MARZINOTTO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 44422/98 prezentată de Danilo Marzinotto împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 4 iulie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, G. Jörundsson, R. Türmen, T. Panțiru, R. Maruste judecători și domnul O Având în vedere cererea depusă la 30 mai 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1935 și rezident în Tirschenreut (Germania). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Vitto Claut, avocat la Pordenone. La 19 octombrie 1983, reclamantul a numit compania E. în fața Tribunalului din Pordenone pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a achiziționării a trei apartamente cu vicii de construcție. Anularea cauzei a început la 25 noiembrie 1983. La 27 iunie 1984, judecătorul a ordonat o expertiză. Cele trei audieri stabilite între 28 noiembrie 1984 și 24 aprilie La 18 decembrie 1985, a fost pus în discuție dl S. S., iar la 19 martie 1986 au fost de asemenea puse sub semnul întrebării dl I. și sindicatul coproprietății R. La 16 aprilie 1986, judecătorul a dispus o suplimentare de competență. Cele șapte audieri stabilite între 5 noiembrie 1986 și 27 ianuarie 1988, șase dintre ele au vizat completarea de expertiză și una a fost amânată din oficiu. O ședință mai târziu, la 22 iunie 1988, reclamantul a solicitat o trimitere pentru a permite părților să încerce să ajungă la o soluționare pe cale amiabilă. La 20 iulie 1988, tribunalul a fost amânat la 7 decembrie 1988 la cererea părților. În ianuarie 1989, la data de 5 aprilie 1989, au avut loc cinci audieri stabilite între 19 aprilie și 19 iunie 1989, patru au fost depuse la cererea părților și una din cauza absenței lor. Părțile și-au prezentat concluziile la 13 decembrie 1989 și au fost stabilite la 4 aprilie 1990. Prin hotărârea din 10 aprilie 1990, al cărei text a fost depus la grefa din 25 mai 1990, Tribunalul a acceptat parțial cererea reclamantului împotriva societății pârâte și a respins cererea împotriva părților terțe în cauză. La 12 septembrie 1990, pârâta a făcut apel la tribunalul din Trieste. La rândul său, reclamantul a făcut un apel incident. În decembrie 1990. După o audiere, la 4 martie 1991, consilierul de punere în funcțiune a suspendat executarea provizorie a sentinței Tribunalului din Pordenone. La 6 mai 1991 s-a ținut sonda de prezentare a concluziilor. Printr-o ordonanță din aceeași zi, Curtea a redeschis punerea în funcțiune pentru audierea martorilor, ceea ce s-a făcut la 14 decembrie 1992. După două audieri dedicate depunerii la grefa de documente, la 24 mai 1993 părțile și-au prezentat din nou concluziile. La 25 martie 1994, a avut loc rejudecarea pledoariilor. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 19 aprilie 1994, instanța a dat dreptul la recursul societății E. și a constatat nulitatea cererii incidente a reclamantului. La 25 mai 1995, reclamantul s-a ocupat de casare. L ÎN DREPT, plângerea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 19 octombrie 1983 și s-a încheiat la 23 ianuarie 1998. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de puțin peste 14 ani și trei luni, nu răspunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44422/98

présentée par Danilo Marzinotto

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4

juillet

2000 en une chambre composée de

M

me

E. Palm,

présidente

,

M.

B. Conforti,

M.

L. Ferrari Bravo,

M.

G. Jörundsson,

M.

R. Türmen,

M.

T. Panțîru,

M.

R. Maruste

juges

,

et de

M.

M. O’Boyle,

greffier de section

;

Vu la requête introduite le 30 mai 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1935 et résidant à Tirschenreuth (Allemagne). Il est représenté devant la Cour par M

e

Vitto Claut, avocat à Pordenone.

Le 19 octobre 1983, le requérant assigna la société E. devant le tribunal de Pordenone afin d’obtenir réparation des dommages subis suite à l’achat de trois appartements ayant des vices de construction.

La mise en état de l’affaire commença le 25 novembre 1983. Le 27 juin 1984, le juge ordonna une expertise. Les trois audiences fixées entre le 28 novembre 1984 et le 24

avril

1985 concernèrent le rapport d’expertise. Le 18 décembre 1985, fut mis en cause M. S. et le 19 mars 1986 furent également mis en cause M. I. et le syndic de la copropriété R. Le 16 avril 1986, le juge ordonna un complément d’expertise. Des sept audiences fixées entre le 5

novembre 1986 et le 27 janvier 1988, six concernèrent le complément d’expertise et une fut reportée d’office. Une audience plus tard, le 22 juin 1988 le requérant demanda un renvoi pour permettre aux parties de tenter de parvenir à un règlement amiable. Le 20 juillet 1988, l’audience fut reportée au 7 décembre 1988 à la demande des parties. L’audience du 26

janvier 1989 fut renvoyée d’office au 5 avril 1989.

Des cinq audiences fixées entre le 19 avril et le 19 juin 1989, quatre furent remises à la demande des parties et une à cause de leur absence. Les parties présentèrent leurs conclusions le 13 décembre 1989 et l’audience de plaidoiries fut fixée au 4 avril 1990. Par un jugement du 10 avril 1990, dont le texte fut déposé au greffe le 25 mai 1990, le tribunal fit en partie droit à la demande du requérant à l’encontre de la société défenderesse et rejeta la demande contre les tiers mis en cause.

Le 12 septembre 1990, la défenderesse interjeta appel devant la cour d’appel de Trieste. A son tour, le requérant déposa un appel incident. L’instruction commença le 10

décembre 1990. Après une audience, le 4 mars 1991, le conseiller de la mise en état suspendit l’exécution provisoire du jugement du tribunal de Pordenone. Le 6 mai 1991 eut lieu l’audience de présentation de conclusions. L’audience de plaidoiries se tint le 9

octobre

Le 25 mai 1995, le requérant se pourvut en cassation. L’audience eut lieu le 3

juillet

janvier

1998, la Cour rejeta le pourvoi du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 19 octobre 1983 et s'est terminée le 23 janvier 1998.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d'un peu plus de quatorze ans et trois mois, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Michael O’Boyle

Elisabeth Palm

Greffier

Présidente