Erol împotriva Turciei

Decizia nr. 43826/98 a Consiliului Ali EROL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care a stat la 16 mai 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska dna H.S. Greve și dl V. Berger Secțiune grefier având în vedere cererea depusă la 29 iunie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvernul și reclamantul la 8 noiembrie 2001 și, respectiv, 19 martie 2002 și, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ali Erol, este un național turc născut în 1942 și locuiește în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către dl. Sarıkaya, avocat practicant la Ankara.

Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului din Ankara pentru a construi autostrada centrală Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela de teren aparținând reclamantului și această sumă a fost plătită lui atunci când a avut loc expropriarea. În urma solicitării reclamantului de compensare sporită, la 16 Martie 1995, Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara i-a acordat o compensare suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 11 decembrie 1995 și suma a fost plătită reclamantului la 4 februarie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NE INCLUZATE) DATEA PAIEMENTULUI (INCLUSIUNEA INTERESULUI STATUTORULUI DE 30 % PENTRU ANNUM ȘI COSTURILE) (în lira turcă) 11.12.1995 691.200,000 04.02.1998 1.220.714.000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante.

În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 10.500 ( zece mii cinci sute) de dolari americani dlui Ali Erol în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43826/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari americani unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 10.500 ( zece mii cinci sute) de dolari americani care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale pentru dl Ali Erol, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 43826/98 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 43826/98 by Ali EROL against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 May 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa - Nikolovska , Mrs H.S. Greve , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 June 1998, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicant on 8 November 2001 and 19 March 2002 and respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ali Erol, is a Turkish national born in 1942 and living in Ankara.

He is represented before the Court by Mr Sarıkaya, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1990, the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicant in Ankara in order to build the Ankara Central Motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicant and this amount was paid to him when the expropriation took place. Following the applicant’s request for increased compensation, on 16 March 1995, the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded him additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

This decision was upheld by the Court of Cassation on 11 December 1995 and the due amount was paid to the applicant on 4 February 1998. Details are indicated in the table below: DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras) 11.12.1995 691,200,000 04.02.1998 1,220,714,000 COMPLAINT The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay 10,500 (ten thousand five hundred) United States dollars to Mr Ali Erol with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 43826/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

The payment will constitute the final resolution of the case...” The Court received the following declaration from the representative of the applicant: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 10,500 (ten thousand five hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Ali Erol with a view to securing a friendly settlement of application no. 43826/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached...” The Court takes note of the agreement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President