Baba împotriva Turciei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 35075/97 de Murat BABA împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 12 septembrie 2000 în calitate de Cameră compusă de dna E. Palm, președintele L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțîru, R. Maruste, judecători și M. O’Boyle, secretarul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 decembrie 1996 și înregistrată la 25 februarie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național turc, născut în 1935 și locuiește în Ordu (Turcia).

El este reprezentat în fața Curții de către dl Voral Soytekin, un avocat practicant în İstanbul (Turcia). Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care este un producător de lemn, a făcut un acord cu Comunitatea Kumru pentru a construi uși de lemn pentru o clădire care a aparținut municipalității. Când reclamantul nu a putut primi taxa de la municipalitate, el a inițiat proceduri civile în Curtea Civilă Kumru de Jurisdicție Generală la 30 noiembrie 1994. La 8 iunie 1995, Curtea a acceptat cererile reclamantului și a ordonat municipiului să plătească 37.460.000 de lira turcă și un dobânzi de 30 % pe an care ar fi calculat-o începând cu 30 noiembrie 1994. La 3 august 1995, reclamantul a solicitat Biroului de Execuție a Fatsa să aibă executarea hotărârii instanței.

Municipiul a refuzat în continuare să își plătească datoria. La 16 decembrie 1996, reclamantul a depus o cerere la procurorul public Kumru împotriva primarului Kumru pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești. La 4 martie 1996, procurorul public a refuzat să inițieze proceduri penale. Prin scrisoarea din 24 martie 2000, reclamantul a informat Curtea că municipalitatea Kumru nu a plătit încă suma corespunzătoare. COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 4 din Convenție că a fost forțat să efectueze o muncă obligatorie deoarece nu a fost plătit pentru munca sa. Reclamantul susține, de asemenea, că refuzul municipiului Kumru de a-și plăti datoria, în ciuda hotărârii instanței interne constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție.

HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge că a fost forțat să efectueze o muncă obligatorie în încălcarea articolului 4 din Convenție, care spune: „2. Nimeni nu este obligat să efectueze o muncă forțată sau obligatorie.” Având în vedere tot materialul în posesia sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a articolului 4 § 2 din Convenție și că această plângere trebuie, prin urmare, respinsă ca fiind manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 4 din Convenție. Reclamantul plânge în continuare că refuzul municipiului Kumru de a respecta hotărârea instanței interne care ordonă plata unei anumite sume de bani în favoarea sa constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de procedură, să notifice guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN Examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție. DECLAREA INADMISSIBILĂ RĂMÂNDUL cererii. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Grefier Președinte

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 35075/97 by Murat BABA against Turkey The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 12 September 2000 as a Chamber composed of Mrs E. Palm, President , Mr L. Ferrari Bravo, Mr Gaukur Jörundsson, Mr R. Türmen, Mr B. Zupančič, Mr T. Panțîru, Mr R. Maruste, judges , and Mr M. O’Boyle, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 23 December 1996 and registered on 25 February 1997, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Turkish national, born in 1935 and living in Ordu (Turkey).

He is represented before the Court by Mr Vural Soytekin, a lawyer practising in İstanbul (Turkey). The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, who is a wooden manufacturer, made an agreement with the Municipality of Kumru to construct wooden doors for a building that belonged to the municipality. When the applicant could not receive his fee from the municipality, he initiated civil proceedings in the Kumru Civil Court of General Jurisdiction on 30 November 1994. On 8 June 1995 the Court accepted the applicant’s requests and ordered the municipality to pay 37.460.000 Turkish Liras and an interest at the rate of 30 % per annum that would be calculated from 30 November 1994. On 3 August 1995 the applicant applied to the Fatsa Enforcement Office to have the execution of the court’s decision.

The municipality further refused to pay its debt. On 16 December 1996 the applicant filed a petition with the Kumru Public Prosecutor against the Mayor of Kumru for non-compliance with court decisions. On 4 March 1996 the public prosecutor refused to initiate criminal proceedings. The applicant appealed however on 26 September 1996 the Ordu Criminal Court refused the applicant’s claims. By a letter of 24 March 2000 the applicant informed the Court that the Municipality of Kumru has not yet paid the due amount. COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 4 of the Convention that he was forced to perform compulsory labour because he was not paid for his work. 2. The applicant further submits that the refusal of the Municipality of Kumru to pay its debt in spite of the domestic court’s decision constitutes a breach of Article 1 of Protocol 1 to the Convention.

THE LAW 1. The applicant complains that he was forced to perform compulsory labour in breach of Article 4 of the Convention, which reads: “2. No one shall be required to perform forced or compulsory labour.” In the light of all the material in its possession, the Court finds that there is no appearance of a violation of Article 4 § 2 of the Convention and that this complaint must therefore be rejected as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 4 of the Convention. 2. The applicant further complains that the refusal of the Municipality of Kumru to abide by the judgment of the domestic court ordering the payment of a certain amount of money to him constitutes a breach of Article 1 of Protocol 1 to the Convention, which in so far as relevant provides as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions.

No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.” The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3(b) of the Rules of procedure, to give notice of it to the respondent Government. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol 1 to the Convention.

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Registrar President