M.B. et A.B. contre l'ITALIE

PRIMA DECIZIE A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 44433/98 prezentată de M.B. și A.B. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președintele B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jurdsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțitru, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 17 iunie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, a făcut următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni italieni, născuți în 1952, respectiv 1959 și rezidenți la Bastia Umbra (Perouse). La 26 octombrie 1988, reclamanții au sesizat președintele Tribunalului din Peru pentru a obține o expertiză în viitor. în ceea ce privește starea apartamentului lor, care le spunea vicii de construcție. Prin o ordonanță din aceeași zi, președintele a numit un expert, care a depus jurământul la 10 noiembrie 1988. La 7 ianuarie 1989, expertul l-a depus la gref raportul său. La 24 martie 1989, reclamanții au atribuit M B. în numele său și în calitate de administrator al societății de construcții U. în comandită simplă care a împresurat apartamentul, pentru a obține condamnarea sa la eliminarea viciilor menționate, precum și repararea pagubelor pe care pretinde că le-a suferit. Restaurarea cauzei a început la 30 mai 1989. La 28 noiembrie 1989, reclamanții au solicitat o expertiză și audierea lui M. B. După o audiere, printr-o ordonanță din 10 aprilie 1990, judecătorul a stabilit la tribunal pentru prezentarea concluziilor la 25 octombrie 1990. În ziua următoare, reclamanții au cerut ca competența în viitor a fost depus la grefă, pârâta a vărsat un document la dosar și judecătorul a amânat cauza la 21 februarie 1991. La acea dată, părțile au solicitat o trimitere în vederea unei soluționări amiabile. După o ședință, la 16 ianuarie 1992, părțile și-au prezentat concluziile și la ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 1 aprilie 1994. Această audiere a fost amânată la 23 septembrie 1994. Tribunalul în loc să se pronunțe asupra litigiului, printr-o ordonanță din 12 ianuarie 1996 a ordonat depunerea la grefa raportului de la În aprilie 1997, judecătorul a amânat cazul la 11 decembrie 1997. Această audiere a fost amânată din oficiu la 2 iunie 1998 din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune. Prin ordonanța din 3 iunie 1998, judecătorul a stabilit data prezentării concluziilor la 19 Această audiere a fost amânată din oficiu la 9 martie 1999 deoarece cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea cauzelor mai vechi [sezioni stralcio , compus dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorarii, au fost create în temeiul articolului 90 alineatul (5) din Legea nr. 353/1990 [astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995] în scopul de a absorbi cauza pendinte în fața instanțelor civile. În ziua următoare, judecătorul onorific a fixat la inculpat pentru prezentarea concluziilor la 22 iunie 1999. printr-o hotărâre, al cărei text a fost depus la gref la 3 noiembrie 1999, judecătorul a dat dreptul la cererea reclamanților. se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 24 martie 1989 și se încheie la 3 noiembrie 1999. Potrivit reclamanților, durata procedurii, care este mai mare de 10 ani și șapte luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44433/98

présentée par M.B. et A.B.

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28

novembre 2000 en une chambre composée de

M

me

E. Palm,

présidente

,

M.

B. Conforti,

M.

L. Ferrari Bravo,

M.

Gaukur Jörundsson,

M.

R. Türmen,

M.

B. Zupančič,

M.

T. Panțîru,

juges

,

et de

M.

M. O’Boyle,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 juin 1997 et enregistrée le 13

novembre

1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1952 et 1959 et résidant à Bastia Umbra (Pérouse).

Le 26 octobre 1988, les requérants saisirent le président du tribunal de Pérouse afin d’obtenir une expertise

in futurum

concernant l’état de leur appartement, qui présentait à leur dire des vices de construction. Par une ordonnance du même jour, le président nomma un expert, qui prêta serment le 10 novembre 1988. Le 7

janvier 1989, l’expert déposa au greffe son rapport.

Le 24 mars 1989, les requérants assignèrent M

me

B. en son nom propre et en tant que gérante de la société de construction U. en commandite simple qui avait bâti l’appartement, afin d’obtenir sa condamnation à éliminer lesdits vices ainsi que la réparation des dommages qu’elle affirme avoir subis.

La mise en état de l’affaire commença le 30 mai 1989. Le 28 novembre 1989, les requérants demandèrent une expertise et l’audition de M

me

B. Après une audience, par une ordonnance du 10 avril 1990, le juge fixa l’audience pour la présentation des conclusions au 25 octobre 1990. Le jour venu, les requérants demandèrent que l’expertise

in futurum

fût déposé au greffe, la défenderesse versa un document au dossier et le juge ajourna l’affaire au 21 février 1991. A cette date, les parties demandèrent un renvoi en vue d’un règlement amiable. Après une audience, le 16 janvier 1992 les parties présentèrent leurs conclusions et l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 1

er

avril 1994. Cette audience fut reportée au 23 septembre 1994.

Le tribunal au lieu de se prononcer sur le litige, par une ordonnance du 12 janvier 1996 ordonna le dépôt au greffe du rapport de l’expertise

in futurum

comme l’avaient demandé les requérants à l’audience du 25

octobre 1990 et nomma un expert. Le 26

septembre 1996, celui-ci prêta serment. Le 10

avril 1997, le juge ajourna l’affaire au 11 décembre 1997. Cette audience fut reportée d’office au 2 juin 1998 en raison de la mutation

du juge de la mise en état. Par une ordonnance du 3 juin 1998, le juge fixa la date pour la présentation des conclusions au 19

janvier 1999. Ladite audience fut reportée d’office au 9 mars 1999 car l’affaire avait été attribuée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (les

sezioni stralcio

, composées d’un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l’article 90, alinéa 5, de la loi n° 353/1990 [tel que modifié par la loi n°

534/1995] afin d’absorber l’arriéré d’affaires pendantes devant les juridictions civiles).

Le jour venu, le juge honoraire fixa l’audience pour la présentation des conclusions au 22

juin 1999.

Par un jugement, dont le texte fut déposé au greffe le 3 novembre 1999, le juge fit droit à la demande des requérants.

EN DROIT

Le grief

porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 24

mars 1989 et s’est terminée le 3 novembre 1999.

Selon les requérants la durée de la procédure, qui est de plus de dix ans et sept mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Michael O’Boyle

Elisabeth Palm

Greffier

Présidente