Ercan împotriva Turciei

Decizia nr. 67633/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Mehmet și Latife ERCAN împotriva Turciei, ședința la 28 februarie 2002 în calitate de Cameră compusă din Președintele Ress Cabral Barreto, Caflisch Kūris Türmen Hedigan, judecătorii H.S. Greve și dl V. Berger, în ceea ce privește cererea depusă la 8 mai 1998, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvernul și de reclamanții la 15 ianuarie 2002 și, respectiv, 8 noiembrie 2001, după ce au deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Mehmet Ercan și dna Latife Ercan, sunt resortisanți turci, născuți în 1926 și, respectiv, în 1932 și trăiesc în Ankara.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Sarıkaya, un avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil , printre altele , pentru construcția autostrăzii , a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamanților din Ankara pentru a construi autostrada Centrală Ankara. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela terenurilor aparținând reclamanților și această sumă a fost plătită acestora atunci când a avut loc expropiarea. La 3 octombrie 1994, Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara le-a acordat o compensație suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

Această decizie a fost susținută de Curtea de casă la 13 noiembrie 1995 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților la 28 ianuarie 1998. Toate detaliile referitoare la data deciziei finale de către Curtea de Casație, valoarea compensației suplimentare și data și valoarea plății sunt indicate în tabelul de mai jos.

DATA DECIZIE FINALĂ DELIVATĂ DE TRIBUNALUL DE CASAZARE PRIVIND COMPENSIUNEA ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE) (în lira turcă) DATA DE PAIEMENT Amendamentul de plăți (INCLUIREA INTERESULUI STATUTORY LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 13.11.1995 134.749.000 28.01.1998 335.000.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni.

Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern. „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 1.600 (o mie șase sute) de dolari americani dlui Mehmet Ercan și dnei Latife Ercan, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate la nr. 67633/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în dolari americani la un cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 1.600 (o mie șase sute) de dolari americani care acoperă daune și costuri pecuniare și morale pentru dl Mehmet Ercan și dna Latife Ercan, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 67633/01 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți în sensul articolului 39 din Convenție și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă din Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

DECISION Application no. 67633/01 by Mehmet and Latife ERCAN against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28 February 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto, Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs H.S. Greve , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 May 1998, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicants on 15 January 2002 and 8 November 2001 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Mehmet Ercan and Ms Latife Ercan, are Turkish nationals, born in 1926 and 1932 respectively and living in Ankara.

They are represented before the Court by Mr Sarıkaya, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. In 1990, the General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicants in Ankara in order to build the Ankara Central Motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicants and this amount was paid to them when the expropriation took place. Following the applicants’ requests for increased compensation, on 3 October 1994 the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

This decision was upheld by the Court of Cassation on 13 November 1995 and the due amount was paid to the applicants on 28 January 1998. All the details as to the date of final decision by the Court of Cassation, the amount of additional compensation and the date and amount of payment are indicated in the table below. DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras) 13.11.1995 134,749,000 28.01.1998 335,000,000 COMPLAINT The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government. “I declare that the Government of Turkey offer to pay 1,600 (one thousand six hundred) United States dollars to Mr Mehmet Ercan and Ms Latife Ercan with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 67633/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable.

The payment will constitute the final resolution of the case...” The Court received the following declaration from the representative of the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 1,600 (one thousand six hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Mehmet Ercan and Ms Latife Ercan with a view to securing a friendly settlement of application no. 67633/01 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...” The Court takes note of the agreement reached between the parties within the meaning of Article 39 of the Convention.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President