CtEDO 06.07.2000 Auto

MACIN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.07.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MACIN contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52083/99 prezentate de Emrullah și R Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 martie 1999 și înregistrată la 22 octombrie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie: "Faptul că reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1974 și, respectiv, 1962; aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Mesut Bestaș și Meral Bestaș, avocați în barou din Diyarbakr. Circumstanțele din speță [Note1] Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 septembrie 1998, în jurul orei 17:30, R Au fost întocmite procese-verbale privind semnăturile reclamanților care au raportat motivele arestării lor, iar reclamanții au fost reținuți la sediul Secției de combatere a terorismului a Direcției de Securitate de la Diyarbakr. printr-o scrisoare datată 1 octombrie 1998, șeful Secției de combatere a terorismului din cadrul Direcției de Securitate de la Diyarbakýr a prezentat procurorului o cerere de prelungire a perioadei de luare în custodie a persoanelor până la 2 octombrie 1998, care a fost acordată în aceeași zi. La data de 2 octombrie 1998, judecătorul care se află în afara Curții de Securitate a statului Diyarbakr, hotărând cu privire la dosarul supus examinării sale și având în vedere cererea formulată de procuror, a dispus prelungirea reținerii la vedere a celor care au fost reținute până la 5 octombrie 1998. În timpul custodiei lor, cei doi reclamanți fuseseră interogați cu privire la acuzațiile împotriva acestora. La sfârșitul custodiei lor, și anume la 5 octombrie 1998, reclamanții au fost audiați de procuror; ei au fost apoi aduși în fața judecătorului-semestru lângă curtea de securitate a statului Diyarbakr. Acesta a ordonat eliberarea lui R mai târziu în timpul procedurii și arestării provizorii a lui Emrullah Maçin, având în vedere natura și starea dovezilor. La 9 octombrie 1998, procurorul i-a acuzat pe reclamanți de o organizație ilegală (pentru Emrullah Machin), și anume PKK, sau de a acorda asistență și sprijin acestei organizații (pentru R maioneza Machin) și de a desfășura activități ilegale în numele acestei organizații, infracțiuni prevăzute la articolele 125 și 169 din Codul penal și la art. 5 din Legea privind combaterea terorismului. În prezent, procedura penală împotriva reclamanților este pendinte în fața instanței de securitate a statului Diyarbakr. Dreptul intern relevant în temeiul art. 9 din Legea nr. 2845 privind procedura în fața Curților de Securitate de Stat, acestea pot doar să cunoască infracțiunile menționate la art. 125 și 169 din Codul penal. La art. 16 din Legea nr. 2845, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 4229 din 6 martie 1997, se prevedea, în ceea ce privește infracțiunile care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate a statului, că orice persoană arestată trebuie să fie adusă în fața unui judecător cel târziu în termen de 48 de ore. În caz de infracțiune colectivă, procurorul poate prelungi perioada de detenție până la patru zile printr-o autorizație scrisă. În cazul în care procesul preliminar nu se încheie încă în termenul prevăzut, la cererea procurorului, judecătorul poate prelungi acest termen până la șapte zile. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că au făcut obiectul, în timpul arestării lor, unor tratamente contrare art. 3 din Convenție, în scopul de a-i extorca de la mărturisiri, în sprijinul cărora pretind totuși că nu sunt capabili să prezinte nici o dovadă medicală. Reclamanții se plâng, de asemenea, că au fost arestați fără motiv plauzibil. În această privință, aceștia invocă art. 5 alineatul (1) litera (c) din convenție. În plus, reclamanții se plâng de durata custodiei care le-a fost impusă în cadrul procedurii în fața Curții de Securitate a statului și atribuie o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție. Reclamanții susțin că instanța de securitate din statul Diyarbakr, care îi judecă, nu poate fi considerată o instanță independentă, deoarece aceaceasta a fost introdusă într-o instanță extraordinară pentru a asigura protecția intereselor statului, în loc să facă dreptate. În acest sens, se referă la art. 6 din convenție. În cele din urmă, reclamanții susțin că controlul duratei detenției lor efectuate de procuror și de judecător nu constituie un control habeas corpus În acest sens, reclamantul, procurorul și judecătorii care se pronunță asupra dosarului supus examinării solicită prelungirea în mod automat, fără a ține seama de circumstanțele cazului. Reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei care le-a fost impusă în cadrul procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene și susțin o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție. În cele din urmă, reclamanții susțin că controlul duratei detenției lor efectuate de procuror și de judecător nu constituie un control habeas corpus În acest sens, reclamantul, procurorul și judecătorii care se pronunță cu privire la dosarul supus examinării solicită prelungirea în mod automat, fără a ține seama de circumstanțele cazului. Curtea arată că, în ceea ce privește aceste puncte, obiecțiunile, cum ar fi cele ale reclamanților, ridică întrebări sub aspectul articolului 5 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție și în latura dosarului, aceasta nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestora și consideră necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că au făcut obiectul, în timpul arestării lor, unor tratamente contrare art. 3 din Convenție, pentru a-i extorca de la mărturisiri, în sprijinul cărora pretind totuși că nu sunt capabili să prezinte nici o dovadă medicală. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Curtea constată că reclamanții nu prezintă nici un element sau început de probă în susținerea acuzațiilor lor de tratament în temeiul articolului 3 din Convenție, nici nu explică în detaliu abuzurile comise de polițiști în timpul custodiei lor. În aceste împrejurări, Curtea nu poate concluziona cu privire la existența unor elemente care ar fi putut genera o suspiciune rezonabilă că polițiștii au aplicat tratamente contrare art. 3 din Convenție reclamanților. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neatenție vădită de temei în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamanții se plâng că au fost arestați fără un motiv plauzibil și invocă în această privință art. 5 alineatul (1) litera (c) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale (...) dacă a fost arestat și deținut pentru a fi dus în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive plauzibile de crimă pe care a comis-o sau pe care există motive întemeiate de a crede în necesitatea de a împiedica comiterea unei infracțiuni sau de a nu comite o infracțiune după executarea acesteia; acuzații aduse împotriva acesteia. (...) Curtea reamintește în primul rând că în materie de În primul rând, Convenția se referă la legislația națională și consacră obligația de a respecta normele de fond ca procedură, dar solicită, în plus, respectarea oricărei privări de libertate în sensul articolului 5: protejarea persoanei împotrivarbitrarului (a se vedea, printre altele, Douiyeb c. Țările de Jos [GC], nr. 31464/96, § 44 CEDH 1999). În ceea ce privește suspiciunile, Curtea amintește că obiectul unui interogatoriu în timpul unei detenții în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) este de a completa ancheta penală prin confirmarea sau eliminarea suspiciunilor concrete pe care se baza arestarea (a se vedea Hotărârea Murray c. Regatul Unit din 28 octombrie 1994, seria A n 55). Existența unor suspiciuni plauzibile presupune că faptele sau informațiile de care are nevoie pentru a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar putea fi în stare să fi comis o infracțiune. Ceea ce poate fi considerat a fi "înălțime" depinde totuși de toate circumstanțele (a se vedea Hotărârea Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit din 30 august 1990, seria A n În speță, Curtea constată că, la 29 septembrie 1998, cei doi reclamanți au fost arestați de poliție. Potrivit proceselor-verbale care poartă semnăturile întocmite la momentul arestării, R În timpul arestării lor, cei doi reclamanți fuseseră interogați cu privire la acuzațiile împotriva acestora și apoi, prin actul de acuzăre depus la 9 octombrie 1998, aceștia fuseseră acuzați de o organizație ilegală (pentru Emrullah Machin), și anume PKK, sau de a acorda asistență și sprijin acestei organizații (pentru R În consecință, având în vedere faptele prezentei specii, Curtea consideră că reclamanții pot fi considerați ca fiind arestați și deținuți 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamanții susțin că instanța de securitate din statul Diyarbakr, care îi judecă, nu poate fi considerată o instanță independentă, deoarece aceaceasta a fost introdusă într-o instanță extraordinară pentru a asigura protecția intereselor statului, în loc să facă dreptate. În acest sens, se referă la art. 6 din convenție. Cu toate acestea, Curtea arată că procedura penală inițiată împotriva reclamanților este în prezent pendinte în fața instanței de primă instanță. Or, Curtea consideră că este necesar să ia în considerare ansamblul procedurii penale inițiate împotriva reclamanților pentru a se pronunța cu privire la conformitatea acesteia cu dispozițiile articolului 6 din convenție. Prin urmare, în stadiul în care se află în prezent procedura în fața instanțelor interne, prezentarea acestui aspect este prematură. Prin urmare, reclamanții nu se pot plânge în acest sens de nicio încălcare a convenției. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, JOURNE În cazul în care un stat membru consideră că o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Se adaugă informațiile furnizate de guvern la cererea judecătorului raportor sau a camerei, indicând, după caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-07-05
0,97
MACIN c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 52083/99 présentée par Emrullah MAÇİN et Rıza MAÇİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 5 juillet 2005 en une ch
CtEDO 2006-05-04
0,95
AFFAIRE MAÇİN c. TURQUIE
requérants alléguaient en particulier ne pas avoir été aussitôt traduits devant un juge après leur arrestation (article 5 § 3 de la Convention) et ne pas avoir disposé d’un contrôle efficace de la durée de leur garde à vue et des conditions
CtEDO 2000-09-28
0,95
ERGÜL ET ERGIN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52744/99 présentée par Mahmut ERGÜL et Fahri ERGİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 septembre 2000 en une
CtEDO 2002-03-14
0,95
TEKIN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52899/99 présentée par Mahsun TEKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 mars 2002 en une chambre composée d
CtEDO 2000-10-03
0,95
D.A. ET B.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45736/99 présentée par D. A. et B. Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2000 en une chambre composée
Sursă