TÖRE c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
TÖRE c. TURQUIE (CtEDO, 2000)
1 SECȚIA A TREIA
2 DECIZIE PARȚIALĂ
3 CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE
4 a cererii nr. 50744/99
5 prezentată de Teslim TÖRE
6 împotriva Turciei
7 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), reunindu-se la
8 29 august 2000 într-o cameră compusă din
9 dl
10 J-P. Costa,
11 președinte
12 ,
13 dl
14 W. Fuhrmann,
15 dl
16 L. Loucaides,
17 dl
18 R. Türmen,
19 Sir
20 Nicolas Bratza,
21
22 dna
23 H.S. Greve,
24 dl
25 K. Traja,
26 judecători
27 ,
28 și
29
30 dna
31 S. Dollé,
32 grefieră de secție
33 ,
34 Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 17 mai 1999 și înregistrată la 2 septembrie 1999,
35 După deliberare, pronunță următoarea decizie
36 :
37 ÎN FAPT
38 Reclamantul este cetățean turc, născut în 1939 și având reședința în Istanbul. La momentul introducerii cererii, era încarcerat la penitenciarul Bayrampașa. El este reprezentat în fața Curții de
39
40 Ata Yazıcıoğlu, Hasan Kemal Elban și Bilgütay Kural, avocați la baroul Istanbul.
41 Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
42 Reclamantul a semnat un articol intitulat «
43 Socialiștii din Kurdistan trebuie să prindă momentul
44 » (
45 Kürdistan sosyalistleri momenti yakalamalı
46 ) în numărul 16-31 iulie 1994 al revistei bimestriale
47 Medya Güneși
48 (Soarele
49 Medya
50 [1]
51 ).
52 La 6 septembrie 1994, referindu-se la cele trei articole publicate în revista în cauză, procurorul Republicii de pe lângă curtea de siguranță a Statului din Istanbul («
53 curtea
54 ») i-a acuzat pe proprietarul și redactorul-șef al revistei, precum și pe reclamant, de propagandă separatistă în sensul articolului 8 din legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului.
55 În cursul procedurii în fața curții, reclamantul a pledat nevinovat. El susținea că, în calitate de intelectual socialist, nu putea să difuzeze idei separatiste. În articolul incriminat, exprimase ideile și propunerile sale în legătură cu problema kurdă în contextul unei dezbateri politice.
56 Prin hotărârea din 17 octombrie 1995, curtea l-a găsit vinovat pe reclamant de o infracțiune prevăzută la paragraful 1 al articolului 8 din legea nr. 3713 și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 450 milioane de lire turcești.
57 Curtea a apreciat că în articolul incriminat reclamantul urmărea să aducă atingere prin publicație integrității teritoriale a Statului și unității națiunii, calificând drept Kurdistan o anumită parte a teritoriului turc și drept kurzi o anumită populație care trăiește într-o regiune determinată. Potrivit curții, faptul de a considera actele de terorism comise de PKK ca o luptă de eliberare națională a kurzilor și de a apăra autodeterminarea acestui popor se analizau de asemenea ca propagandă separatistă. Ea a relevat în plus că cele trei articole, luate în ansamblu, urmăreau să aducă atingere integrității teritoriale a Statului, prin faptul că se susține că Republica Turcia este un stat colonizator. Pentru a ajunge la această concluzie, curtea s-a referit la anumite pasaje ale articolului incriminat care au următorul cuprins:
58 «
59 (…) Lupta de eliberare națională a Nordului Kurdistanului tocmai s-a îndreptat către sfârșitul celei duse în Sud. Lupta de eliberare națională a Nordului Kurdistanului, cu noua sa dimensiune reluată în noi condiții mondiale, a intrat în ordinea de zi a instituțiilor imperialiste, și anume a lobby-urilor din senatul Statelor Unite ale Americii, parlamentul german, guvernul francez, consiliul parlamentar al Uniunii Europene, fără a uita intervenția Irakului, Iranului sau Siriei (…) Poporul kurd, în timp ce înaintează către eliberarea sa revoltându-se împotriva șovinismului, este înconjurat de capcanele întinse care vizează să-l priveze de eliberarea sa. În noile circumstanțe impuse de globalism, luptele de eliberare națională, așa cum sunt, sunt aproape de o soluție sub imperiul capitalismului și imperialismului. Soluția impusă de Statele Unite ale Americii și de celelalte țări imperialiste burgheziei șovine turce, care nu i s-ar putea opune, constă în transformarea Kurdistanului de Nord într-o mică Turcie (…) Socialiștii nu trebuie să permită ca poporul kurd să fie supus unui alt tip de despotism după ce a fost salvat de un altul. Din acest punct de vedere, socialiștii kurzi se confruntă cu o mare responsabilitate (…). Clasa muncitoare a Kurdistanului, de la bun început, trebuie să intre în joc și să lucreze pentru a instala eliberarea națională pe baza unei eliberări sociale. Dacă acest moment [precis] nu poate fi prins (…), socialiștii kurzi vor suporta drama pe care o suportă socialiștii turci după eliberarea lor națională (…)
60 ».
61 La 30 octombrie 1995 a intrat în vigoare legea nr. 4126 din 26 octombrie 1995, care a atenuat în special pedepsele cu închisoarea, dar a agravat pedepsele cu amendă prevăzute de articolul
62 8 din legea nr. 3713. Într-o dispoziție tranzitorie referitoare la articolul 2, legea nr. 4126 prevedea în plus revizuirea din oficiu a pedepselor pronunțate în aplicarea articolului 8 din legea nr. 3713.
63 La 18 decembrie 1995, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din 17 octombrie 1995, considerând că, având în vedere amendamentele din
64 30 octombrie 1995, cauza necesita o reexaminare pe fond.
65 Prin hotărârea din 14 noiembrie 1996, curtea de siguranță a Statului din Istanbul
66 compusă din trei judecători, dintre care unul era membru al magistraturii militare, l-a declarat vinovat pe reclamant de propagandă separatistă și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de un an și zece luni și la o amendă de 111 111 110 lire turcești. Curtea a decis să nu îi acorde reclamantului beneficiul suspendării executării pedepsei sale cu închisoarea, având în vedere comportamentele sale anterioare și tendința sa de a comite infracțiuni. În hotărârea sa, curtea a reținut în esență motivele expuse în hotărârea sa din 17 octombrie 1995.
67 Prin hotărârea din 12 octombrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din
68 14 noiembrie 1996, având în vedere motivele invocate de primii judecători și conținutul dosarului.
69 Textul complet al hotărârii nu a fost comunicat reclamantului.
70 La 25 noiembrie 1998, procurorul Republicii ar fi notificat oral mandatul de executare a pedepsei aplicate reclamantului, încarcerat la momentul respectiv la penitenciarul Bayrampașa, și prin acest mijloc, acesta ar fi fost informat despre hotărârea Curții de Casație din 12 octombrie 1998.
71 CAPETE DE CERERE
72 Reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața curții de siguranță a Statului din Istanbul, în măsura în care aceasta nu putea fi considerată ca o instanță independentă și imparțială. El susține în această privință că judecătorul militar care făcea parte din ea fusese dependent de executiv, precum și de autoritățile militare. El invocă în această privință articolul 6 § 1 din Convenție.
73 În contextul echității procedurii, reclamantul se plânge în plus că curtea de siguranță a Statului și-a bazat constatarea de vinovăție pe pasaje care nu figurează în articolul său. Mai exact, în hotărârea sa, curtea citase că el pretindea în articolul său că «
74 Republica Turcia este un stat colonizator
75 » și că considera «
76 actele comise de PKK ca o luptă de eliberare națională a kurzilor
77 », deși el nu susținuse niciodată aceste idei în articolul său.
78 Tot în contextul echității procedurii, reclamantul se plânge de o atingere adusă principiului egalității armelor prin faptul că locul procurorului de pe lângă curtea de siguranță a Statului se situa la același rang cu cel al judecătorilor, deși acesta făcea parte din cauză.
79 Reclamantul se plânge în plus de o pretinsă atingere adusă principiului prezumției de nevinovăție, în sensul articolului 6 § 2 din Convenție, în măsura în care curtea de siguranță a Statului nu suspendase executarea pedepsei sale cu închisoarea, având în vedere comportamentele sale anterioare și tendința sa de a comite infracțiuni, deși la momentul respectiv cazierul său judiciar era curat.
80 Reclamantul invocă în final o încălcare a articolului 10 din Convenție rezultată din condamnarea sa pentru publicarea unui articol în cadrul libertății presei.
81 ÎN DREPT
82 1.
83 Reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața curții de siguranță a Statului din Istanbul, în măsura în care aceasta nu putea fi considerată ca o instanță independentă și imparțială. El susține în această privință că judecătorul militar care făcea parte din ea fusese dependent de executiv, precum și de autoritățile militare. El invocă în această privință articolul 6 § 1 din Convenție.
84 În contextul echității procedurii, reclamantul se plânge în plus că curtea de siguranță a Statului și-a bazat constatarea de vinovăție pe pasaje care nu figurează în articolul incriminat. Mai exact, în hotărârea sa, curtea citase că el pretindea în articolul său că «
85 Statul turc este un colonizator
86 » și că considera «
87 actele comise de PKK ca o luptă de eliberare națională a kurzilor
88 », deși el nu susținuse niciodată aceste idei în articolul său.
89 Tot în contextul echității procedurii, reclamantul se plânge de o atingere adusă principiului egalității armelor, prin faptul că locul procurorului de pe lângă curtea de siguranță a Statului se situa la același rang cu cel al judecătorilor, deși acesta face parte din cauză.
90 Reclamantul invocă în final o încălcare a articolului 10 din Convenție rezultată din condamnarea sa pentru publicarea unui articol în cadrul libertății presei.
91 În starea actuală a dosarului din fața sa, Curtea nu apreciază că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor capete de cerere, astfel cum au fost expuse de reclamant, și consideră necesar să le aducă la cunoștința Guvernului pârât în aplicarea articolului 54 § 3 b) din regulamentul său.
92 2.
93 Reclamantul se plânge în plus de o pretinsă atingere adusă principiului prezumției de nevinovăție, în sensul articolului 6 § 2 din Convenție, în măsura în care curtea de siguranță a Statului nu suspendase executarea pedepsei sale cu închisoarea, având în vedere comportamentele sale anterioare și tendința sa de a comite infracțiuni, deși la momentul respectiv cazierul său judiciar era curat.
94 Curtea remarcă de la bun început că Convenția nu garantează ca atare dreptul de a beneficia de o suspendare a executării unei pedepse aplicate (a se vedea,
95 mutatis mutandis
96 , Nr.
97 7648/76, dec. 6.12.77, D.R. 11, p. 175). Rezultă că acest capăt de cerere este incompatibil
98 ratione materiae
99 cu dispozițiile Convenției și trebuie respins în aplicarea articolului
100 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
101 Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
102 AMÂNĂ
103 examinarea capetelor de cerere ale reclamantului privind o pretinsă atingere adusă dreptului său la libertatea de exprimare, imparțialitatea și independența curții de siguranță a Statului din Istanbul, precum și inechitatea procedurii în fața acesteia;
104 DECLARĂ CEREREA INADMISIBILĂ
105 pentru rest.
106 S. Dollé
107 J.-P. Costa
108 Grefieră
109 Președinte
110 [1]
111 Deși literalmente numele Medya se traduce prin «
112 media
113 », utilizarea acestui titlu face aluzie la
114 țara Mezilor
115 , țara mitică a kurzilor.