BERLANI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44435/95 prezentate de Valentino Emilio Berlani împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea depusă la 25 iunie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1938 și rezident la Pietrasanta (Lucques). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Alberto Crott, avocat la Pietrasanta (Lucques). La 7 septembrie 1990, domnul F. și domnul M. B. l-au numit pe reclamant și pe domnul V. în fața Tribunalului din Lucques pentru a obține constatarea simulării unui contract sub seing privat cu privire la anumite terenuri și la restituirea acestora.

Anularea cauzei la data de 23 ianuarie 1991, data la care judecătorul, încuviințarea nulității citatului pârâtului, a fixat o nouă ședință la 6 decembrie 1991. În ziua următoare, a fost consacrată depunerea la grefa de documente. După două audieri care au vizat o sechestrare a bunurilor în litigiu, la 6 noiembrie 1992 a avut loc o discuție privind mijloacele de probă. printr-o ordonanță în afara audierii din 7 noiembrie 1992 În noiembrie 1992, judecătorul a respins cererea de probe a reclamanților și cererea de revocare a sechestrului formulat de inculpați și a admis parțial mijloacele de probă solicitate de inculpați și a fixat o audiere la 9 februarie 1994. Această audiere a fost trimisă la cererea părților.

La 20 septembrie 1995 a avut loc audierea dlui. La data de 6 iunie 1997, tribunalul a fost amânat la cererea părților. La 13 martie 1998, părțile și-au prezentat concluziile. ), președintele a numit un nou judecător pentru punerea în funcțiune și a stabilit următoarea ședință la 18 ianuarie 2002. ÎN DREPT, cauza reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 7 septembrie 1990 și este încă în curs de desfășurare. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de până acum de peste nouă ani și nouă luni, nu răspunde cerinței termenul rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44435/98 présentée par Valentino Emilio Berlani contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. G. Jörundsson, M. R. Türmen, M. T. Panțîru, M. R. Maruste juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section ; Vu la requête introduite le 25 juin 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1938 et résidant à Pietrasanta (Lucques). Il est représenté devant la Cour par M e Alberto Crott, avocat à Pietrasanta (Lucques). Le 7 septembre 1990, M. F. et M me B. assignèrent le requérant et M. V. devant le tribunal de Lucques afin d’obtenir le constat de la simulation d’un contrat sous seing privé concernant certains terrains, et leur restitution.

La mise en état de l’affaire commença le 23 janvier 1991, date à laquelle le juge, constatant la nullité de la citation des défendeurs, fixa une nouvelle audience au 6 décembre 1991. Le jour venu, l’audience fut consacrée au dépôt au greffe de documents. Après deux audiences qui concernèrent une saisie des biens en litige, le 6 novembre 1992 une discussion concernant les moyens de preuves eut lieu. Par une ordonnance hors audience du 7 novembre 1992, le juge rejeta la demande de preuves des demandeurs et celle tendant à la révocation de la saisie formulée par les défendeurs. Il admit en partie les moyens de preuves demandés par les défendeurs et fixa une audience au 9 février 1994. Cette audience fut renvoyée à la demande des parties.

Le 20 septembre 1995 eut lieu l’audition de M. F. et du requérant et l’audience fut renvoyée au 21 mai 1996. Le 6 juin 1997, l’audience fut ajournée à la demande des parties. Le 13 mars 1998, les parties présentèrent leurs conclusions. L’audience de plaidoiries fut fixée au 1 er mars 2000. Entre-temps, suite à l’attribution de l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ), le président nomma un nouveau juge de la mise en état et fixa l'audience suivante au 18 janvier 2002. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 7 septembre 1990 et est à ce jour encore pendante. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est, à ce jour, de plus de neuf ans et neuf mois, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente