CtEDO 06.12.2001 Auto

AFFAIRE MARCELLO TROIANI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MARCELLO TROIANI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA Marcello TROIANI c. ITALIA (Cercetarea nr. 4281/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINIF 10/07/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Marcello Troiani c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și de domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 noiembrie 2001, Rend la hotărâre, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Marcello Troiani ( Cererea a fost înregistrată la 14 mai 1998 sub numărul de dosar 41221/98. Reclamantul este reprezentat de domnul Pagliarini și de A. Marchetti, avocat la Roma. Guvernul italian ( noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită noii secțiuni. DE FAPT, după ce a renunțat la mandatul său, la 16 decembrie 1982 reclamantul a solicitat unuia dintre clienții săi, dl C., să-i plătească onorariile. 1982 reclamantul a solicitat baroului de la Roma un aviz cu privire la caracterul congru al sumelor solicitate. Baroul a răspuns favorabil la 30 decembrie 1982. Printr-o scrisoare din 6 ianuarie 1983 adresată baroului de la Roma și reclamantului, clientul său a contestat suma datorată. În lipsa unei plăți, reclamantul a inițiat o procedură de somație de plată în fața instanțelor judiciare. În iunie 1983, domnul s-a plâns în fața Baroului de la Roma de comportamentul profesional al reclamantului. La 22 decembrie 1983, baroul a decis să inițieze o procedură disciplinară împotriva reclamantului din cauza expresiilor nepotrivite utilizate în privința dlui și a faptului că nu a furnizat documentele solicitate în timpul luării în custodie care se desfășurase la 21 iulie 1983. La 11 ianuarie 1984, președintele Baroului a comunicat reclamantului decizia menționată anterior, printr-un act notificat la 21 decembrie 1984, reclamantul a fost chemat să se prezinte în fața Consiliului de disciplină al Baroului de la Roma la cinstire din 21 martie 1985. Această audiere nu a avut loc din cauza unui impediment din partea reclamantului. La data de 3 aprilie 1985, baroul notatifia către reclamant data convocarii pentru rejudecare din 9 mai 1985. În ziua următoare, reclamantul a înaintat la dosar o cerere prin care solicitase ca opt dintre cei cincisprezece membri prezenți să participe la o procedură anterioară din barou în care se consideraseră ofensați de expresiile indecente ale reclamantului. Printr-o decizie din 13 iunie 1985, membrii baroului din Peru s-au declarat ofensați de expresii nepotrivite pe care reclamantul le-a adresat anterior și au înaintat cazul în baroul din Florența. Ca urmare a unei erori, dosarul nu a fost înscris imediat în rol, deoarece a fost considerat ca făcând parte dintr-un dosar privind o procedură disciplinară anterioară deschisă împotriva reclamantului. Printr-un act notificat la 5 decembrie 1990, acesta a fost citat la ședința din 19 decembrie 1990 în fața baroului din Florența. Prin decizia din 19 decembrie 1990, al cărei text a fost depus la grefă la 23 ianuarie 1991, baroul l-a declarat răspunzător pentru faptele care i-au fost reproșate și i-a impus sancțiunea disciplinară pentru suspendarea exercitării profesiei timp de două luni. La 15 februarie 1991, reclamantul a făcut apel la Consiliul Național al Avocaților, excitând, printre altele, de prescrierea acțiunii disciplinare. La 21 octombrie 1991, reclamantul a fost informat că data la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea a fost 28 noiembrie 1991. printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 12 noiembrie 1991. În mai 1993, Consiliul Național al Avocaților a respins apelul. 10. La 19 iunie 1993, reclamantul s-a ocupat de casare prin prezentarea a nouăsprezece mijloace de casare, excitând, printre altele, de prescrierea acțiunii disciplinare. 1994, Curtea de Casație la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 26 februarie 1996, reclamantul a fost informat că data la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea a fost 28 martie 1996. Reclamantul a prezentat o cerere de trimitere a datei la care a fost pronunțată în instanță, care a fost respinsă. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 15 mai 1996, Consiliul Național al Avocaților a respins acțiunea reclamantului. 12. La data de 21 iunie 1996, reclamantul s-a ocupat de casare. La 13 ianuarie 1997, Curtea de Casație la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . martie 1996, dar la 19 septembrie 1996, Curtea Supremă a respins cererea menționată. Prin hotărârea din 6 martie 1997, al cărei text a fost depus la grefa din 25 septembrie 1997, secțiunile reunite ale Curții de Casație au primit parțial recursul reclamantului și au constatat prescrierea acțiunii disciplinare, deoarece mai mult de cinci ani se încheiaseră de la 3 aprilie 1985, data la care baroul de la Roma l-a informat pe reclamant cu privire la contenciosul din 9 mai 1985. 13. Conform informațiilor furnizate de solicitant, sancțiunea disciplinară nu a fost aplicată niciodată, deoarece baroul de la Florența nu a solicitat executarea deciziei. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. 16 Perioada care trebuie luată în considerare a început la 22 decembrie 1983 și a fost încheiată la 25 septembrie 1997. 17. Prin urmare, a durat mai mult de 13 ani și nouă luni pentru șapte instanțe. 18. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. La 14 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat 32 762 840 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 133 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 22. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 50 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții 23. Curtea respinge aceste cereri pentru că prezentate cu mult peste termenul prevăzut la art. 60 din Regulamentul Curții. PE CES, CURȚIA, ÎN L mai puțin de un an, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Respinge cererile de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE TROIANI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE TROIANI c. ITALIE (Requête n° 44478/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARCANTONI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARCANTONI c. ITALIE ( Requête n° 49370/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE (Requête n° 44448/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ASCOLINIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ASCOLINIO c. ITALIE ( Requête n° 44469/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă