SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59632/00 prezentată de Baki TEZCAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 ianuarie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 30 decembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei semnate de guvern și, respectiv, de reclamanți la 14 octombrie și 30 septembrie 2005. După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentul, dl Baki Tezcan, este un resortisant turc, născut în 1946 și rezident în Afyon. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Afyon. Acuzatul a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma cutremurului care a avut loc în regiunea Dinar în 1995, a fost expropriat bunul imobil al reclamantului în vederea renovării regiunii. Nesatisfăcută de suma alocată de către administrație, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Dinar. La 2 septembrie 1996, instanța a acordat reclamantului o indemnizație suplimentară de 755 000 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 1 august 1996. În cele din urmă, la 23 iunie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea primei instanțe și a respins, la 10 septembrie 1997, cererea de rectificare formulată de administrație. La data de 19 aprilie 1999, administrația a efectuat plata în două etape. La data de 755 000 000 TRL și la 15 iulie 1999, aceasta a plătit 811 000 TRL. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății de către instanța de judecată suplimentară a exproprierii, însoțită de interese necorespunzătoare în raport cu rata ridicată de inflație din Turcia. Pe baza acelorași fapte, reclamantul a redus încălcarea art. 13 din Convenție. Printr-o declarație semnată la 14 octombrie 2005, guvernul a enunțat următoarele declarații: declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, având ca origine cererea nr. 59632/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, introdusă de dl Baki Tezcan, guvernul turc propune ca suma de 1 350 (o mie trei sute cincizeci) dolari americani. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau nici unei sarcini fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei Õ Declarația semnată la 30 septembrie 2005 de către reprezentantul reclamantului, menționa următoarele: guvernul turc este pregătit să plătească domnului Baki Tezcan, cu titlu gratuit, suma de 1 350 (o mie trei sute cincizeci) de dolari americani în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 59632/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamantul acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. El declară cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu confundă nici o circumstanță specială care impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte
Requête n
o
59632/00
présentée par Baki TEZCAN
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2006 en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
A.B.
Baka
,
R.
Türmen
,
K.
Jungwiert
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
me
D.
Jočienė,
M.
D.
Popović,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 décembre 1999,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement signées par le Gouvernement et les requérants les 14 octobre et 30 septembre 2005.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Baki Tezcan, est un ressortissant turc, né en 1946 et résidant à Afyon. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le ministère de l’Aménagement du Territoire («
l’administration
») expropria le bien immeuble du requérant à la suite du tremblement de terre ayant eu lieu dans la région de Dinar en 1995, en vue du réaménagement de la région. L’administration lui octroya une indemnité d’expropriation.
Insatisfaite du montant alloué par l’administration, le requérant introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar.
Le 2 septembre 1996, le tribunal accorda au requérant une indemnité complémentaire de 755
000
000 livres turques (TRL), assortie des intérêts moratoires au taux légal à compter du 1
er
août 1996.
Finalement, le 23 juin 1997, la Cour de cassation confirma le jugement de la première instance et rejeta, le 10 septembre 1997, la demande en rectification formulée par l’administration.
L’administration effectua le versement de l’indemnité en deux temps. Le 19 avril 1999, elle versa 755
000
000 TRL, et le 15 juillet 1999, elle paya 811
000
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie des intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie.
Se basant sur les mêmes faits, le requérant allègue la violation de l’article 13 de la Convention.
Par une déclaration signée le 14 octobre 2005, le Gouvernement énonçait ce qui suit
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
59632/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par M.
Baki Tezcan, le Gouvernement turc offre de verser à celui-ci, à titre gracieux, la somme de 1
350 (mille trois cent cinquante) dollars américains.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire
».
La déclaration signée le 30 septembre 2005 par le représentant du requérant, énonçait ce qui suit
:
«
Je note que le Gouvernement turc est prêt à verser à M. Baki Tezcan, à titre gracieux, la somme de 1
350 (mille trois cent cinquante) dollars américains en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
59632/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le requérant accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Il déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus
».
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucune circonstance particulière exigeant la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
J.-P. Costa
Greffière
Président