CtEDO 18.07.2000 Auto

AFFAIRE JAEGERT c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
18.07.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (absence d'intention de maintenir la requête)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE JAEGERT c. FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA JAEGERT c. FRANȚA (Cercetarea nr. 29827/96) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 iulie 2000 În lacul Jaegert c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din W. Fuhrmann președinte J.-P. Costa L. Loucaide P. Kūris F. Tulkens Sir Nicolas Bratza K. Traja judecători și Dollegreffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 27 iunie 2000, se pronunță hotărârea pe care a adoptat-o la această dată, în mod direct în cauza La a fost înaintată Curții de către Comisia Europeană pentru Drepturile Lapei (adică Comisia) la 4 decembrie 1998. La originea sa se află o cerere (nr. 29827/96) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant al acestui stat, dl Jean-Georges Jaegert ( La data de 6 octombrie 1995, Comisia a sesizat Comisia în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea Comisiei se referă la articolele 47 și 48 din Convenție; aceasta are ca obiect să obțină o decizie cu privire la posibilitatea ca reclamantul să fi beneficiat de un proces echitabil în fața Consiliului de Stat și dacă a încălcat cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, și în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din protocolul menționat, coroborat cu articolele 100 alineatul (1) și 24 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Curții, un colegiu al Marii Camere a decis, la 14 ianuarie 1999, că cauza va fi examinată de o cameră constituită în cadrul uneia dintre secțiunile Curții, iar apoi președintele Curții a atribuit cauza celei de a treia secțiuni, în conformitate cu art. 52 alineatul (1) din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din regulament. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din regulament). La 16 mai 2000, Curtea a decis să țină o audiere în această cauză. În urma notificării acestei ședințe, reclamantul a decis să nu își mențină cererea (punctul 21 de mai jos). Funcționar al poliției naționale, reclamantul a fost admis la pensie la 9 decembrie 1981, după 37 de ani de serviciu. Deși promovat la gradul de comisar divizionar 3 (CD/3) la 2 octombrie 1981, cuantumul pensiei sale a fost calculat numai pe baza gradului CD/2, deoarece, în momentul admiterii la pensie, reclamantul nu a justificat o vechime de șase luni în cel de-al treilea nivel al gradului său. La 5 februarie 1985, reclamantului i s-a acordat titlul de patriot refractar la anexarea de facto și nesupuse armatei germane între 12 octombrie 1942 și 26 august 1944. La 20 noiembrie 1985, după respingerea cererii sale prealabile din 28 martie 1985, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de la Strasbourg cu privire la o cerere formulată împotriva ministrului de interne și a ministrului Economiei, Finanțelor și Bugetului pentru a obține o revizuire a situației sale administrative în vederea plății pensiei sale pe baza celui de-al treilea nivel al gradului său. În sprijinul cererii sale, reclamantul a susținut, printre altele, că administrația nu luase în considerare bonificările de vechime la care avea dreptul, în special în calitate de patriot refractar, în timp ce, în conformitate cu articolul L. 103 din Codul pensiilor militare de invaliditate și al victimelor războiului, perioada în care refractarul ar fi trebuit să trăiască în afara legii este considerată ca fiind un serviciu militar activ și că acesta este contabilizat, în funcție de funcția publică, pe durata efectivă a duratei efective a serviciului solicitat pentru avansare și pensionare, în conformitate cu articolul L. 63 din Codul serviciului național. 10. Prin hotărârea din 29 noiembrie 1990, instanța administrativă a respins cererea reclamantului pe motiv că era tardivă, în conformitate cu art. 55 din Codul pensiilor civile și militare. În conformitate cu acest articol, pensia se dobândește definitiv și nu poate fi revizuită sau eliminată la inițiativa administrației sau la cererea părții interesate decât în două cazuri, și anume, în orice moment în caz de eroare materială și, în caz de eroare de drept, în termen de un an de la notificarea deciziei inițiale de concesiune a pensiei. Tribunalul a considerat că neluarea în considerare a perioadelor de servicii militare complementare a constituit o eroare de drept, nu o eroare materială. 11. La 14 ianuarie 1991, reclamantul a solicitat această hotărâre, prin intermediul tuturor mijloacelor dezvoltate în primă instanță. 12. Prin Hotărârea din 18 iunie 1992, Curtea Administrativă de Apel a Nancy a anulat decizia de primă instanță pe motiv că nu a fost întârziată în urmă, termenul de un an urmând să curgă nu de la data admiterii la pensie, ci de la data cererii de revizuire depuse de reclamant în 1985. În consecință, Curtea, întrucât executarea anulării pronunțate ar permite reclamantului să se prevaleze de dreptul la o pensie calculată pe baza tratamentului aferent celui de-al treilea nivel al gradului său, l-a trimis pe reclamant în fața ministrului de interne pentru a se efectua revizuirea pensiei sale. 13. În conformitate cu articolul R. 193 din Codul administrativ, reclamantul a fost convocat atât la ședință în fața Tribunalului Administrativ, la 2 octombrie 1990, cât și în fața Curții Administrative de Apel, la 27 mai 1992, litigiile privind pensiile fiind exceptate de la Ministerul de avocatură, în temeiul articolelor R 109-4 și, respectiv, R 116-4 din Codul Administrativ 14. Prin scrisoarea din 20 noiembrie 1992, Serviciul de pensii al Ministerului de Finanțe, Economiei și Bugetului a acuzat primirea cererii de executare a hotărârii prezentate de reclamant la 24 octombrie 1992, atrăgând totuși atenția asupra faptului că ministerul se ocupase de casarea sa la 20 august 1992 și că, în consecință, dacă ar fi să fie anulată decizia de apel, ar fi obligat să revoce suplimentul de încetare a pensiei pe care îl primise. 15. Prin decretul ministrului de interne din 29 iunie 1993, reclamantul a fost reclasificat în funcție de gradul trei, cu efect financiar, la 2 februarie 1981, și a primit opririle corespunzătoare. 16. La 13 iulie 1993, reclamantul a primit o notificare cu privire la recursul în casare introdus de Serviciul de pensii al Ministerului Finanțelor, Economiei și Bugetului. Totuși, nu a fost convocat la ședința din 19 iunie 1994 în fața Consiliului de Stat. 17. Prin Hotărârea din 12 iulie 1995. Consiliul de Stat a anulat hotărârea Tribunalului Administrativ din data de 31 decembrie 1987 privind reforma procedurii administrative, dar nu a retrimis cazul în fața unei alte instanțe administrative de apel. El a considerat că, în conformitate cu art. 11 din Legea din 31 decembrie 1987 privind reforma procedurii administrative, a fost în interesul unei bune administrări a justiției să soluționeze cazul în fond 18. Prin urmare, Consiliul de Stat a anulat hotărârea Curții Administrative de Apel pentru eroare de drept, dar a respins cererile reclamantului din următoarele motive: Considerat (...) [că] pentru a solicita, în temeiul articolului L. 15 din Codul pensiilor civile și militare, revizuirea pensiei care le-a fost acordată, pensionarii nu pot să se prevaleze de drepturile dobândite pe care le-ar avea ca urmare a datei admiterii la pensie și să modifice retroactiv situația lor administrativă la acea dată, din alte motive decât executarea unei legi sau a unui regulament cu efect retroactiv sau a unei decizii a judecătorului cu privire la excesul de putere; Considerând că pensia [reclamantului], care nu justifica, la data la care a fost eliminată din cadre la 9 decembrie 1981, de șase luni de vechime în cel de-al treilea grad al comisarilor divizionari de poliție, a fost lichidată, în conformitate cu articolul L. 15 din Codul menționat anterior, pe baza emolamentelor aferente celui de-al doilea nivel al gradului său; dacă, după ce a fost eliminat din directori, la cererea acestuia, prefectul regiunii Alsacia a primit titlul de " Patriot refractar la anexiunea de fapt și a fost recunoscut de către autoritatea militară la 12 decembrie 1985 calitatea de refractar la armata germană, aceste decizii nu au fost luate din niciunul dintre motivele invocate; întrucât, în consecință, [reclamantul] nu este, în orice caz, întemeiat pe faptul că, prin hotărârea din 29 noiembrie 1990, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg și-a respins cererea de anulare a deciziei din 3 octombrie 1985 prin care ministrul de interne a refuzat să își revizuiască situația administrativă și drepturile la pensie (...). 19. La 17 mai 1996, reclamantul a fost invitat de trezoreria generală a regiunii Alsacia și Rinului de Jos să ramburseze suma de 128 348 de franci corespunzătoare pensiei afectate în mod eronat. Până în prezent, acesta și-a achitat întreaga datorie. Mai 2000, părțile au fost informate cu privire la faptul că Curtea a decis să desfășoare o ședință în această cauză. De asemenea, reclamantului i s-a reamintit că este în interesul său să fie reprezentat de avocat în cadrul acestei ședințe (art. 36 din Regulamentul de procedură). Prin scrisoarea din 5 iunie 2000, reclamantul a informat Curtea cu privire la dorința sa de a renunța la urmărirea penală și cu privire la decizia sa de a încheia demersurile referitoare la cererea nr. 29827/96. 22. În aceste condiții, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 (a) Convenției. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să afecteze respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Înmânat în limba franceză și comunicat în scris la 18 iulie 2000 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle Fuhrman Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-09-26
0,96
AFFAIRE DAGORN c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DAGORN c. FRANCE (Requête n° 42175/98) ARRÊT STRASBOURG 26 septembre 2000 DÉFINITIF 26/12/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Dagorn c.
CtEDO 2000-07-18
0,95
AFFAIRE DROULEZ c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DROULEZ c. FRANCE (Requête n° 41860/98) ARRÊT STRASBOURG 18 juillet 2000 En l’affaire DROULEZ c. la France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. W.
CtEDO 2000-08-01
0,95
AFFAIRE C.P. ET AUTRES c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.P. ET AUTRES c. FRANCE (Requête n° 36009/97) ARRÊT STRASBOURG 1 er août 2000 DÉFINITIF 18/10/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-08-02
0,95
AFFAIRE DESCHAMPS c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DESCHAMPS c. FRANCE (Requête n° 37925/97) ARRÊT STRASBOURG 2 août 2000 DÉFINITIF 02/11/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2000-03-14
0,95
AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE (Requête n° 41861/98) ARRÊT STRASBOURG 14 mars 2000 En l’affaire CLOEZ c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Brat
Sursă