CtEDO 21.02.2002 Auto

KESKIN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KESKIN contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49564/99 prezentate de Emire Eren KESK Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 30 iunie 1999 și înregistrată la 13 iulie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la recurentă, Emire Eren Keskin, este resortisant turc, născută în 1959, avocată și rezidentă în Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul F. Karakaș, avocat în baroul dal. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Un interviu cu recurenta a fost publicat în numărul 63 din 15 aprilie 1995 al revistei bimestrielle Medya Güneși (Soarele Medyei [1] La 20 aprilie 1995, procurorul general al Republicii lângă curtea de securitate a statului Õ Ö Õ (denumită în continuare "curtea de securitate a Õ ï ï ï ï mai 1995, în conformitate cu articolele 8 alin. (1), 6 alin. (2) și (4) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și 2 din Legea privind presa, procurorul a intentat o acțiune publică împotriva reclamantei și redactorului șef al ziarului. La 30 octombrie 1995 a intrat în vigoare Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, care a redus, printre altele, pedeapsa cu închisoarea, dar a înăspri t ă ț ile prevăzute la art. 8 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În cursul procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, reclamanta a pledat nevinovată și, referindu-se la art. 10 din Convenție, s-a prevazut de protecția libertății de exprimare. Prin hotărârea din 6 februarie 1997, Curtea de Securitate a L'peui, compusă din trei judecători, dintre care unul a fost constituit din magistratura militară, a judecat reclamanta vinovată în temeiul articolului 8 alineatul (1) și în fine Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea de un an și patru luni, precum și la o amendă de 133 333 333 de lire turcești (TRL). Având în vedere comportamentul recurentei în timpul luării în custodie publică și în aplicarea articolului 59 alineatul (2) din Codul penal, Curtea a redus pedeapsa și a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă de închisoare de un an, o lună și zece zile, precum și la o amendă de 111 111 110 TRL. Curtea a decis să nu acorde recurentei dreptul la o suspendare a executării pedepsei cu închisoarea, având în vedere comportamentul anterior și tendința sa de a comite infracțiuni. Curtea a considerat că articolul incriminat viza să aducă atingere prin publicarea într-o anumită zonă a integrității teritoriale a statului și la latitudinea națiunii, numind din Kurdistan o anumită parte a teritoriului turc, și din Kurdes o anumită populație care trăiește într-o anumită regiune Ea citează, printre altele, următoarele pasaje ale întreținerii (...) Există un alt proces împotriva mea din cauza propoziției pe care am pronunțat-o eu: mai este un război în Turcia -- că aceasta este teroarea -- care continuă în Kurdistan, nu există siguranță, dar în afară de asta, kurzii nu au nicio problemă în Turcia. Spre deosebire de ceea ce spun ei, kurzii se confruntă cu multe probleme în Turcia. Iar eu am vrut să vorbesc despre persoanele reținute doar pentru că este scris ca loc de naștere pe cartea lor de identitate, torturi, operațiuni de avertizare colectivă, probleme de locuință și de șomaj ale kurzilor care trăiesc în metropole.... Dacă structura statului rămâne aceeași, dacă nu există nici un amendament constituțional și dacă identitatea kurzilor nu este recunoscută în mod explicit prin Constituție, eu cred că travaliu va exista întotdeauna. (...) Situația din Kurdistan nu ar fi la fel dacă oamenii ar putea fi un pic mai sensibili la tot ce se întâmplă în Turcia și în Kurdistan (...). Este imposibil să analizăm bine problema kurdă și problemele poporului kurd fără a scăpa de kemalism. (...) Cred că până la moartea mea, voi avea o șansă de a interveni în timpul evenimentelor (...) Eu sunt copilul unei familii din Kurdistan. Dar părinții mei nu au crescut în conformitate cu cultura kurdă. Nu am cunoscut Kurdistan. Am început să mă interesez. Faptul că l-am cunoscut pe Ahmet (sotul ei) [este unul dintre factorii] și evoluția luptei maa foarte impresionat. De 11 ani locuiesc cu kurzii, mă simt cu adevărat kurdă, chiar dacă îmi permit să spun că sunt o kurdă naționalistă, dar nu vreau să fiu turcă... în același timp, nu cred în sloganuri ca și cum oamenii kurzi și kurzi sunt frați... (...) Republica Turcia continuă să lupte împotriva poporului kurd timp de 70 de ani. În această perioadă de timp, lupta kurzilor n - a încetat niciodată. Ea a încetinit, a avut destrămări sau a accelerat, dar n - a încetat niciodată. După părerea mea, pentru a duce la capăt această luptă națională, kurzii și toate mișcările politice kurde ar trebui să se unească pentru a crea o uniune națională (...) Toți kurzii trebuie să lucreze pentru această uniune. (...) Dar mai ales femeile kurde trebuie să fie întotdeauna prezente în timpul acestui proces de eliberare națională și socială; ele trebuie să aibă întotdeauna un cuvânt de spus și să fie lângă bărbați. (...) Dar femeile kurde torturate în Kurdistan nu sunt interesate. Ecologiștii manifestă atunci când este vorba despre un incendiu în pădurile din Belgrad [Istanbul], dar [ei] nu fac nimic pentru pădurile incendiate în fiecare zi în Kurdistan. Doresc ca, după această luptă, să existe un proces de pace și ca kurzii să obțină toate drepturile pe care le merită. (...) Recurenta a prezentat un recurs în decădere cerând, printre altele, ținuta unei înfățișări. La 1 mai 1998, procurorul general din apropierea Curții de Casație a solicitat confirmarea hotărârii atacate și respingerea cererii în culpă. Printr-o hotărâre din 8 martie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Ea a respins cererea de încuviințare a instanței, ținând cont de faptul că pedeapsa pronunțată împotriva sa nu atingea gravitatea prevăzută de lege pentru ținerea unei instanțe în fața Înaltei Instanțe. Dreptul intern relevant înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4126 din 27 octombrie 1995, art. 8 din Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991 privind combaterea terorismului a fost formulată în acest sens [1] Propaganda scrisă și orală, reuniunile, adunările și protestele menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia și în interiorul unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procesul utilizat și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. [2] În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la alineatul de mai sus este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 privind presa, persoana în cauză este, de asemenea, condamnată la o amendă egală cu 90 la sută din valoarea medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care intervalul de înfășurare a revistei este mai mic de o lună; sau vânzări medii din luna anterioară a zilei de zi cu o mai mare tracțiune de sil și mai mult; este vorba despre tipăriți care nu au calitatea de periodic sau în cazul în care revista tocmai a fost lansat [italice adăugate]. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de la data la care a fost emis, precum și la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare. De la modificarea Legii nr. (416), art. 8 se citește astfel. Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amenzi. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul alineat este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de închisoare. Atunci când infracțiunea de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești (...) Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amendă. În cazul în care infracțiunea de propagandă menționată la primul alineat este comisă prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de o sută de milioane de lire turcești. Scriitorul șef al revistei menționate este condamnat la jumătate de lună de închisoare. Atunci când infracțiunea de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești (...) GRIEFS Recurenta se plânge în primul rând de o încălcare a dreptului său la libertatea de gândire și de exprimare, încălcând articolele 9 și 10 din convenție, în măsura în care a fost condamnată la penalitate din cauza unui interviu publicat într-o revistă care conținea numai comentarii cu privire la problemele kurde. Pe baza acelorași fapte, aceasta invocă și art. 13 din Convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața Curții de Securitate a statului, în măsura în care aceasta nu putea fi considerată o instanță independentă și imparțială. Aceasta prezintă în special că, la momentul respectiv, aceste instanțe erau compuse din trei membri titulari, dintre care un ofițer care se află direct în ierarhia militară. Pe de altă parte, recurenta susține că procedura în fața Curții de Casație a încălcat principiul contradictoriei și al egalității armelor de fapt, pe de o parte, că, în niciun moment nu a putut răspunde la avizul procurorului general care nu i-a fost transmis și, pe de altă parte, că cererea sa de înjumătățire în fața Curții de Casație a fost respinsă. În cele din urmă, recurenta susține că a făcut obiectul unei discriminări ca urmare a condamnării sale la închisoare în temeiul Legii nr. 3713, și că nu a putut obține eliberarea condiționată înainte de a-și fi ispășit pedeapsa cu trei sferturi, în timp ce condamnații de drept comun pot beneficia de o astfel de măsură o dată ce cele două cincimi din pedeapsa lor ispășită. În acest sens, Comisia invocă art. 14 din Convenție coroborat cu art. 6. ÎN Țările de Jos reclamanta se plânge de faptul că condamnarea sa de către instanța de securitate de la Õ , ca urmare a publicării într-o revizuire de un interviu privind problemele kurde, constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de gândire și de exprimare. Ea invocă articolele 9, 10 și 13 din Convenție. Curtea va examina acest aspect sub aspectul articolului 10 din Convenție. Recurenta se plânge, de asemenea, că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială, contrar articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În stadiul actual al dosarului în fața sa, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În cele din urmă, recurenta susține că a făcut obiectul unei discriminări ca urmare a condamnării sale la închisoare în temeiul Legii nr. 3713, și că nu a putut obține eliberarea condiționată înainte de a-și fi ispășit pedeapsa cu trei sferturi, în timp ce condamnații de drept comun pot beneficia de o astfel de măsură o dată ce cele două cincimi din pedeapsa lor ispășită. În acest sens, Curtea invocă art. 14 din Convenție coroborat cu art. 6. Curtea va examina acest aspect în raport cu art. 5 alineatul (1) litera (a) din Convenția combinată cu art. 14. Curtea constată că nu este clar că Convenția nu garantează dreptul la eliberare condiționată (a se vedea Grice c. Regatul Unit, cererea nr. 22564/93, Decizia Comisiei din 14 aprilie 1994, Deciziile și Rapoartele (DR) 77, p. 90. Ea subliniază că durata minimă a pedepsei care trebuie ispășită înainte de a beneficia de o măsură de eliberare condiționată este de trei sferturi pentru persoanele condamnate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de Legea privind combaterea terorismului și jumătate sau două cincimi, în unele cazuri, pentru persoanele condamnate pentru comiterea de infracțiuni de drept comun. Curtea arată că legea nr. 3713 are în principiu ca obiectiv sancționarea persoanelor vinovate de vârtejuri teroriste și că orice persoană condamnată în temeiul acestei legi este supusă unui tratament mai puțin favorabil decât cel al dreptului comun în ceea ce privește posibilitățile de eliberare condiționată. Curtea deduce din aceasta că distincția în litigiu nu se aplică diferitelor grupuri de persoane, ci diferitelor tipuri de persoane, în funcție de gravitatea pe care o recunoaște legiuitorul. În acest caz, Curtea nu vede nici un element de natură să o determine să ajungă la concluzia că există o existență a unei mai multe discriminări, contrar Convenției (a se vedea Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 69, CEDH 1999). Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție, prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în mod expres examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe articolele 6 alineatul (1) și 10 din convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Ireneu Cabral Barreto Modulul Președinte Cu toate că literalmente numele Medya se traduce prin mai mult de un cuvânt, utilizarea acestui termen face referire la țara mezilor, țara mitică a kurzilor.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-12-16
0,96
KESKIN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 49564/99 présentée par Emire Eren KESKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre com
CtEDO 2002-11-07
0,96
BOLAT contre la TURQUIE
TROISIEME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 36769/02 présentée par Kemal BOLAT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composé
CtEDO 2002-10-24
0,96
TASKIN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 49517/99 présentée par Hüseyin TAŞKIN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 octobre 2002 en une chambre comp
CtEDO 2005-11-22
0,96
AFFAIRE KESKİN c. TURQUIE
10 de la Convention. 4. La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément
CtEDO 2000-11-14
0,95
GERGER contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43976/98 présentée par Haluk Bahri GERGER contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 14 novembre 2000 en une chambre compo
Sursă