CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE TROIANI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TROIANI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA TROIANI c. ITALIA (Cercetarea nr. 44778/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINIF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Troiani c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress Președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care un resortisant italian, dl Marcello Troiani ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44478/8%. Reclamantul este reprezentat de domnul Marchetti, avocat la Roma. Guvernul italian (adică a fost reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 25 februarie 1983, reclamantul a depus o acțiune la tribunalul din Roma pentru a obține un ordin de plată a 1 439 455 lire italiene pentru serviciile sale de avocatură, la adresa domnului C. printr-o ordonanță din 11 februarie 1983 martie 1983, al cărui text a fost depus la grefă în aceeași zi, președintele instanței a acceptat această cerere. După două ședințe, la 22 mai 1984, părțile și-au prezentat concluziile, iar la 3 iulie 1984 a avut loc o hotărâre din 26 septembrie 1984, al cărei text a fost depus la gref la 11 februarie 1985, tribunalul a constatat că domnul C. plătise suma în litigiu și a declarat suspendarea somației. Pe data de 3 iulie 1985, reclamantul a dispus de casare pentru a obține anularea ordonanței tribunalului din Roma, care, în opinia sa, a fost o hotărâre de facto nu a respectat condițiile de formă specifice hotărârilor judecătorești. El a invocat, de asemenea, inegalitatea de prelucrare care rezultă din faptul că ordonanța este definitivă, în timp ce în cazul în care o hotărâre ar fi fost pronunțată în locul ordonanței menționate, recurentul ar fi avut dreptul la un apel în fața instanței judecătorești. O ședință a avut loc la 31 martie 1989. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 22 noiembrie 1990, Curtea a închis la ordonanță din 26 septembrie 1984 și a prezentat cauza în fața unei alte secțiuni a Tribunalului de la Roma. La 15 octombrie 1991, reclamantul a recidivat cauza în fața Tribunalului de la Roma, împotriva celor trei moștenitori ai domnului C, care murise între timp. La 11 iunie 1992 a fost consacrată depunerea la grefa de documente. Părțile și-au prezentat concluziile la 18 februarie 1993 și au fost stabilite la 9 În decembrie 1994. În ziua următoare, la data de 21 aprilie 1995, tribunalul a fost retrimis la data de 21 aprilie 1995 pentru că dosarul cauzei de primă instanță lipsea. La acea dată, instanța a fost retrimisă la cererea părților. La 10 noiembrie 1995, tribunalul a fost amânat din oficiu la 18 martie 1996, și după 28 octombrie 1996. printr-o hotărâre din 11 noiembrie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 10 decembrie 1996, instanța a revocat ordinul de plată din 11 martie 1983 și a respins cererea reclamantului. La 23 ianuarie 1998, reclamantul s-a ocupat de casare. Printr-o ordonanță în afara ședinței din 27 iulie 1999, încununatul a fost fixat, după o trimitere din oficiu, la 1 decembrie 1999. 10. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 2 iunie 2000, Curtea de Casație a respins recursul recurentului. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LICHIDITATE 6 § 1 DIN CONVENȚIA 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ 17 ani și o lună pentru patru instanțe. 15. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit. 19. Curtea nu a constatat nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 20 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 20. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 21. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 22. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicate în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Ress Premier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-06
0,98
AFFAIRE MARCELLO TROIANI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE Marcello TROIANI c. ITALIE (Requête n° 41221/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 10/07/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ASCOLINIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ASCOLINIO c. ITALIE ( Requête n° 44469/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE DI FRANCESCO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DI FRANCESCO c. ITALIE ( Requête n° 44495/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ROSA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSA c. ITALIE ( Requête n° 49361/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă