TEKIN contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52899/99 prezentate de Mahsun TEK Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 31 mai 1999 și înregistrată la 25 noiembrie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, Mahsun Tekin, este un resortisant turc născut în 1976; în prezent este deținut în închisoarea din Ayd. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Selahatin Kaya, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 mai 1997, reclamantul a fost arestat de către poliție. El a fost reținut în aceeași zi la YCK Yekitiya Civen Kurdistan În timpul reținerii sale, reclamantul a fost interogat de polițiști. El a semnat o declarație în care a mărturisit că este membru al YCK, și a desfășurat activități în acest sens, pentru a aduna susținători pentru organizarea ilegală. La 6 iunie 1997, reclamantul a fost mai întâi ascultat de procurorul Republicii ( Curtea de Securitate a Uniunii Europene a declarat în fața căreia s-a pronunțat în fața poliției și a negat orice apartenență la organizația ilegală și orice participare la activitățile acesteia. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie. În fața judecătorului, el a contestat, de asemenea, toate acuzațiile aduse împotriva sa. Ulterior, reclamantul a fost examinat de un medic legist care, în raportul său din 9 iunie 1997, a indicat că acesta nu prezenta nici o dovadă de maltratare. Cu toate acestea, acesta a precizat că reclamantul a declarat că a primit jeturi de apă rece pe corpul care îi provocau dureri în piept, dar că acestea dispăruseră ulterior. La o dată nespecificată, procurorul l-a acuzat pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului, compusă din trei magistrați, dintre care unul se află sub jurisdicția militară. În special, reproșându-l pe acesta din urmă să fie membru al PKK, o organizație ilegală, și să desfășoare activități în numele său în cadrul ramurii tinerilor studenți, acesta și-a revendicat condamnarea în temeiul articolului 168 alineatul (2) din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a contestat toate acuzațiile aduse împotriva sa și a susținut că a depus mărturie sub constrângerea polițiștilor. În plus, în timpul procesului din 7 iulie 1997, reclamantul a indicat că, în fața instanței, a fost supus unor rele tratamente în timpul arestării sale. Prin hotărârea din 10 iunie 1998, Curtea de Securitate a Uniunii l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani, în conformitate cu art. 168 alineatul (2) din Codul Penal. În hotărârea sa, Comisia a considerat, fără a aduce atingere deminării reclamantului, că elementele de probă conținute în dosar, cum ar fi, confiscarea, în camera reclamantului, a pașapoartelor întocmite în numele acestuia și a altor colegi acuzati în scopul de a călători în străinătate pentru a desfășura activități armate în numele organizației ilegale, depozițiile, în acest sens, ale martorilor sub jurământ, precum și arestarea reclamantului, de către poliție, la 27 iunie 1996, în timp ce acesta și alți membri se alătură domeniului armat al organizației aflate în munți, au confirmat versiunea faptelor propuse de acuzare. Reclamantul a formulat un recurs la Curtea de Casație care, printr-o hotărâre din 29 decembrie 1998, a confirmat condamnarea reclamantului. GRIFS Invochează art. 3 din convenție, reclamantul se plânge în primul rând că a suferit abuzuri în timpul custodiei sale. În plus, reclamantul se plânge de durata excesivă a reținerii sale. În această privință, el se referă la art. 5 alin. (3) din Convenție. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentul declară, de asemenea, că instanța de securitate a statului Ankara, care l-a judecat și condamnat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială, în sensul acestei dispoziții, de îndată ce unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer militar. În cele din urmă, reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, pe de o parte, pe de altă parte, că nu a putut beneficia de asistența unui avocat în timpul detenției sale și pe parcursul întregii activități preliminare și, pe de altă parte, că condamnarea sa a fost întemeiată numai pe declarația sa colectată sub constrângerea poliției. În aceste privințe, el a înfășurat art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție. 1 și 3 din Convenție. În la fel de bine ca în cazul cazului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții, cum ar fi cele prezentate de reclamantă, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alin. (3) lit. (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității obiecțiunilor sale. Astfel, ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertății garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului obținute în urma prelucrării efectuate în timpul custodiei sale; în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe lipsa de independență și de jurisdicție a Curții de Securitate a statului Ankara, precum și pe lipsa de echitate a procedurii în fața acesteia Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Module Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52899/99

présentée par Mahsun TEKİN

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

14 mars 2002 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

P.

Kūris

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

M

me

H.S.

Greve

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M.

V. Berger

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 31 mai 1999 et enregistrée le 25 novembre 1999,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Mahsun Tekin, est un ressortissant turc né en 1976. Il est actuellement détenu à la prison d’Aydın (Turquie). Il est représenté devant la Cour par M

e

Selahatin Kaya, avocat à Ankara.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 31 mai 1997, le requérant fut arrêté par les policiers. Il était soupçonné d’appartenir au YCK

(«

Yekitiya Civanen Kurdistan

»), la branche des jeunes étudiants d’une organisation armée illégale, le PKK. Le même jour, il fut placé en garde à vue dans les locaux de la police.

Lors de sa garde à vue, le requérant fut interrogé par les policiers. Il signa une déposition dans laquelle il avoua être membre du YCK, et avoir mené des activités à ce titre, afin de rassembler des partisans pour l’organisation illégale.

Le 6 juin 1997, le requérant fut d’abord entendu par le procureur de la République («

le procureur

») près la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara («

la cour de sûreté de l’Etat

») devant lequel il revint sur sa déposition faite à la police et nia toute appartenance à l’organisation illégale et toutes participations aux activités de celle-ci.

Le même jour, le requérant fut traduit devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat, lequel ordonna sa mise en détention provisoire. Devant le juge, il contesta également toutes les accusations portées à son encontre.

Par la suite, le requérant fut examiné par un médecin légiste qui, dans son rapport du 9 juin 1997, indiqua que celui-ci ne présentait aucune trace de mauvais traitements. Il précisa cependant, que le requérant avait déclaré avoir reçu des jets d’eau froide sur le corps lui provoquant des douleurs à la poitrine mais que celles-ci avaient disparu par la suite.

A une date non précisée, le procureur mit le requérant en accusation devant la cour de sûreté de l’Etat, composée de trois magistrats dont l’un relevant de la magistrature militaire. Reprochant notamment à ce dernier d’être membre du PKK, une organisation illégale, et de mener des activités en son nom au sein de la branche des jeunes étudiants, il requit sa condamnation en vertu des articles 168 § 2 du code pénal et 5 de la loi n°

3713 sur la lutte contre le terrorisme.

Devant la cour de sûreté de l’Etat, le requérant contesta toutes les accusations portées à son encontre et soutint avoir fait sa déposition sous la contrainte des policiers. De plus, lors de l’audience du 7 juillet 1997, le requérant indiqua, devant la cour, avoir subi des mauvais traitements lors de sa garde à vue.

Par un arrêt du 10 juin 1998, la cour de sûreté de l’Etat déclara le requérant coupable des faits reprochés et le condamna à une peine d’emprisonnement de 15 ans, en application de l’article 168 § 2 du code pénal. Dans son arrêt, elle considéra, nonobstant les démentis du requérant, que les éléments de preuve contenus dans le dossier, tels que, la saisie, dans la chambre du requérant, de passeports établis au nom de celui-ci et des autres coaccusés dans le but de se rendre à l’étranger afin d’y mener des activités armées au nom de l’organisation illégale, les dépositions, en ce sens, de témoins sous serment ainsi que l’arrestation du requérant, par les policiers, le 27 juin 1996, alors qu’il s’apprêtait avec d’autres membres à rejoindre la branche armée de l’organisation se trouvant dans les montagnes, venaient confirmer la version des faits proposée par l’accusation.

Le requérant forma un pourvoi devant la Cour de cassation qui, par un arrêt du 29 décembre 1998, confirma la condamnation du requérant.

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint en premier lieu d’avoir subi des mauvais traitements lors de sa garde à vue.

Le requérant se plaint en outre de la durée excessive de sa garde à vue. A cet égard, il invoque l’article 5 § 3 de la Convention.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue également, que la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara qui l’a jugé et condamné ne saurait passer pour un tribunal indépendant et impartial, au sens de cette disposition, dés lors que l’un des trois juges qui y siégeait, était un officier militaire.

Le requérant dénonce, enfin, une violation de son droit à un procès équitable du fait, d’une part, qu’il n’a pu bénéficier de l’assistance d’un avocat durant sa garde à vue et pendant toute l’instruction préliminaire et, d’autre part, que sa condamnation a été uniquement fondée sur sa déposition recueillie sous la contrainte des policiers. A ces égards, il invoque l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention.

EN DROIT

un tribunal indépendant et impartial

», et que la procédure devant cette juridiction n’était pas équitable (article 6 §§

1 et 3 de la Convention).

En l’état du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs, tels qu’exposés par la partie requérante, et juge nécessaire de les porter à la connaissance du Gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son règlement.

Par ces motifs, la Cour,

à la majorité,

Ajourne

l’examen des griefs du requérant tirés du traitement subi pendant sa garde à vue ;

à l’unanimité,

Ajourne

l’examen des griefs du requérant tirés du manque d’indépendance et d’impartialité de la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara ainsi que de l’absence d’équité de la procédure devant celle-ci

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président