Erel împotriva Turciei

Decizia nr. 68132/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 mai 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska Dna H.S. Greve judecători și dna V. Berger grefier având în vedere cererea depusă la 1 iulie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamant la 9 noiembrie 2001 și, respectiv, 19 martie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE, dl Suphi Herel, este un național turc născut în 1934 și locuiește în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către dl Selvi, avocat practicant la Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1991, Hotărârea Generală a Căilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului din Ankara pentru a construi autostrada centrală Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela de teren aparținând reclamantului și această sumă a fost plătită la momentul în care a avut loc expropriarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, la 30 iunie 199, Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara i-a acordat o compensație suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. La 9 octombrie 1995, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

Sumele corespunzătoare au fost plătite reclamantului la 3 februarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURI LEGALE NU INCLUDATE) DATEA PAIEMENTULUI (INCLUDAREA INTERESULUI STATUTORULUI DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 09.10.1995 2.280.000.000 03.02.1998 5.618.602.000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante.

În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 32.800 (a treizeci-două mii de opt sute) dolari americani dlui Suphi Erel în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 68132/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari SUA unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 32.800 (trezeci și doi mii de opt sute) dolari americani care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Suphi Erel, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 68132/01 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 68132/01 by Suphi EREL against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 May 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa - Nikolovska , Mrs H.S. Greve , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 1 July 1998, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicant and the Government on 9 November 2001 and 19 March 2002 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Suphi Erel, is a Turkish national born in 1934 and living in Ankara.

He is represented before the Court by Mr Selvi, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1991, the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicant in Ankara in order to build the Ankara Central Motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicant and this amount was paid to him when the expropriation took place. Following the applicant’s request for increased compensation, on 30 June 199, the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded him additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

On 9 October 1995 the Court of Cassation upheld the decision of the first-instance court. The due amount was paid to the applicant on 3 February 1998. Details are indicated in the table below: DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras) 09.10.1995 2,280,000,000 03.02.1998 5,618,602,000 COMPLAINT The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay 32,800 (thirty-two thousand eight hundred) United States dollars to Mr Suphi Erel with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 68132/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

The payment will constitute the final resolution of the case...” The Court received the following declaration from the representative of the applicant: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 32,800 (thirty-two thousand eight hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Suphi Erel with a view to securing a friendly settlement of application no. 68132/01 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached...” The Court takes note of the agreement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President