KEPKA contre la POLOGNE

[TRADUCERE] (...) DE FAPT recurentul [Janusz Kl'PKA] este un resortisant polonez născut în 1935 și locuiește în Varșovia, Polonia. Faptele cauzei, expuse de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. Circumstanțele din speță la 1 aprilie 1988, reclamantul, care și-a petrecut aproape în acel moment doctoratul în fizică, a intrat în corpul saper-pompierilor (Państwowa Straż Pożarna ) în cazul în care i s-a acordat un post de profesor la școala națională superioară de pompieri (Szkoła Główna Slużby Pożarniczej) A lucrat ca profesor pe întreaga durată a serviciului său, a predat cursuri de fizică și a condus cercetări științifice, unele dintre acestea referindu-se la chestiuni considerate importante pentru apărarea națională și a publicat articole și memorii științifice. În 1988, el a urmat două stagii de formare, iar unul despre prevenirea incendiilor și altul pentru ofițerii pompierilor. Mai târziu, la o dată nespecificată, el obține gradul de căpitan. La 31 mai 1994, reclamantul a fost supus unui control medical de rutină. Potrivit raportului relevant, s-a declarat în mod permanent de a participa la lupta împotriva incendiilor și la operațiuni de urgență, dar apt să servească în continuare ca profesor. La 23 ianuarie 1995, directorul școlii naționale superioare de pompieri a inițiat o procedură disciplinară împotriva reclamantului pentru insubordonare (neascultare la ordinul unui superior), nerespectarea intenționată a instrucțiunilor (prin faptul că permitea terților să aibă acces la cercetările desfășurate asupra unei chestiuni de importanță crucială pentru apărarea națională) și alte două încălcări ale disciplinei. La 10 martie 1995, directorul a emis o ordonanță de revocare a reclamantului de corp al pompierilor pentru motive disciplinare, începând cu data de 31 martie 1995. Reclamantul a prezentat o cerere de recurs la comandantul corpului pompierilor (comandant Główny Państwowej Straży Pożarnej la data de 29 martie 1995, comandantul a conchis ordonanța în cauză. Reclamantul a făcut apel la ministrul de la Minister Spraw Wewnętrznych ) la data de 6 aprilie 1995. În special, a solicitat să anuleze imediat ordonanța pronunțată și de a-i acorda o promoție, precum și un premiu special ca recompensă pentru serviciile prestate la data de 30 mai 1995, ministrul a confirmat decizia de a revoca reclamantul corpului de pompieri, dar a modificat data la care a fost luată efectiv, respingând-o la data de 31 mai 1995. Ulterior, la o dată nespecificată, reclamantul a contestat decizia comandantului corpului pompierilor din 29 martie 1995 și decizia luată de ministrul afacerilor interne la 30 mai 1995, susținând că acestea erau contrare legii. Curtea Administrativă Supremă și-a dat hotărârea la 13 septembrie 1995. Ea l-a decăzut pe reclamant în principal din două motive: în primul rând pentru că nu avea competența de a cunoaște probleme disciplinare și, în al doilea rând, pentru că nu găsise un viciu juridic în deciziile atacate. Între timp, la o dată nespecificată, reclamantul l-a numit pe directorul școlii naționale superioare de pompieri în fața consiliului de pudimeni din districtul Varșovia (Sąd Rejonowy - Wydział Pracy) Instanța a refuzat să cunoască din adâncul sufletului, pentru că o revocare a acestui corp nu era de competența instanțelor publice, ci exclusiv a instanțelor administrative. Organizația Corpului Pompierilor, condițiile de serviciu în acest corp și descrierea detaliată a funcțiilor de pompier-saper fac obiectul legii din 24 august 1991 privind corpul pompierilor (Ustawa o Państwowej Straży Pożarnej) în versiunea sa ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În Polonia, corpul pompierilor face parte din funcția publică. Pe plan organizațional, el depinde ca poliția din Ministerul de Interne. Comandantul acestui corp, reprezentând o autoritate publică numită ), se află sub autoritatea ministrului de la Õ , la fel ca comandantul poliției [art. 9 alineatul (1) din Legea din 1991]. Ministrul de la a supervizat corpul pompierilor și, în plus, are competența de a detașa ordonanțele sau alte arestări care prezintă în detaliu organizarea brigăzilor și a unităților de pompieri și echipamentul acestora [art. 8 alineatul (4) din Legea din 1991]. În cadrul general al organizării la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1) Este creat un corp național de pompieri, și anume o formare profesională cu o ținută de reglementare și echipament special, însărcinată cu combaterea incendiilor, a chinurilor și a altor situații critice locale. 2. Principalele misiuni ale corpului pompierilor sunt următoarele: 1) identificarea incendiilor și a altor situații critice locale 2) să organizeze și să efectueze operațiuni de salvare în timpul incendiilor și al cererilor de despăgubire sau de combatere a situațiilor critice locale 3) să efectueze operațiuni de salvare specializate în timpul cererilor de despăgubire sau acțiunilor întreprinse de alte servicii de urgență pentru a combate situațiile critice locale 4) să instruiască personalul corpului pompierilor și al altor servicii de combatere a incendiilor și al sistemului național de protecție a națiunii 5) să asigure respectarea normelor privind protecția împotriva incendiilor 6) să facă cercetări în domeniul combaterii incendiilor și al protecției națiunii. (3) Corpul pompierilor constă din funcționari numiți mai jos prin termenul 2) operațiuni de salvare tehnică 3) operațiuni de salvare chimică 4) operațiuni de salvare ecologică 5) operațiuni de salvare medicală. La art. 8 alin. (1) prezintă structura corpului pompierilor Corpul pompierilor este format din unități organizate în modul următor 1) comanda principală 2) comanda regională 3) Comandamentul departamentului/Municipal 4) Școala Națională Superioră de Pompieri și alte școli sau centre de formare 5) unități de cercetare și dezvoltare 6) Muzeul Central al Pompierilor. L Organizația și sfera activităților școlii naționale superioare a pompierilor, cum ar fi numirea sau revocarea directorului și a adjuncților săi, sunt reglementate de dispozițiile privind școlile militare superioare. GRIEF Invoch la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut un proces echitabil. Nu a fost ascultat de către o instanță în cadrul procedurii disciplinare care a condus la revocarea sa din corpul pompierilor și la trimiterea sa din postul său de profesor la școala națională superioară de pompieri din Varșovia. În plus, acesta solicită Curții să își atașeze cererile, înregistrate la numerele 31439/96 și 35123/97, deoarece acestea se referă la obiecțiuni în esență identice. ÎN DREPTUL 1. Curtea apreciază că este necesar să se unească cererile în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul, invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, susține că procedura disciplinară împotriva sa nu a fost echitabilă și că cauza sa nu a fost ascultată niciodată de o instanță judecătorească, în detrimentul acestei dispoziții. La art. 6 alin. (1) dispune în pasajele sale pertinente Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Curtea amintește că a afirmat recent că, pentru a stabili dacă art. 6 alineatul (1) se aplică agenților publici, este necesar să se adopte un criteriu funcțional, întemeiat pe natura funcțiilor și a responsabilităților exercitate de agent (hotărârea Pellegrin c. Franța din 8 decembrie 1999, [GC], §§ 64-67, nepublicată și Hotărârea Frydlender c. Franța din 27 iunie 2000, [GC], § 32, nepublicată). Curtea a decis să adopte o interpretare restrictivă, în conformitate cu obiectul și cu scopul convenției, constând în limitarea numărului de cauze în care funcționarii pot refuza protecția practică și efectivă pe care o acordă convenția, în special art. 6, ca oricărei alte persoane (hotărârea Pellegrin menționată anterior, punctul 64). Cu toate acestea, Curtea a recunoscut, de asemenea, că, în cadrul administrațiilor naționale, anumite posturi includ o misiune de interes general sau o participare la exercitarea autorității publice și că, în acest fel, titularii acestora dețin o parcelă a suveranității la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, litigiile legate de domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din Convenție sunt cele supuse de agenți publici care dețin o parcelă a suveranității statului și ale căror locuri de muncă sunt caracteristice activităților specifice ale administrației publice, în măsura în care aceasta acționează ca deținătorul autorității publice însărcinate cu protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice, ale căror forțe armate și poliție constituie un exemplu clar ( Ibidem , § 66). În speță, Curtea constată că reclamantul era membru al corpului pompierilor, care în Polonia face parte din forțele de menținere a siguranței publice. Este adevărat că În plus, în timpul unui control medical de rutină efectuat în 1994, el a fost declarat incapabil să participe la lupta împotriva incendiilor sau la operațiuni de salvare, dar capabil să-și continue activitatea de profesor. Cu toate acestea, pe întreaga durată a ocupării forței de muncă, reclamantul deține un grad de ofițer al pompierilor, chiar dacă a fost într-un moment al carierei sale recunoscute ca fiind nepotrivit pentru combaterea incendiilor și, după cum reiese din observațiile sale, și-a făcut întreaga carieră în corpul pompierilor. Acesta a fost promovat, printre altele, de la gradul de locotenent la gradul de căpitan și a condus cercetări științifice într-un domeniu pe care autoritățile poloneze îl consideră esențial pentru apărarea națională. În opinia Curții, aceste fapte arată că sarcinile care îi revin reclamantului nu pot fi considerate ca neimplicate decât un grad de Pe de altă parte, funcțiile sale îi atribuiau nu numai responsabilități considerabile în domeniul apărării mai ales domeniul în care statul deținea autoritatea suverană, ci implicau, de asemenea, o participare cel puțin indirectă la executarea unei misiuni de protejare a intereselor generale ale statului (a se vedea, a contrao) , Hotărârea Frydlender citată anterior, § 39.). În plus, având în vedere natura cercetării sale Faptul că reclamantul a exercitat funcții de profesor pe întreaga durată a serviciului său nu poate, în sensul art. 6 alin. (1), să fie considerat separat de celelalte misiuni și responsabilități care erau ale sale în cadrul muncii sale în corpul pompierilor. Acest lucru nu este suficient pentru a introduce cauza sa în domeniul de aplicare al art. 6. În plus, reclamantul și-a efectuat cariera nu la o universitate sau la o școală civilă, ci la o școală aproape militară ale cărei activități erau reglementate de normele aplicabile școlilor militare superioare. Pentru aceasta, trebuia să obțină un grad de ofițer și să integreze corpul pompierilor și, în consecință, să se supună ordinelor superiorilor săi și să le dea subordonaților săi, să respecte reguli stricte de disciplină și să accepte ierarhia și celelalte condiții în vigoare în acest corp. În consecință, art. 6 alin. (1) din Convenție nu se aplică în speță. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile, Declară cererile inadmisibile. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

[TRADUCTION]

(…)

EN FAIT

Le requérant [Janusz KĘPKA] est un ressortissant polonais né en 1935 et vivant à Varsovie, en Pologne.

Les faits de la cause, exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

A.

Les circonstances de l’espèce

Le 1

er

avril 1988, le requérant, qui passa à peu près à cette époque son doctorat en physique, entra au corps des sapeurs-pompiers (

Państwowa Straż Pożarna

). Lorsqu’il se vit accorder un poste de professeur à l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers (

Szkoła Główna Slużby Pożarniczej)

, il obtint le grade de lieutenant. Il travailla comme enseignant pendant toute la durée de son service, donnant des cours de physique et menant des recherches scientifiques, dont certaines portaient sur des questions jugées importantes pour la défense nationale. Il publia également des articles et mémoires scientifiques.

En 1988, il suivit deux stages de formation, l’un sur la prévention des incendies et l’autre destiné aux officiers du corps des sapeurs-pompiers.

Plus tard, à une date non précisée, il obtint le grade de capitaine.

Le 31 mai 1994, le requérant subit un contrôle médical de routine. Selon le rapport pertinent, il fut déclaré dans l’incapacité permanente de participer à la lutte contre les incendies et à des opérations de secours mais apte au service s’il continuait à travailler comme professeur.

Le 23 janvier 1995, le directeur de l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers ouvrit une procédure disciplinaire à l’encontre du requérant pour insubordination (non-obéissance à l’ordre d’un supérieur), non-respect intentionnel des instructions (du fait qu’il avait autorisé des tiers à avoir accès aux recherches menées sur une question revêtant une importance cruciale pour la défense nationale) et deux autres manquements à la discipline.

Le 10 mars 1995, le directeur émit une ordonnance révoquant le requérant du corps des sapeurs-pompiers pour motifs disciplinaires «

à compter du 31 mars 1995

». Le requérant adressa un recours au commandant du corps des sapeurs-pompiers (

Komendant Główny Państwowej Straży Pożarnej

).

Le 29 mars 1995, le commandant confirma l’ordonnance en cause. Le requérant fit appel au ministre de l’Intérieur (

Minister Spraw Wewnętrznych

) le 6 avril 1995. Il lui demandait notamment d’«

annuler immédiatement l’ordonnance rendue

» et de «

lui accorder une promotion ainsi qu’un prix spécial en récompense des services rendus

».

Le 30 mai 1995, le ministre confirma la décision de révoquer le requérant du corps des sapeurs-pompiers mais modifia la date de prise d’effet, la repoussant au 31 mai 1995.

Ultérieurement, à une date non précisée, le requérant saisit d’un pourvoi la Cour administrative suprême (

Naczelny Sąd Administracyjny

). Il contestait la décision du commandant du corps des sapeurs-pompiers datant du 29 mars 1995 et celle prise par le ministre de l’Intérieur le 30 mai 1995, faisant valoir qu’elles étaient contraires à la loi.

La Cour administrative suprême rendit son arrêt le 13 septembre 1995. Elle débouta le requérant principalement pour deux motifs : premièrement parce qu’elle n’avait pas compétence pour connaître de questions disciplinaires et, deuxièmement, parce qu’elle n’avait pas trouvé de vice juridique dans les décisions attaquées.

Dans l’intervalle, à une date non précisée, le requérant avait assigné le directeur de l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers devant le conseil de prud’hommes du district de Varsovie (

Sąd Rejonowy - Wydział Pracy

), en demandant à être réintégré dans le corps des sapeurs-pompiers. Le tribunal refusa de connaître du fond du grief parce qu’une révocation de ce corps ne relevait pas de la compétence des juridictions prud’homales, mais exclusivement des tribunaux administratifs.

B.

Droit interne pertinent

L’organisation du corps des sapeurs-pompiers, les conditions de service dans ce corps et la description détaillée des fonctions de sapeur-pompier font l’objet de la loi du 24 août 1991 sur le corps des sapeurs-pompiers (

Ustawa o Państwowej Straży Pożarnej

) dans sa version amendée («

la loi de 1991

»).

En Pologne, le corps des sapeurs-pompiers fait partie de la fonction publique. Sur le plan de l’organisation, il dépend comme la police du ministère de l’Intérieur. Le commandant de ce corps, représentant une autorité publique appelée «

organe central de l’administration de l’Etat

» (

centralny organ administracji rządowej

), se trouve sous l’autorité du ministre de l’Intérieur, tout comme le commandant de la police (article 9 § 1 de la loi de 1991). Le ministre de l’Intérieur supervise le corps des sapeurs-pompiers et, en outre, a le pouvoir d’émettre des ordonnances ou autres arrêtés exposant dans le détail l’organisation des brigades et unités de pompiers et leur équipement (article 8 § 4 de la loi de 1991).

Dans le cadre général de l’organisation de l’Etat, le corps des sapeurs-pompiers, comme d’autres services de secours, fait partie des forces de maintien de la sécurité publique.

L’article 1 de la loi de 1991 définit les fonctions et devoirs du corps des sapeurs-pompiers. Il est ainsi libellé

:

«

:

1) identifier les incendies et autres situations critiques locales

;

2) organiser et effectuer des opérations de sauvetage pendant les incendies et sinistres, ou de lutte contre les situations critiques locales

;

3) effectuer des opérations de sauvetage spécialisées pendant les sinistres ou actions menées par d’autres services de secours pour lutter contre les situations critiques locales

;

4) former le personnel du corps des sapeurs-pompiers et d’autres services de lutte contre l’incendie et du système national de protection de la nation

;

5) veiller au respect de la réglementation en matière de sécurité incendie

;

6) faire des recherches en matière de lutte contre l’incendie et de protection de la nation.

pompiers

».

»

L’article 2 § 1 dispose

:

«

Le corps des sapeurs-pompiers organise le système national de lutte contre les incendies et situations critiques dans le but de protéger la vie, la santé, les biens et l’environnement, notamment grâce à

1) la lutte contre les incendies et autres sinistres

;

2) des opérations de sauvetage technique

;

3) des opérations de sauvetage chimique

;

4) des opérations de sauvetage écologique

;

5) des opérations de sauvetage médical.

»

L’article 8 § 1 présente la structure du corps des sapeurs-pompiers

:

«

Le corps des sapeurs-pompiers se compose d’unités organisées de la manière suivante

:

1) commandement en chef

;

2) commandement régional

;

3) commandement départemental/municipal

;

4) Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers et autres écoles ou centres de formation

;

5) unités de recherche et développement

;

6) musée central des pompiers.

»

L’article 17 § 1 de la loi, qui traite de l’organisation de l’Ecole des sapeurs-pompiers, dispose

:

«

L’organisation et l’étendue des activités de l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers, comme la nomination ou la révocation de son directeur et de ses adjoints, sont régies par les dispositions relatives aux écoles militaires supérieures.

»

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de n’avoir pas eu un «

procès équitable

» et de n’avoir pas été entendu par un tribunal dans le cadre de la procédure disciplinaire qui a conduit à sa révocation du corps des sapeurs-pompiers ainsi qu’à son renvoi de son poste de professeur à l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers à Varsovie.

De plus, il prie la Cour de joindre ses requêtes, enregistrées sous les numéros 31439/96 et 35123/97, car elles se rapportent à des griefs en substance identiques.

EN DROIT

tribunal

», au mépris de cette disposition.

L’article 6 § 1 dispose en ses passages pertinents

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

».

La Cour rappelle d’emblée avoir récemment dit que, pour déterminer si l’article 6 § 1 est applicable aux agents publics, il convient d’adopter un critère fonctionnel, fondé sur la nature des fonctions et des responsabilités exercées par l’agent (arrêt Pellegrin c. France du 8 décembre 1999, [GC], §§

64-67, non publié, et arrêt Frydlender c. France du 27 juin 2000, [GC], §

32, non publié).

La Cour a décidé d’adopter une interprétation restrictive, conformément à l’objet et au but de la Convention, consistant à limiter le nombre d’affaires où l’on peut refuser aux fonctionnaires la protection pratique et effective que la Convention, et notamment l’article 6, leur accorde comme à toute autre personne (arrêt Pellegrin précité, § 64).

Toutefois, la Cour a également reconnu qu’au sein des administrations nationales, certains postes comportent une mission d’intérêt général ou une participation à l’exercice de la puissance publique et que, leurs titulaires détenant ainsi une parcelle de la souveraineté de l’Etat, celui-ci a un intérêt légitime à exiger de ces agents un lien spécial de confiance et de loyauté (

ibidem

, § 65).

Par conséquent, les litiges soustraits au champ d’application de l’article 6 § 1 de la Convention sont ceux soumis par des agents publics qui détiennent une parcelle de la souveraineté de l’Etat et dont l’emploi est caractéristique des activités spécifiques de l’administration publique dans la mesure où celle-ci agit comme détentrice de la puissance publique chargée de la sauvegarde des intérêts généraux de l’Etat ou des autres collectivités publiques, dont les forces armées et la police constituent un exemple manifeste (

ibidem

, § 66).

En l’espèce, la Cour constate que le requérant était membre du corps des sapeurs-pompiers, qui en Pologne fait partie des forces de maintien de la sécurité publique. Il est vrai que l’intéressé travaillait comme professeur à l’Ecole nationale supérieure de sapeurs-pompiers et qu’il avait principalement pour fonction de donner des cours et d’effectuer des recherches scientifiques. De plus, au cours d’un contrôle médical de routine pratiqué en 1994, il fut déclaré inapte à prendre part à la lutte contre le feu ou à des opérations de secours mais apte à poursuivre son travail de professeur.

Néanmoins, pendant toute la durée de son emploi, le requérant détint un grade d’officier des sapeurs-pompiers, même s’il fut à un moment de sa carrière reconnu inapte à la lutte contre les incendies et, comme cela ressort de ses observations, il fit toute sa carrière dans le corps des sapeurs-pompiers. Il fut notamment promu du grade de lieutenant à celui de capitaine et mena des recherches scientifiques dans un domaine que les autorités polonaises considèrent comme crucial pour la défense nationale.

Pour la Cour, ces faits montrent que les tâches dévolues au requérant ne sauraient être considérées comme ne mettant en jeu qu’un degré de «

responsabilités

» «

peu élevé

» ou «

faible

». Tout au contraire, ses fonctions lui conféraient non seulement des responsabilités considérables dans le domaine de la défense nationale – domaine où l’Etat exerce l’autorité souveraine – mais impliquaient aussi une participation au moins indirecte à l’exécution d’une mission visant à sauvegarder les intérêts généraux de l’Etat (voir,

a contrario

, l’arrêt Frydlender précité, § 39). De plus, compte tenu de la nature de ses recherches – qui l’obligeaient à avoir accès à des informations jugées confidentielles ou secrètes – l’Etat polonais pouvait légitimement exiger de lui un lien particulièrement fort de confiance et de loyauté.

Le fait que le requérant ait exercé des fonctions d’enseignant pendant toute la durée de son service ne saurait, aux fins de l’article 6 § 1, être considéré isolément des autres missions et responsabilités qui étaient les siennes dans le cadre de son travail dans le corps des sapeurs-pompiers. Ce fait ne suffit pas à faire entrer sa cause dans le champ d’application de l’article 6. De plus, le requérant a effectué sa carrière d’enseignant non dans une université ou école civile, mais dans une école quasi militaire dont les activités étaient régies par les règles applicables aux écoles militaires supérieures. Il lui fallait pour cela obtenir un grade d’officier et intégrer le corps des sapeurs-pompiers et, par suite, obéir aux ordres de ses supérieurs et en donner à ses subordonnés, respecter des règles strictes de discipline et accepter la hiérarchie et les autres conditions en vigueur dans ce corps.

Il s’ensuit que l’article 6 § 1 de la Convention ne s’applique pas en l’espèce.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes,

Déclare

les requêtes irrecevables.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président