AYDIN contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54501/00 prezentate de Volkan AYDIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 martie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 ianuarie 2000 și înregistrată la 31 ianuarie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Volkan Aydćn, este un resortisant turc, născut în 1977 și rezident la Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Cem Erkat, avocat în Ankara. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: la 10 aprilie 1997, reclamantul, care lucra ca jurnalist pentru un ziar de tendință de stânga, a fost arestat în biroul său de către polițiștii care l-au acuzat de a lucra pentru o organizație armată ilegală, Dev-Sol (Stânga revoluționară). La 14 aprilie 1997, un judecător al Curții de Securitate a Uniunii Europene a dispus arestarea provizorie a reclamantului. La 29 aprilie 1997, procurorul în fața Curții de Securitate a Uniunii a solicitat condamnarea reclamantului, în conformitate cu art. 168 din Codul Penal, motivele pentru care acesta a fost membru al unei organizații armate ilegale și pentru care și-a exprimat intenția de a distribui publicații prin care se făcea laapologia actelor de violență comise de militanții acestei organizații. Prin hotărârea din 8 decembrie 1997, tribunalul de securitate din la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 5 iulie 1999, Curtea de Casație, la sfârșitul unei audieri, a confirmat hotărârea din 8 decembrie 1997, întrucât vinovăția reclamantului fusese stabilită în conformitate cu procedura și că apărarea sa fusese respinsă din motive corespunzătoare. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială din moment ce unul dintre cei trei magistrați care stătea acolo era un ofițer al armatei și că tăcerea sa ca acuzat a fost utilizată ca motiv de condamnare în absența oricărei alte dovezi convingătoare. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, bazat pe aceleași fapte, recurentul a declarat că a fost încălcat dreptul său la prezumția de nevinovăție. Invocând art. 7 din Convenție, bazat pe aceleași fapte, reclamantul a declarat că a fost condamnat atunci când a negat dreptul său la negare a dreptului care i-a fost imputat și că instanța a apreciat faptele în mod arbitrar. Reclamantul invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în măsura în care cauza sa nu ar fi fost ascultată de o instanță independentă și imparțială. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect, astfel cum a fost prezentat de solicitant, și consideră că este necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cerere și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea ui reclamantului întemeiat pe lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță a Tribunalului de Primă Instanță din Parlamentul European Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ressciner Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54501/00

présentée par Volkan AYDIN

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

7 mars 2002 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L.

Caflisch

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

M

me

H.S.

Greve

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M. V.

Berger

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 janvier 2000 et enregistrée le 31 janvier 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Volkan Aydın, est un ressortissant turc, né en 1977 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M

e

Cem Erkat, avocat à Ankara.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 10 avril 1997, le requérant, qui travaillait comme journaliste pour un journal de tendance de gauche, fut arrêté dans son bureau par les policiers qui lui reprochèrent de travailler pour une organisation armée illégale, le Dev-Sol (Gauche révolutionnaire). Les policiers y saisirent des documents.

Le 14 avril 1997, un juge de la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara ordonna la mise en détention provisoire du requérant.

Le 29 avril 1997, le procureur devant la cour de sûreté de l’Etat requit la condamnation du requérant, en application de l’article 168 du code pénal,

aux motifs que celui-ci était membre d’une organisation armée illégale et qu’il s’apprêtait à distribuer des publications par lesquelles on faisait l’apologie des actes de violence perpétrés par les militants de cette organisation.

Par un arrêt du 8 décembre 1997, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant, en application de l’article 169 du code pénal, à une peine de quatre ans et demi d’emprisonnement assortie d’une interdiction de travail de trois ans dans le secteur public, aux motifs que le requérant avait porté aide et assistance à une bande armée, le Dev-Sol, et qu’il avait été surpris alors qu’il s’apprêtait à distribuer les publications de l’organisation en vue de soutenir et défendre les actes de violence commis par celle-ci.

Le requérant se pourvut en cassation.

Le 5 juillet 1999, la Cour de cassation, à l’issue d’une audience, confirma l’arrêt du 8 décembre 1997, considérant que la culpabilité du requérant avait été établie conformément à la procédure et que sa défense avait été rejetée pour des motifs appropriés.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que sa cause n’a pas été entendue équitablement par un tribunal indépendant et impartial dès lors que l’un des trois magistrats qui y siégeait était un officier de l’armée et que son silence en tant qu’accusé

a été utilisé comme motif de condamnation en l’absence de toute autre preuve convaincante.

2.

Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, se basant sur les mêmes faits, le requérant allègue qu’il a été porté atteinte à son droit à la présomption d’innocence.

3.

Invoquant l’article 7 de la Convention, se basant sur les mêmes faits, le requérant allègue qu’il a été condamné alors qu’il avait nié l’infraction qui lui était imputée et que la cour a apprécié les faits de façon arbitraire.

EN DROIT

1.

Le requérant allègue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention dans la mesure où sa cause n’aurait pas été entendue par un tribunal indépendant et impartial.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, tel qu’exposé par le requérant, et juge nécessaire de le porter à la connaissance du gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son règlement.

2.

La Cour a examiné les autres griefs du requérant, tels qu’ils ont été présentés dans la requête et a constaté que le requérant a été informé des obstacles éventuels à la recevabilité de ces griefs. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief du requérant tiré du manque d’indépendance et d’impartialité de la cour de sûreté de l’Etat d’İstanbul

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président