B.E.V. împotriva Regatului Unit

Rezoluția Finală DH (2000) 91 Drepturile Omului Cererea nr. 29717/96 B.E.V. împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul Miniștrilor la 24 iulie 2000, la cea de-a 716-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția"), Având în vedere Rezoluția intermediară DH (99) 358, adoptată la 9 iunie 1999 în cauza B.E.V.

împotriva Regatului Unit, în care Comitetul Miniștrilor a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție, în măsura în care reclamantul nu a beneficiat de o procedură echitabilă și publică în fața unui tribunal imparțial și independent stabilit prin lege, în cadrul unei proceduri penale desfășurate împotriva sa în fața unei curți marțiale a Marinei, și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului; Întrucât Comitetul Miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie, cu ocazia transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; Întrucât, la cea de-a 695-a reuniune a Delegaților Miniștrilor, Comitetul Miniștrilor, de acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu articolul 32, paragraful 2, din Convenție, ca Guvernul Statului pârât să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 3.601,37 lire sterline cu titlu de cheltuieli și onorarii, și că s-ar plăti dobânzi asupra oricărei sume neplătite, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii,

fiind înțeles că dobânzile vor curge de la expirarea termenului și până în ziua punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul Miniștrilor a invitat Guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația care îi revine Regatului Unit de a se conforma acestora conform articolului 32, paragraful 4, din Convenție; Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, Guvernul Statului pârât a reamintit că măsuri fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, în special cu modificarea dispozițiilor legii din 1955 prin legea privind forțele armate din 1996 care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1997 (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11 și DH (98) 12 în cauzele Coyne și Findlay împotriva Regatului Unit), și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului Miniștrilor, fuseseră transmise autorităților direct interesate; Întrucât Comitetul Miniștrilor s-a asigurat că Guvernul Statului pârât plătise reclamantului la 9 mai 2000, în termenul stabilit, suma totală de 3.601,37 lire sterline ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale DH (2000) 91 Droits de l’Homme Requête n° 29717/96 B.E.V. contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juillet 2000, lors de la 716 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH (99) 358, adoptée le 9 juin 1999 dans l’affaire B.E.V.

contre le Royaume-Uni, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention dans la mesure où le requérant n’avait pas bénéficié d’une procédure équitable et publique devant un tribunal impartial et indépendant établi par la loi, dans le cadre d’une procédure pénale diligentée contre lui devant une cour martiale de la Marine, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 30 octobre 1999 ; Attendu que lors de la 695 e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 14 février 2000, conformément à l’article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 3 601,37 livres sterling au titre des frais et dépens, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision,

étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 9 juin 1999 et 14 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment la modification d es dispositions de la loi de 1955 par la loi sur les forces armées de 1996 qui est entrée en vigueur le 1 er avril 1997 (voir les Résolutions DH (98) 11 et DH (98) 12 dans les affaires Coyne et Findlay contre le Royaume-Uni), et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 9 mai 2000, dans le délai imparti, la somme totale de 3 601,37 livres sterling comme satisfaction équitable, Déclare,

après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.