CtEDO 11.07.2000 Auto

GAILLARD contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
11.07.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GAILLARD contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 47337/99 prezentate de Olivier GAILARD împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la iulie 2000 într-o cameră compusă din W. Fuhrmann, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 decembrie 1998 și înregistrată la 9 aprilie 1999, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul este un resortisant francez, născut în 1956 și rezident în Rennes (Franța). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. Reclamantul este coproprietar al unei clădiri situate la Dinard. El a făcut obiectul unor proceduri penale pentru executarea fără permis de construcție, pe o construcție existentă, a unor lucrări care au ca efect modificarea aspectului exterior, a volumului și crearea unor niveluri suplimentare. La 8 ianuarie 1993, tribunalul corecțional din Saint-Malo l-a condamnat la o amendă de 5 000 F, la plata unor daune-interese orașului și soților B., părți civile, și a ordonat demolarea sub grațierea acoperișului în cauză. Curtea de apel din Rennes a confirmat hotărârea la 27 mai 1993. Curtea de Casație a respins recursul în casație al reclamantului la 22 august 1994. Cererea sa de retragere a acestei hotărâri (recuperare mai întâi în mai multe hotărâri) a fost respinsă de Curtea de Casație la 26 iunie 1997 și a respins, de asemenea, la 22 ianuarie 1997 1997, recursul în interesul legii formulat la 22 februarie 1996 de procurorul general în apropierea Curții de Casație și declarat inadmisibil la 2 iulie 1998, pentru că nu a fost semnat de un avocat la Curtea de Casație, cererea reclamantului de retragere a hotărârii din 22 ianuarie 1997. Comisia de revizuire a condamnărilor penale a respins, la 2 octombrie 1995 și 12 mai 1997, și a declarat inadmisibile, la 18 martie 1996 și 12 ianuarie 1998, cererile reclamantului în vederea revizuirii hotărârii Curții de Apel. Reclamantul a formulat în fața Curții de Apel din Rennes o cerere de incident de executare a hotărârii din 27 mai 1993, solicitându-i să constate că măsura de demolare nu putea fi executată, deoarece nu a fost dispusă împotriva sindicatului coproprietarilor sau a tuturor coproprietarilor și să dispună suspendarea executării ordinului de demolare. Prin hotărârea din 23 iunie 1997, Curtea de Apel l-a decăzut din cererea sa, în următorii termeni, având în vedere că el însuși a depus declarațiile de lucrări, că panoul de afișaj menționează beneficiarul lucrărilor : GAILARD și că nu a ignorat faptul că a efectuat lucrările în special pentru a-și îmbunătăți propriul lot după ce a obținut autorizația celuilalt coproprietar de a le realiza pe cheltuiala sa exclusivă și s-a angajat să facă toate demersurile și să obțină toate autorizațiile necesare Faptul că are astfel calitatea de beneficiar al lucrărilor și că nu există, în consecință, nici o dificultate de executare a unei măsuri care poate fi dispusă împotriva unuia dintre beneficiarii lucrărilor (...) La 2 iulie 1998, Curtea de Casație a respins recursul în Casație, care a considerat că, în situația acestor motive, care demonstrau că reclamantul beneficiase în cunoștință de cauză de lucrările ilegale întreprinse, Curtea de Apel, care nu ridicase nicio dificultate în executarea măsurii ordonate, și-a justificat decizia. Corespondență cu Secretariatul Comisiei Prima comunicare a reclamantului cu Secretariatul Comisiei a avut loc la 25 aprilie 1997. După un prim schimb de corespondență, la 22 decembrie 1997 a adresat o cerere și documente primite de Comisie la 6 ianuarie 1997 1998. Secretariatul i-a trimis la 3 februarie 1998 un formular de cerere, pe care l-a trimis înapoi la 28 decembrie 1998. Dreptul și practica internă relevantă Codul urbanismului Articolul L. 480-4 Execuția lucrărilor sau utilizarea solului în necunoașterea obligațiilor impuse (...) este pedepsită cu o amendă (...). Pedepsele prevăzute la paragraful precedent pot fi pronunțate împotriva utilizatorilor solului, a beneficiarilor lucrărilor, a arhitecților, a antreprenorilor sau a altor persoane responsabile de executarea acestor lucrări (...) Articolul L. 480-5 În cazul unei condamnări pentru o încălcare prevăzută în art. L. 160-1 și L. 480-4, instanța (...) decide fie asupra conformității locurilor sau a lucrărilor cu regulamentele, autorizația sau declarația, fie asupra demolării lucrărilor sau realocării solului în vederea restabilirii locațiilor în starea lor anterioară (...) GRIEF Reclamantul se plânge că, în hotărârile sale din 22 august 1994 și 22 ianuarie 1997, Curtea de Casație nu și-a respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În ceea ce privește prima hotărâre, el reproșează că a declarat inadmisibil pentru întârziere un motiv suplimentar de desfacere întemeiat pe încălcarea articolelor noului Cod penal intrat în vigoare la 1 martie 1994. Comitetul consideră că, în a doua hotărâre, Curtea de Casație a efectuat o nouă evaluare a faptelor din speță, nu a aplicat în mod corect normele de procedură și a judecat cauza care i-a fost supusă parțial și arbitrar. El se plânge că nu a avut cunoștință de rapoartele consilierilor raportori sau de concluziile avocaților generali și invocă, în această privință, încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție. ÎN DREPT, Curtea va examina în primul rând problema datei depunerii cererii. Curtea consideră că trebuie să țină seama de practica în materie a Comisiei, potrivit căreia data depunerii unei cereri este cea a primei scrisori prin care reclamantul formulează, chiar și pe scurt, obiecțiunile pe care intenționează să le ridice. Cu toate acestea, în cazul în care se scurge un interval de timp semnificativ înainte ca un reclamant să furnizeze informațiile suplimentare necesare pentru examinarea cererii, este necesar să se examineze circumstanțele speciale ale cauzei pentru a decide data care trebuie considerată data depunerii cererii (a se vedea nr. 12158/86, punctul 7.12.87, D.R. 54, p. 178). Curtea observă în această privință că prima comunicare a reclamantului datează de la 25 aprilie 1997. După un prim schimb de corespondență, la 22 decembrie 1997 a adresat o cerere și documente primite de Comisie la 6 ianuarie 1998, iar Secretariatul i-a trimis un formular de cerere la 3 februarie 1998. Decembrie 1998 pe care l-a trimis completat, adică la un an după ultima sa scrisoare și la zece luni după primirea formularului. În aceste condiții, Curtea consideră că este necesar să se stabilească la 28 decembrie 1998 data depunerii cererii nr. 47337/99. Reclamantul anulează încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (b) din convenție, ale cărei dispoziții relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță... imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Orice acuzat are dreptul, printre altele, la timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. Cu toate acestea, Curtea constată că cererea nu este formulată în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din Convenție. În consecință, cererea este inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLARĂ RESPECTA IRRECEVABILĂ S. Dolle W. Fuhrmann Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-07-11
0,97
LE SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES du 20 Bd de la Mer à Dinard contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47339/99 présentée par LE SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES du 20 Bd de la Mer à Dinard contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), sié
CtEDO 2003-05-06
0,95
GAILLARD contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 49448/99 présentée par Olivier GAILLARD contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 mai 2003 en une chambre composée de : MM. L. Loucaides, président, J.-
CtEDO 2003-05-22
0,95
SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES DU 20 BD DE LA MER A DINARD contre la FRANCE (Partielle additionnelle)
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE ADDITIONNELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47339/99 présentée par le SYNDICAT DES COPROPRIÉTAIRES DU 20 BD DE LA MER À DINARD contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième
CtEDO 2004-04-29
0,95
SYNDICAT DES COPROPRIETAIRES contre la FRANCE
s qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. M. Gaillard est copropriétaire d'un immeuble sis à Dinard. Il fit l'objet de poursuites pénales pour avoir exécuté sans permis de construire, sur une construction exis
CtEDO 2000-06-06
0,94
DACHAR contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42338/98 présentée par Jean DACHAR contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 juin 2000 en une chambre composée de M. W
Sursă