plânge de durata excesivă a custodiei sale și de absența unei căi de atac efective pentru a contesta legalitatea acesteia. A în această privință, Comisia invocă art. 5 alineatul (3) și art. 4 din convenție, care în părțile sale relevante, se citește astfel: Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alineatul (1) a prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii; eliberarea poate fi condiționată de o garanție care asigură prezentarea persoanei în cauză la ședință. (4) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau deținere a dreptului de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. (...) Cu privire la admisibilitatea 18. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Soluția la care părțile au ajuns 19. La 2 aprilie 2003, reprezentantul recurentei a transmis Curții următoarea declarație, observ că guvernul turc este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 20. La 17 iunie 2003, guvernul a transmis, de asemenea, Curții următoarea declarație, semnată la 5 iunie declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul turc propune plata către Nuran Kovankaya, cu titlu gratuit, suma de 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro) în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va fi soluționată definitiv. A În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 21. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) și art. 4 din Regulamentul de procedură]. Prin aceste motive, CURTEA, CĂTRE UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă Decide să șteargă cauza rolului. Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 octombrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
KOVANKAYA c. TURQUIE
(Requête n
o
39447/98)
ARRÊT
(règlement amiable)
28 octobre 2003
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Kovankaya c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
M.
R.
Türmen
,
M
me
V.
Strážnická
,
MM.
M.
Fischbach
,
J.
Casadevall
,
R.
Maruste
,
L.
Garlicki,
juges
,
et de M
me
F.
Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 octobre 2003,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
39447/98) dirigée contre la République de Turquie et dont une ressortissante de cet Etat, Nuran Kovankaya («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 23 juillet 1997 en vertu de l'ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante, qui a été admise au bénéfice de l'assistance judiciaire, est représentée par M.
Ö. Kılıç, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
3.
La requérante alléguait notamment avoir été victime d'une violation de l'article 5
§§ 3 et 4 de la Convention du fait qu'elle n'avait pas été «
aussitôt
» traduite devant un juge ainsi que de l'absence de recours afin de faire contrôler la légalité de la mesure litigieuse.
4.
La requête a été transmise à la Cour le 1er novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n
o
11 à la Convention (article 5
o
11).
5.
Le 4 juillet 2000, la Cour (première section) a décidé de communiquer les griefs tirés de l'article 5 §§ 3 et 4 de la Convention au Gouvernement.
6.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Par une lettre du 17 septembre 2002, la Cour a informé les parties qu'elle se prononcerait, en application de l'article 29 § 3 de la Convention, tant sur la recevabilité que sur le bien-fondé de l'affaire.
8.
Les 2 avril et 17 juin 2003 respectivement, la requérante et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
La requérante, Nuran Kovankaya, est une ressortissante turque, née en 1976. A l'époque des faits elle résidait à Istanbul et était infirmière.
10.
Dans le cadre d'une enquête menée contre les organisations illégales
DHP
et
DAG
, la requérante fut arrêtée et placée en garde à vue, le 16
janvier 1997, par des policiers de la section anti-terrorisme de la Direction de la sûreté d'Istanbul. Elle était suspectée d'être mêlée à
des actions du
DHP
.
11.
Le lendemain, à la demande de ladite Direction, le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat d'Istanbul («
le procureur
» – «
la cour de sûreté de l'État
») ordonna la prolongation de la garde à vue de la requérante jusqu'au 29 janvier 1997.
12.
Le 18 janvier 1997, la requérante fit des déclarations à la police.
13.
Le 29 janvier 1997, au terme de sa garde à vue, la requérante fut entendue par le procureur, devant lequel elle se borna à repousser les faits reprochés. Le procureur ordonna sa mise en liberté provisoire.
14.
Le 3 avril 1997, le procureur mit la requérante en accusation du chef d'assistance à une organisation illégale et requit l'application de l'article 169 du code pénal.
15.
Devant, les juges du fond, la requérante plaida non coupable et dénia ses déclarations à la police, soutenant qu'elles étaient obtenues «
par force
» et, signées, les yeux bandés.
16.
Par un arrêt du 19 octobre 1998, la cour de sûreté de l'Etat acquitta la requérante. Faute de pourvoi, ce jugement devint définitif.
17.
La requérante se plaint de la durée excessive de sa garde à vue et d'une absence de recours effectif afin de contester la légalité de
celle-ci. A
cet égard, elle invoque l'article 5 §§ 3 et 4 de la Convention, qui en ses parties pertinentes, se lit ainsi :
«
3.
Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe
1
c)
du présent article, doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et a le droit d'être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l'intéressé à l'audience.
4.Toute personne privée de sa liberté par arrestation ou détention à le droit d'introduire un recours devant un tribunal, afin qu'il statue à bref délai sur la légalité de sa détention et ordonne sa libération si la détention est illégale.
(...)
»
A.
Sur la recevabilité
18.
La Cour constate que ces griefs ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que ceux-ci ne se heurtent à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il
convient donc de les déclarer recevables.
B.
Solution à laquelle les parties sont parvenues
19.
Le 2 avril 2003, le représentant de la requérante a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à me verser, à titre gracieux, la
somme de 6 500 EUR (six mille cinq cents euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
20.
Le 17 juin 2003, le Gouvernement a également fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 5 juin
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à
Nuran Kovankaya, à titre gracieux, la somme de 6 500 EUR (six mille cinq cents euros) dans les trois mois suivant la date du prononcé de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A
défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
21.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
§§ 3 et 4 du règlement).
22.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Décide
de rayer l'affaire du rôle.
3.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
28 octobre 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Françoise
Elens-Passos
Nicolas
Bratza
Greffière adjointe
Président