TROIANI contre l'ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
TROIANI contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4122/98 prezentate de Marcello TROIANI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la data de august 2000 într-o cameră compusă din W. Thomassen, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, C. Bîrsan, J. Casadevall, B. Zupančič, T. Panțiru, judecători și grefier de secțiune al dlui O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 martie 1998 și înregistrată la 14 mai 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1939 și rezident la Roma. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Vezio Pagliarini și Alessandro Marchetti, avocați la Roma. După ce a renunțat la mandatul său, la 16 decembrie 1982, reclamantul a cerut unuia dintre clienții săi, dl C., să-i plătească onorariile. În decembrie 1982, reclamantul a solicitat baroului de la Roma un aviz cu privire la caracterul congru al sumelor solicitate. Baroul a răspuns favorabil la 30 decembrie 1982. Printr-o scrisoare din 6 ianuarie 1983 adresată baroului de la Roma și reclamantului, clientul său a contestat suma datorată. În lipsa unei plăți, reclamantul a inițiat o procedură de somație de plată în fața instanțelor judiciare. În iunie 1983, domnul s-a plâns în fața Baroului de la Roma de comportamentul profesional al reclamantului. La 22 decembrie 1983, baroul a decis să inițieze o procedură disciplinară împotriva reclamantului din cauza expresiilor nepotrivite utilizate în privința dlui și a faptului că nu a furnizat documentele solicitate în timpul luării în custodie care se desfășurase la 21 iulie 1983. La 11 ianuarie 1984, președintele baroului i-a comunicat reclamantului decizia menționată anterior. Prin actul notificat la 21 decembrie 1984, reclamantul a fost citat în fața Consiliului de Disciplină a Baroului de la Roma în lacul din 21 martie 1985. Această audiere nu a avut loc din cauza unui impediment din partea reclamantului. La data de 3 aprilie 1985, baroul notifia menționat la reclamant data la care a fost pronunțat recursul pentru data de 9 mai 1985. În ziua următoare, reclamantul a înaintat la dosar o cerere prin care solicitase ca opt dintre cei cincisprezece membri prezenți să participe la o procedură anterioară din barou în care se consideraseră ofensați de expresiile indecente ale reclamantului. Printr-o decizie din 13 iunie 1985, membrii baroului din Peru s-au declarat ofensați de expresii nepotrivite pe care reclamantul le-a adresat anterior și au înaintat cazul în baroul din Florența. Ca urmare a unei erori, dosarul nu a fost înscris imediat în rol, deoarece a fost considerat ca făcând parte dintr-un dosar privind o procedură disciplinară anterioară deschisă împotriva reclamantului. Printr-un act notificat la 5 decembrie 1990, acesta a fost citat la ședința din 19 decembrie 1990 în fața baroului din Florența. Prin decizia din 19 decembrie 1990, al cărei text a fost depus la grefă la 23 ianuarie 1991, baroul l-a declarat răspunzător pentru faptele care i-au fost reproșate și i-a impus sancțiunea disciplinară pentru suspendarea exercitării profesiei timp de două luni. La 15 februarie 1991, reclamantul a făcut apel la Consiliul Național al Avocaților, excitând, printre altele, de prescrierea acțiunii disciplinare. La 21 octombrie 1991, reclamantul a fost informat că data la care a fost stabilit la 28 noiembrie 1991 data la care s-a făcut rechiziționarea, printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 12 noiembrie 1991. Mai 1993 și a fost notificat reclamantului la 27 mai 1993, Consiliul Național al Avocaților a respins apelul său. La 19 iunie 1993, reclamantul s-a ocupat de casare prin prezentarea a nouăsprezece mijloace de casare, excitând, printre altele, de prescrierea acțiunii disciplinare. 1994, Curtea a Uniunii Europene a declarat că Tribunalul de Primă Instanță va avea loc la 23 iunie 1994. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 6 mai 1995, secțiunile reunite ale Curții de Casație au primit parțial recursul reclamantului și au retrimis cauza Consiliului Național al Avocaților. La 26 februarie 1996, reclamantul a fost informat că data la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea a fost 28 martie 1996. Reclamantul a prezentat o cerere de trimitere a datei la care a fost încununat în instanță, care a fost respinsă. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 15 mai 1996, Consiliul Național al Avocaților a respins recursul reclamantului. La data de 21 iunie 1996, reclamantul s-a ocupat de casare. La 13 ianuarie 1997, Curtea de Casație la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . martie 1996, dar la 19 septembrie 1996, Curtea Supremă a respins cererea menționată. Prin hotărârea din 6 martie 1997, al cărei text a fost depus la grefa din 25 septembrie 1997, secțiunile reunite ale Curții de Casație au primit parțial recursul reclamantului și au constatat prescrierea acțiunii disciplinare, deoarece mai mult de cinci ani se încheiaseră de la 3 aprilie 1985, data la care baroul de la Roma l-a informat pe reclamant cu privire la convocarea în instanță din 9 mai 1985. Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, sancțiunea disciplinară nu a fost aplicată niciodată, deoarece baroul de la Florența nu a solicitat executarea deciziei. Acuzarea recurentului se referă la durata procedurii disciplinare; aceasta a început la 22 decembrie 1983 în fața Baroului de la Roma și se încheie la 25 septembrie 1997 pentru șapte instanțe (cinci în fața instanțelor ondinale și două în fața instanțelor judiciare). Guvernul observă că procedura disciplinară de care se plânge reclamantul nu s-a desfășurat în întregime în fața instanțelor judiciare, iar cele două proceduri în fața Curții de Casație constată că acestea au durat trei ani și două luni, o perioadă globală care nu este suficient de importantă pentru a constitui o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește procedurile în fața instanțelor ondinale, acesta subliniază că autoritățile judiciare nu pot influența durata acestor proceduri și că, în orice caz, în cazul de față, durata procedurii în fața instanțelor ondinale nu a fost prea lungă. având caracteristicile unei proceduri judiciare și, prin urmare, în cazul de față, art. 6 1 se aplică. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este un pic mai mare de 13 ani și nouă luni, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. Curtea constată că prezenta cauză se referă la o procedură în litigiu al cărei obiect era suspendarea reclamantului de la exercitarea profesiei de avocat timp de două luni. Or, Curtea amintește că din jurisprudența sa constantă reiese că un litigiu disciplinar a cărui miză este dreptul de a continua să exercite o profesie dă naștere unor contestații privind drepturile (...) cu caracter civil mai ales în sensul articolului 6 alineatul (1) (a se vedea Curtea. eur. D.H., Hotărârea W.R. c Austria din 21 decembrie 1999, care urmează să apară în Recuperarea hotărârilor și deciziilor , Hotărârile Philis c. Greece (nr. 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1085, § 45, Dienet c. Franța din 26 septembrie 1995, seria A nr. 325-A, p. 13, § 27, Albert și Cont c. Belgia din 10 februarie 1983, seria A nr. 58, pp. 14, § 25-29, Le Conte, Van Leuven și De Meyere c. Belgia din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, pp. 19 Decembrie 1983 în fața Baroului de la Roma pentru a se încheia la 25 septembrie 1997, data depunerii la grefa a hotărârii secțiunilor reunite ale Curții de Casație. Prin urmare, a durat puțin peste 13 ani și nouă luni. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O mail Wilhelmina Thomassen Președinte