CtEDO 12.09.2000 Auto

JULIEN contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
12.09.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JULIEN contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42276/98 prezentate de Lucien Jullien împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la septembrie 2000 într-o cameră compusă din L. Loucaide, președintele W. Fuhrmann, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, dl Ugrekhelidze, judecători și de S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 1 august 1997 și înregistrată la data de 20 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant belgian, născut în 1918 și rezident în Varangeville (Franța). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.2 Reclamantul se declară proprietarul unui canal, al unui baraj și al unei întreprinderi hidroelectrice situate pe teritoriul a două comune, Varangeville și Saint-Nicolas-de-Port. Prima procedură La 17 noiembrie 1986, reclamantul a înaintat o cerere Tribunalului Administrativ din Nancy de a declara municipalitatea Saint-Nicolas-de-Port răspunzătoare pentru daunele aduse instalației sale hidroelectrice din Champy La 13 octombrie 1986, președintele tribunalului a dispus o expertiză și la 5 martie 1987 a fost depus raportul de competență. La 27 noiembrie 1989, reclamantul a înaintat o a doua cerere în fața instanței care intenționa ca aceasta să fie declarată responsabilă pentru pierderea producției centralei sale din Saint-Nicolas-de-Port ca urmare a intervenției angajaților comunei. Prin hotărârea din 11 iulie 1991, tribunalul a alăturat ambele cereri. În conformitate cu dispozițiile art. 6 și 10 din decretele prefectului Morethe și Moselle din data de 11 ianuarie 1935 care sunt opozabile [reclamantului], acesta trebuie să asigure înălțarea așa-numitului canal de filare și a canalului de scurgere al instalației sale Champy ;că deficiența sa l-a determinat pe primarul comunei Saint-Nicolas-de-Port să intervină la 19 mai 1982, în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din decretele supraevocate, pentru a asigura, în locul său, o scurgere a apelor compatibilă cu salubritatea publică prin ridicarea supapelor stației Champy ; că, în cazul în care modalitățile de intervenție a funcționarilor comunei sunt la origine cel puțin o parte din tulburările care afectează instalațiile [reclamantului], rezultă din laminarea, pe de o parte, că reclamantul nu și-a menținut instalațiile într-o stare de întreținere care să permită intervenții ușoare, pe de altă parte, și conform propriilor sale termeni, că el însuși nu avea acces la mecanismele de ridicare a supapelor stației Champy ; că, în aceste condiții, daunele cauzate la 19 mai 1982 fiind cauzate exclusiv de neglijența reclamantului, acesta nu este întemeiat să caute responsabilitatea comunei pe motiv de dezordine a pierderilor din exploatare [...] [reclamantul] se limitează la producerea unor calcule teoretice care nu pot stabili că producția instalațiilor sale a fost afectată de intervențiile supraevocate (...) Reclamantul a intervenit în apelul de judecată. Prin Hotărârea din 31 decembrie 1992, instanța administrativă a lui Nancy a respins cererea considerând că [...] manevrele sus-vocate au fost efectuate în temeiul articolului 10 din lacunună al prefectului Mousei și Mosellei din data de 11 ianuarie 1935 privind decontarea de apă aplicabilă titularului autorizației de a dispune de energia Morethei din Saint-Nicolas-de-Port prin intermediul canalului așa-numit "Filatures" ; (...) care rezultă din legislația privind poliția și conservarea apelor, în special art. 111 din Codul rural, numai atunci când primarul își exercită competențele conferite de dispozițiile supra-rechemate, acesta acționează ca agent al statului membru ; că, în consecință, numai responsabilitatea pentru lamaie este probabil să fie angajată din cauza manevrelor de pliere ordonate de primarul din Saint Nicolas-de-Port ; căi (...) care tinde la condamnarea comunei (...) este prost direcționată (...) la 18 martie 1993, reclamantul a formulat un recurs în fața Consiliului de Stat. Prin hotărârea din 13 ianuarie 1997, Consiliul a respins recursul în termeni identici cu cei ai instanței administrative de recurs. La 28 decembrie 1989, reclamantul a înaintat o cerere Tribunalului Administrativ din Nancy privind recunoașterea drepturilor sale întemeiate în titlu pe amenajarea hidroelectrică a Varangeville și Saint-Nicolas-de-Port și anularea pentru exces de putere a două decrete din 1935 de reglementare a utilizării de energie hidraulică pentru centralele electrice din Butte și Champy Prin hotărârea din 11 iulie 1991, Tribunalul a respins cererea reclamantului și a considerat, printre altele, că concluziile reclamantului, care urmăreau prin interpretarea textelor antice să declare că instituțiile din La 26 septembrie 1991, reclamantul a anulat hotărârea în fața Consiliului de Stat. Prin Hotărârea din 13 ianuarie 1997, Consiliul de Stat, evocând cererea în interpretare prezentată de reclamant, după anularea hotărârii în această privință, declarația nefondată (...) mai întâi, pe de o parte, că este constant faptul că fabrica din Butte A fost construită în 1851 pe domeniul public și, prin urmare, a fost supusă normelor privind domanialitatea publică; întrucât, prin urmare, reclamantul nu poate pretinde că deține un drept întemeiat în temeiul acestei fabrici; pe de altă parte, din piesele din dosar reiese că fabrica Champy, creată în 1516, a fost vândută ca bun național la 19 decembrie 1791 ; (...) exploatarea sa nu putea rezulta decât dintr-o autorizație administrativă; întrucât, în consecință, reclamantul nu are mai mult temei să se prevaleze de drepturi întemeiate pe titlu pentru această instalație; (...) GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurilor pe care le-a inițiat în fața instanțelor administrative. Invocând întotdeauna art. 6 alineatul (1), recurentul consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața Consiliului de Stat din cauza faptului că ar trebui să aibă cunoștință de concluziile comisarului pentru guvern și să răspundă în fața Tribunalului. În această privință, Comitetul consideră că punerea sa la ușă în cursul procesului în fața Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 la Convenție. De asemenea, el vede în intervenția comunei asupra instalațiilor sale hidroelectrice o încălcare a art. 8 din Convenție. Reclamantul consideră că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă în fața instanțelor interne și a invocat o încălcare a articolului 13 din convenție și, în cele din urmă, a declarat că a fost discriminat în ceea ce privește drepturile sale în raport cu autoritățile administrative. Reclamantul consideră că durata procedurilor în fața instanțelor administrative este nerațională; la art. 6 alin. (1) din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În acest sens, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pus în discuție, prin aplicarea articolului 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (a) Reclamantul consideră că participarea comisarului guvernului la procedură este incompatibilă cu respectarea contradicției, din cauza faptului că trebuie să răspundă la concluziile sale; de asemenea, menționează art. 6 alineatul (1) în această privință. În acest sens, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pus în discuție, prin aplicarea articolului 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (b) Evacuarea sa din sala de judecată a Consiliului de Stat ar constitui, de asemenea, un tratament inuman în sensul art. 3 din Convenție, care dispune de nimeni, nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Astfel cum este interpretat de organele Convenției, noțiunea de tratamente inumane și degradante, în sensul Convenției, trebuie să corespundă unui minim de gravitate pentru a cădea sub incidența art. 3. La aprecierea acestui minim este relativă în esență și depinde de ansamblul datelor cauzei (cauza Irlanda c. Regatul Unit, Hotărârea din 18 ianuarie 1978, seria A n 65 alin. 162). În speță, Curtea consideră că situația descrisă nu se referă la un prag de gravitate astfel cum este prevăzut la art. 3 poate găsi să se aplice. În consecință, această parte a spătarului este vădit nefondată, prin aplicarea art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamantul își declară victimă a unei încălcări a art. 1 din Protocolul N. 1, precum și art. 17 și 8 din Convenție din cauza refuzului autorităților naționale de a-și recunoaște dreptul de proprietate asupra instalațiilor în cauză și de la intervenția comunei asupra acestora. Curtea constată că dreptul de proprietate al reclamantului este contestat de către Consiliul de Stat, în hotărârea sa din 13 ianuarie 1997, care concluzionează că reclamantul nu poate pretinde că deține drepturi întemeiate în titlu pentru instalațiile în litigiu. În orice caz, Curtea nu poate înlocui aprecierea autorităților naționale cu privire la această chestiune, pur internă, a recunoașterii unui drept de proprietate al reclamantului. Pe de altă parte, Curtea constată că încălcarea în temeiul articolului 8 din Convenție nu a fost invocată în fața instanțelor naționale și că, prin urmare, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne în această privință. În sfârșit, reclamantul se plânge de încălcarea articolelor 13 și 14 din convenție. Curtea constată că reclamantul a recurs la toate căile de atac interne la dispoziția sa, care nu pot fi neapărat condamnate la succes. În orice caz, ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu evidențiază nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, adjuvantul adjuvant al reclamantului, întemeiat pe art. 6 alineatul (1), cu privire la durata procedurilor și la lipsa comunicării concluziilor comisarului Guvernului în procedura în fața Consiliului de Stat, declară RECURSUL IRRECEVANT pentru surplus. S. Dolle L. L. Loucles Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă