BUFFALO S.r.l. contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44436/98 prezentate de Buffalo S.r.l. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lui (secțiunea I), care are loc la 4 iulie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, G. Jörundsson, R. Türmen, T. Panțitru, R. Maruste judecători și dlui O Având în vedere cererea depusă la 24 iunie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a intenționat, face următoarea decizie CU FAȚA recurenta este o societate italiană și își are sediul social la Milano. La 13 mai 1991, societatea reclamantă, numită F. S. S. p. A. mai 1991, a numit banca R. în fața Tribunalului din Roma pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a refuzului de plată a unui cec.

La 27 ianuarie 1992 a avut loc o discuție privind mijloacele de probă. După o audiere, la 30 martie 1993, părțile și-au prezentat concluziile, iar pledoaria a fost stabilită la 21 martie. 1995. La 8 aprilie 1993, reclamanta a solicitat ca data la care a fost înaintată data la care a avut loc încuviințarea, dar această cerere nu a fost examinată de instanță. În instanță, instanța a declarat încetarea procedurii, întrucât o procedură de fuziune privind banca pârâtă era în desfășurare. La 22 martie 1995, reclamanta a solicitat reluarea procedurii. aprilie 1998, Tribunalul a respins cererea recurentei. La 10 martie 1999, reclamanta a răspuns la apelul la curtea din Roma, precizând că societatea anonimă F. devenise societatea cu răspundere limitată Buffalo S. La data de 3 iunie 1999, părțile au depus la dosar documente, iar consilierul de punere în aplicare a amânat cazul la 21 octombrie 1999 pentru prezentarea concluziilor.

La data respectivă, părțile au prezentat concluziile și consilierul de punere în aplicare a stabilit ședința de pledoarii la 18 octombrie 2000. Acuzarea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 13 mai 1991 și este încă în curs de desfășurare. Potrivit recurentei, durata procedurii, care, până în prezent, este de puțin peste nouă ani și o lună, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție).

Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri trebuie să se aprecieze în funcție de circumstanțele cauzei și pe baza următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul părților și comportamentul autorităților sesizate cu cauza (a se vedea Curtea Eur D.H., Hotărârea Vernillo c. Franța din 20 februarie (a se vedea, printre altele, Hotărârea H. c. Franța din 24 octombrie 1989, seria A nr. 162, p. 21, § 55). Curtea constată că recurenta de recurs apel împotriva hotărârii Tribunalului de la Roma al cărei text a fost depus la grefa la 14 mai 1998, la 10 martie 1999, ceea ce a dus la o întârziere de aproximativ 10 luni. Prin urmare, acest termen nu este imputabil autorităților naționale și că durata efectivă a procedurii este de mai mult de opt ani și o lună.

Curtea consideră că, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETE RECEVALANT , toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44436/98 présentée par Buffalo S.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. G. Jörundsson, M. R. Türmen, M. T. Panțîru, M. R. Maruste juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section ; Vu la requête introduite le 24 juin 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une société italienne et a son siège social à Milan. Le 13 mai 1991, la société requérante, anciennement nommée « F. S. p. A. », assigna la banque R. devant le tribunal de Rome afin d’obtenir réparation des dommages subis suite au refus de paiement d’un chèque.

La mise en état de l’affaire commença le 25 juin 1991. Le 27 janvier 1992 une discussion concernant les moyens de preuves eut lieu. Après une audience, le 30 mars 1993 les parties présentèrent leurs conclusions et l’audience de plaidoiries fut fixée au 21 mars 1995. Le 8 avril 1993, la requérante sollicita que la date de l’audience fut avancée, mais cette demande ne fut pas examinée par le tribunal. A l’audience de plaidoiries, le tribunal déclara l’interruption de la procédure, car une procédure de fusion concernant la banque défenderesse était en cours. Le 22 mars 1995, la requérante sollicita la reprise de la procédure. Le 1 er avril 1998, l’audience de plaidoiries eut lieu. Par un jugement du 8 avril 1998, dont le texte fut déposé au greffe le 14 mai 1998, le tribunal rejeta la demande de la requérante.

Le 10 mars 1999, la requérante interjeta appel devant la cour d’appel de Rome, en précisant que la société anonyme F. était devenue la société à responsabilité limité Buffalo S. r. l. Le 3 juin 1999, les parties versèrent des documents au dossier et le conseiller de la mise en état ajourna l'affaire au 21 octobre 1999 pour la présentation des conclusions. Le jour venu, les parties présentèrent les conclusions et le conseiller de la mise en état fixa l'audience de plaidoiries au 18 octobre 2000. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 13 mai 1991 et est à ce jour encore pendante. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est, à ce jour, d'un peu plus de neuf ans et un mois, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour rappelle que selon sa jurisprudence constante, le caractère raisonnable de la durée d’une procédure doit s’apprécier suivant les circonstances de la cause et à l’aide des critères suivants : la complexité de l’affaire, le comportement des parties et le comportement des autorités saisies de l’affaire (voir Cour eur D.H., arrêt Vernillo c. France du 20 février 1991, série A n° 198, p. 12, § 30) et que « seules les lenteurs imputables à l’Etat peuvent amener à conclure à l’inobservation du délai raisonnable » (voir, entre autres, arrêt H. c. France du 24 octobre 1989, série A n° 162, p. 21, § 55). La Cour constate que la requérante à interjeté appel à l'encontre du jugement du tribunal de Rome dont le texte fut déposé au greffe le 14 mai 1998, le 10 mars 1999, ce qui entraîna un retard d'environ dix mois.

Il s’ensuit que ce délai n’est pas imputable aux autorités nationales et que la durée effective de la procédure est de plus de huit ans et un mois. La Cour estime que compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente