KUBIK c. POLOGNE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 20331/08 prezentată de Antoni Jan KUBIK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 17 martie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători, și de Lawrence Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 aprilie 2008, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, dl Antoni Jan Kubik, este un resortisant polonez, născut în 1948 și rezident în Wrocław. Guvernul polonez ( Ofițerul său, Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura privind solicitarea reclamantului de a-i acorda o pensie pentru incapacitatea sa de muncă ca urmare a accidentului de muncă La 31 august 2000, reclamantul a solicitat de la fondul de pensii Wrocław acordarea unei pensii pe motiv că a suferit o pierdere a capacității de muncă ca urmare a unui accident de muncă, printr-o decizie din 20 septembrie 2000, fondul de pensii și-a respins cererea. La 13 februarie 2002, Tribunalul Regional a respins o acțiune formulată de reclamant împotriva deciziei casieriei. Cu toate acestea, la 12 martie 2004, Curtea de Apel a anulat hotărârea pronunțată în primă instanță și a trimis dosarul pentru reconsiderare. La 14 iulie 2005, reclamantul a introdus la Curtea de Apel o acțiune în temeiul legii din 2004 pentru a se plânge de durata procedurii. La 8 august 2005, Curtea de Apel a pronunțat cu privire la acțiunea în cauză. Aceasta a constatat depășirea termenului rezonabil, în special din cauza inacțiunii nejustificate a Tribunalului Regional între 1 August 2004 și 22 aprilie 2005. Curtea de apel a ordonat instanței în cauză să ia măsurile corespunzătoare pentru a accelera marșul instanței și i-a acordat reclamantului indemnizația de 1000 PLN pentru prejudiciul suferit de acesta ca urmare a duratei procedurii. Prin hotărârea din 20 decembrie 2005, Tribunalul Regional a respins recursul formulat de reclamant împotriva deciziei fondului de pensii. Pe baza avizelor experților, Tribunalul a arătat că reclamantul a suferit de o incapacitate parțială temporară de muncă. Cu toate acestea, aceasta nu a fost rezultatul accidentului cu care a fost victima. La 30 decembrie 2005, reclamantul a făcut apel. La 11 noiembrie 2006, reclamantul s-a plâns, pentru a doua oară, de durata procedurii, în special de lipsa de acțiune a Curții de Apel. Cu toate acestea, se pare că plângerea reclamantului nu a avut niciun răspuns. La 29 decembrie 2006, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului, considerând că instanța de Primă Instanță a apreciat în mod corect faptele cauzei și a aplicat legea relevantă. În aprilie 2007, reclamantul s-a ocupat de casare. Prin ordonanța din 22 noiembrie 2007, Curtea Supremă a refuzat să examineze recursul reclamantului. (2) Procedura privind cererea reclamantului de a-i acorda o pensie pentru incapacitatea sa de muncă la 17 aprilie 2002, reclamantul a solicitat, la fondul de pensii Wroclaw, acordarea unei pensii pentru incapacitatea sa de muncă. Prin decizia din 4 iunie 2002, fondul de pensii și-a respins cererea. La 13 iunie 2005, Tribunalul Regional a respins o acțiune formulată de reclamant împotriva deciziei casieriei. La 29 decembrie 2006, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului, considerând că instanța regională a apreciat în mod corespunzător dovezile prezentate în fața sa și că hotărârea sa era conformă cu legea. La 22 februarie 2007, Curtea Supremă a refuzat să examineze recursul formulat de reclamant pe motivul că acesta se limitase doar la a pune sub semnul întrebării modul în care instanțele inferioare apreciaseră elementele de fapt și mijloacele de probă. Or, motivul acestei cauze nu putea constitui un motiv de casare valabil. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul s-a plâns de durata fiecărei proceduri. În plus, din perspectiva aceleiași dispoziții din Convenție, reclamantul punea sub semnul întrebării caracterul echitabil al procedurilor și contesta rezultatul acestora. Subsemnatul, Jakub Wołąsiewicz, agent guvernamental, declară că guvernul polonez propune să plătească domnului Antoni Jan Kubik suma de 7 600 zlotys poloneză în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 5 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul Antoni Jan Kubik, recurentul, ia act de faptul că guvernul polonez este pregătit să-mi plătească suma de 7 600 zlotys poloneză în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și, de asemenea, renunț la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că acest caz este definitiv soluționat. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu are niciun motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție]. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Lawrence Early Nicolas Bratza Modulul Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

20331/08

présentée par Antoni Jan KUBIK

contre la Pologne

La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant le 17 mars 2009 en une chambre composée de

:

Nicolas Bratza,

président,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

juges,

et de Lawrence Early,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 avril 2008,

Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Antoni Jan Kubik, est un ressortissant polonais, né en 1948 et résidant à Wrocław. Le gouvernement polonais («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 31 août 2000, le requérant sollicita auprès de la caisse de retraite de Wrocław l'octroi d'une pension au motif qu'il avait subi une perte de capacité de travail à la suite d'un accident de travail.

Par une décision du 20 septembre 2000, la caisse de retraite rejeta sa demande.

Le 13 février 2002, le tribunal régional rejeta un recours formé par le requérant à l'encontre de la décision de la caisse.

Toutefois, le 12 mars 2004, la cour d'appel annula le jugement prononcé en première instance et renvoya le dossier pour reconsidération.

Le 14 juillet 2005, le requérant introduisit auprès de la cour d'appel un recours sur le fondement de la loi de 2004 pour se plaindre de la durée de la procédure.

Le 8 août 2005, la cour d'appel se prononça sur le recours en question. Elle constata le dépassement du délai raisonnable, en particulier en raison de l'inaction injustifiée du tribunal régional entre le 1

er

août 2004 et le 22 avril 2005. La cour d'appel ordonna à la juridiction mise en cause de prendre des mesures appropriées en vue d'accélérer la marche de l'instance et octroya au requérant l'indemnité de 1000 PLN pour le préjudice que celui-ci avait subi du fait de la durée de la procédure.

La procédure principale se poursuivit.

Par un jugement du 20 décembre 2005, le tribunal régional rejeta le recours formé par le requérant à l'encontre de la décision de la caisse de retraite. En se fondant sur les avis d'experts, le tribunal releva que le requérant était atteint d'une incapacité partielle temporaire de travail. Toutefois, celle-ci n'était pas consécutive à l'accident dont il avait été victime.

Le 30 décembre 2005, le requérant fit appel.

Le 11 novembre 2006, le requérant se plaignit, pour la seconde fois, de la durée de la procédure, en particulier de l'inaction de la cour d'appel Il semblerait toutefois que la plainte du requérant n'ait pas eu de suites.

Le 29 décembre 2006, la cour d'appel rejeta l'appel du requérant estimant que le tribunal de première instance avait correctement apprécié les faits de l'affaire et appliqué la loi pertinente.

En avril 2007, le requérant se pourvut en cassation.

Par une ordonnance du 22 novembre 2007, la Cour Suprême refusa d'examiner le pourvoi du requérant.

Le 17 avril 2002, le requérant sollicita, auprès de la caisse de retraite de Wroclaw, l'attribution d'une pension au titre de son incapacité de travail.

Par une décision du 4 juin 2002, la caisse de retraite rejeta sa demande.

Le 13 juin 2005, le tribunal régional rejeta un recours formé par le requérant à l'encontre de la décision de la caisse.

Le 29 décembre 2006, la cour d'appel rejeta l'appel du requérant estimant que le tribunal régional avait correctement apprécié les éléments de preuve produites devant lui et que son jugement était conforme à la loi.

Le 22 février 2007, la Cour Suprême refusa d'examiner le pourvoi formé par le requérant au motif que celui-ci s'était uniquement borné à remettre en cause la façon dont les juridictions inférieures avaient apprécié les éléments de fait et les moyens de preuve. Or, le grief de cette nature ne pouvait constituer un motif de cassation valable.

GRIEFS

Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la durée de chaque procédure.

En outre, sous l'angle de cette même disposition de la Convention, le requérant remettait en cause le caractère équitable des procédures et contestait l'issue de celles-ci.

EN DROIT

Le 14 janvier 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à M. Antoni Jan Kubik, la somme de 7 600 zlotys polonais en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire.

»

Le 5 janvier 2009, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

«

Je soussigné, Antoni Jan Kubik, le requérant, note que le gouvernement polonais est prêt à me verser la somme de 7 600 zlotys polonais en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Pologne à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Greffier

Président