LE SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES du 20 Bd de la Mer à Dinard contre la FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
LE SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES du 20 Bd de la Mer à Dinard contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47339/99 prezentate de SYNDICATUL COPROPRIETARILOR din 20 Bd de la Mer la Dinard împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la iulie 2000 într-o cameră compusă din W. Fuhrmann, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și de S. Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 decembrie 1998 și înregistrată la 12 aprilie 1999, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DEFINITIVĂ recurentul este sindicatul coproprietarilor din 20 Boulevard de la Mer la Dinard (denumit în continuare sindicatul), reprezentat de sindicatul său, dl Olivier Gaillard, rezident în Rennes, care a înaintat în fața Curții cererea nr. 47337/99. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Dl Gaillard este coproprietar al unei clădiri din Dinard. El a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru că a executat fără permis de construcție, pe o construcție existentă, lucrări care au ca efect modificarea aspectului exterior, volumul și crearea unor niveluri suplimentare. La 8 ianuarie 1993, tribunalul corecțional din Saint-Malo l-a condamnat la o amendă de 5 000 F, la plata unor daune-interese orașului și soților B., părți civile, și a ordonat demolarea sub grațierea acoperișului în cauză. Curtea de apel din Rennes a confirmat hotărârea la 27 mai 1993. Curtea de Casație a respins recursul său în casație la 22 august 1994. Cererea sa de retragere a acestei hotărâri (recuperare în culpă cu hotărâre mai întâi) a fost respinsă de Curtea de Casație la 26 iunie 1997 și a respins, de asemenea, la 22 ianuarie 1997 1997, recursul în interesul legii formulat la 22 februarie 1996 de procurorul general în apropierea Curții de Casație și declarat inadmisibil la 2 iulie 1998, pentru că nu a fost semnat de un avocat la Curtea de Casație, cererea dlui Gaillard revocată din Hotărârea din 22 ianuarie 1997. Comisia de revizuire a condamnărilor penale a respins, la 2 octombrie 1995 și 12 mai 1997, și a declarat inadmisibile, la 18 martie 1996 și 12 ianuarie 1998, cererile sale în vederea revizuirii hotărârii judecătorești. Gaillard a format în fața instanței de apel a lui Rennes o cerere în incident de executare a hotărârii din 27 mai 1993, solicitându-i să constate că măsura de demolare nu putea fi executată, din cauza faptului că nu a fost pronunțată împotriva sindicatului reclamant sau a tuturor coproprietarilor, și a suspendării executării ordinului de demolare. Prin hotărârea din 23 iunie 1997, instanța de apel l-a decăzut din apelul său, în următoarele cuvinte, că el însuși a depus declarațiile de lucrări, că panoul de afișare poartă mențiunea beneficiarului lucrărilor : GAILARD și quell ui nu a ignorat faptul că a efectuat lucrările, în special pentru a îmbunătăți propriul lot după ce a obținut autorizația de la celălalt coproprietar de a le realiza pe cheltuiala sa exclusivă și să fie angajat să facă toate demersurile și să obțină toate autorizațiile necesare În acest fel, Qu mai are calitatea de beneficiar al lucrărilor și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La tribunalul din 15 septembrie 1997, Curtea de Apel a constatat că dl Gaillard, reprezentant al sindicatului, era absent, bineînțeles, având cunoștință de citație. Prin hotărârea considerată contradictorie din 22 septembrie 1997, Curtea a respins cererea, după ce a arătat că lucrările în litigiu fuseseră autorizate printr-o decizie a adunării generale a coproprietarilor, dar pe cheltuiala exclusivă și sub responsabilitatea domnului. Gaillard, care a avut în consecință calitatea de beneficiar al lucrărilor, și nu a existat nici o dificultate de executare a măsurii în cauză. Recursul în casarea sindicatului împotriva acestei hotărâri a fost respins la 2 iulie 1998 de către Curtea de Casație, care a luat în considerare faptul că, în aceeași stare a acestor motive, care stabiliseră că dl Gaillard beneficiase în cunoștință de cauză de lucrările ilegale întreprinse, instanța de apel, care nu ridicase nicio dificultate de executare a măsurii ordonate, și-a justificat decizia. Dreptul și practica internă relevantă Codul de urbanism Article L. 4804-L. Execuția lucrărilor sau utilizarea terenului în necunoașterea obligațiilor impuse (...) este pedepsită cu o amendă (...). Pedepsele prevăzute la paragraful precedent pot fi pronunțate împotriva utilizatorilor solului, a beneficiarilor lucrărilor, a arhitecților, a antreprenorilor sau a altor persoane responsabile de executarea acestor lucrări (...) Articolul L. 480-5 În cazul unei condamnări pentru o încălcare prevăzută la articolele L. 160-1 și L. 480-4, tribunalul (...) decide (...) fie cu privire la punerea în conformitate a locurilor sau a lucrărilor cu regulamentele, autorizația sau declarația în locul acesteia, fie cu privire la demolarea lucrărilor sau la realocarea solului în vederea restabilirii locurilor în starea lor anterioară (...) GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, sindicatul reclamant se plânge în primul rând de faptul că cauza sa nu a fost examinată în instanță publică de către instanța de apel și că, întrucât nu este reprezentat de un consiliu, nu a fost ascultat. De asemenea, consideră că instanța de apel nu poate fi considerată în mod obiectiv o instanță imparțială. În al doilea rând, se plânge că nu a fost informat cu privire la data la care Curtea de Casație a informat Curtea că nu a putut face observații orale, că nu a avut cunoștință de raportul consilierului raportor sau de concluziile avocatului general. Comitetul consideră că a fost privat de posibilitatea de a se apăra în mod concret și efectiv în fața unei instanțe de deplină jurisdicție, încălcând dispozițiile art. 13 din Convenție. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță... imparțială (...) care va hotărî, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Reclamantul se plânge de ceea ce nu a fost judecat într-o audiere publică sau nu a fost ascultat de instanță. El consideră că aceasta din urmă nu este o instanță imparțială. Curtea observă că reclamantul a fost reprezentat în fața instanței de recurs de către lichidatorul său și că acesta, deși a avut cunoștință de citație, nu a făcut referire la ședința publică din 15 septembrie 1997. În aceste condiții, recurentul nu se poate plânge că nu a fost ascultat de instana de apel. În al doilea rând, Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu și-a adus în discuție cauza referitoare la lipsa de injumătățire a procedurii de recurs. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate, în sensul articolului 3 din convenție. Reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la data la care a avut loc ședința în fața Curții de Casație, că nu a putut face observații orale în acest sens, că nu a avut cunoștință de raportul consilierului raportor sau de concluziile avocatului general. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul consideră că a fost privat de posibilitatea de a se apăra în mod concret și efectiv în fața unei instanțe judecătorești depline, încălcând dispozițiile articolului 13 din convenție, care se citește astfel Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în prezenta convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 1, ale cărei cerințe sunt mai stricte, Curtea consideră că nu se pune nicio întrebare distinctă sub aspectul articolului 13 menționat mai sus. În consecință, acest fapt este vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE la examinareaatului reclamantului privind echitatea procedurii în fața Curții de Casație S. Dolle W. Fuhrmann Modulul Președinte