CASE OF SLAVGORODSKI v. ESTONIA

PRIMEI SECȚII CAUZE DE SLAVGORODSKI c. ESTONIA (depunerea nr. 37043/97) ÎN FRIEND SITUARE AJUDEMENTULUI STRASBOURG 12 septembrie 2000 În cazul Slavgorodski c. Estonia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în primă secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: dna Thomassen, Președintă Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevill Maruste judecători și O’Boyle, grefierul secțiunii O’Boyle După deliberarea în particular la 5 septembrie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 37043/97) împotriva Estoniei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național estonian, Vitali Slavgorodski („reclamantul”), la 23 iulie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl T. Sild, avocat care practică în Bruxelles (Belgia).

Guvernul Estonian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl E. Harremoes și dna M. Hion. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut un proces echitabil. În plus, el se plângea că a fost victimă de o încălcare a fostului articol 25 din Convenție în ceea ce în timpul încarcerării, autoritățile închisoare au deschis scrisorile fostei Comisiei Europene a Drepturilor Omului înainte de a-i transmite. De asemenea, reclamantul s-a plâns de interferență de către autoritățile închisoare cu alte corespondențe. În urma comunicării Guvernului de plângeri privind interferența cu corespondența sa și respingerea restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție.

La 9 martie 1999, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 6 iunie 2000, reprezentantul reclamantului și agentul guvernului au prezentat o declarație oficială prin care s-a atins o soluție prietenoasă. FACTE Reclamantul a fost condamnat pentru crimă prin hotărâre a Tribunalului din Tallinn (Talinna Linnakohus) ) din 15 noiembrie 1994 și condamnat la un termen de închisoare. Hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel din Tallinn ( Tallinna Ringkonnakohohus ) la 5 ianuarie 1995. Condiția de a face apel la Curtea Supremă ( Riigikohus ) a fost respinsă la 8 martie 1995. După condamnarea sa, reclamantul a fost reținut în închisoarea Murru. La 4 septembrie 1998 a fost eliberat la probă.

În timpul detenției, postul primit și de ieșire a reclamantului a fost deschis în mod regulat de către administrația închisorii și expedierea și livrarea corespondenței sale a avut loc cu întârziere. Reclamantul a făcut trimitere, printre altele, la scrisorile Ministerului Internului, biroul procurorului public, președintelui și organizațiilor internaționale pe care le-a primit deja deschis. Reclamantul a afirmat că scrisorile Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, din 12 decembrie 1996, 22 ianuarie 1997, 16 aprilie 1997, 25 iulie 1997, 22 octombrie 1997, 19 decembrie 1997 și 5 iunie 1998, i-au fost transmise deja deschise. 10. O scrisoare a Comisiei din 25 iulie 1997, care a sosit la închisoare la 11 august 1997, a fost deschisă de către administrația de închisoare și a fost dată reclamantului la 14 august 1997 cu o cerere de a semna o declarație de a fi informat de conținutul său.

Scrisoarea, care a revenit reclamantul la Comisie, a purtat timbru al închisoarei Murru împreună cu un număr de referință și data de 11 august 1997. THE LEI 11. La 16 iunie 2000, Curtea a primit următoarea declarație comună de la Guvernul și reprezentantul reclamantului: „Resoluție plăcută între Guvernul Republicii Estonia și Vitali Slavgorodski Guvernul Republicii Estonia și reclamantul Vitali Slavgorodski, în vederea încheierii procedurilor în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, au ajuns la o soluție prietenoasă, iar termenii sunt următoarele: (a) Guvernul Republicii Estonia își va exprima regretul pentru deschiderea scrisorilor Comisiei Europene a Drepturilor Omului și pentru deschiderea scrisorilor reclamantului trimise Comisiei Europene a Drepturilor Omului între 1996-1998; (b) Guvernul Republicii Estonia va oferi să plătească o sumă de 67 567,60 Coroane Estoniane către reclamant care constă din [] sumă de 50 000 Coroane Estoniane pentru a acoperi orice daune și costuri și [] sumă de 17 567,60 Coroane Estoniane ca impozit pe venit al reclamantului [1] (c) Guvernul Republicii Estonia va trimite hotărârea [Curtei Europene a Drepturilor Omului] care va încheia cazul președintelui Republicii, cancelarului juridic și altor autorități relevante;

(d) Reclamantul recunoaște că plata sumei menționate mai sus va constitui o reparație completă și finală pentru orice prejudiciu material sau morale presupuse în cererea sa și orice costuri ale reclamantului; (e) Reclamantul renunță la orice nouă creanță în ceea ce privește Republica Estonia în legătură cu faptele cererii menționate anterior și nu va iniția nici o nouă procedură în instituțiile naționale sau internaționale; (f) Guvernul Republicii Estonia și reclamantul sunt de acord că actuala soluționare se bazează pe respectul drepturilor omului și solicită Curții să ia cu respect cazul din lista cazurilor [...] în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Adoptată la Tallinn, la 6 iunie 2000 (semnat) (semnat) (semnat) Vitali Slavgorodski Tarmo Sild Mai Hion Solicitant Avocat al avocatului Agentul de Stat Solicitant pentru Guvernul Republicii Estonia” 12. Curtea ia act de acordul atins între părți, astfel cum se prevede mai sus (art. 39 din Convenție). Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulamentul Curții). 13. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să scoată cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 12 septembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Registrar Președintele [1] Notă a grefierului. Ultima parte a propoziției se referă la suma impozitului pe venit plătită pe suma principală pentru a asigura o plată eficace a 50 000 de coroane estoniene.

FIRST SECTION

CASE OF SLAVGORODSKI

v. ESTONIA (Application no. 37043/97)

FRIENDLY SETTLEMENT

JUDGMENT STRASBOURG 12 September 2000 In the case of Slavgorodski v. Estonia , The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mrs W. Thomassen , President , Mr L. Ferrari Bravo , Mr Gaukur Jörundsson , Mr R. Türmen , Mr C. Bîrsan , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 5 September 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 12 September 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Registrar President [1] 1. Note by the Registrar. The last part of the sentence refers to the amount of income tax payable on the principal sum to assure an effective payment of 50,000 Estonian Crowns.