Slavgorodski împotriva Estoniei

Traducere în română Auto

PRIMEI SECȚII CAUZE DE SLAVGORODSKI c. ESTONIA (depunerea nr. 37043/97) ÎN FRIEND SITUARE AJUDEMENTULUI STRASBOURG 12 septembrie 2000 În cazul Slavgorodski c. Estonia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în primă secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: dna Thomassen, Președintă Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevill Maruste judecători și O’Boyle, grefierul secțiunii O’Boyle După deliberarea în particular la 5 septembrie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 37043/97) împotriva Estoniei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național estonian, Vitali Slavgorodski („reclamantul”), la 23 iulie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl T. Sild, avocat care practică în Bruxelles (Belgia).

Guvernul Estonian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl E. Harremoes și dna M. Hion. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut un proces echitabil. În plus, el se plângea că a fost victimă de o încălcare a fostului articol 25 din Convenție în ceea ce în timpul încarcerării, autoritățile închisoare au deschis scrisorile fostei Comisiei Europene a Drepturilor Omului înainte de a-i transmite. De asemenea, reclamantul s-a plâns de interferență de către autoritățile închisoare cu alte corespondențe. În urma comunicării Guvernului de plângeri privind interferența cu corespondența sa și respingerea restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție.

La 9 martie 1999, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 6 iunie 2000, reprezentantul reclamantului și agentul guvernului au prezentat o declarație oficială prin care s-a atins o soluție prietenoasă. FACTE Reclamantul a fost condamnat pentru crimă prin hotărâre a Tribunalului din Tallinn (Talinna Linnakohus) ) din 15 noiembrie 1994 și condamnat la un termen de închisoare. Hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel din Tallinn ( Tallinna Ringkonnakohohus ) la 5 ianuarie 1995. Condiția de a face apel la Curtea Supremă ( Riigikohus ) a fost respinsă la 8 martie 1995. După condamnarea sa, reclamantul a fost reținut în închisoarea Murru. La 4 septembrie 1998 a fost eliberat la probă.

În timpul detenției, postul primit și de ieșire a reclamantului a fost deschis în mod regulat de către administrația închisorii și expedierea și livrarea corespondenței sale a avut loc cu întârziere. Reclamantul a făcut trimitere, printre altele, la scrisorile Ministerului Internului, biroul procurorului public, președintelui și organizațiilor internaționale pe care le-a primit deja deschis. Reclamantul a afirmat că scrisorile Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, din 12 decembrie 1996, 22 ianuarie 1997, 16 aprilie 1997, 25 iulie 1997, 22 octombrie 1997, 19 decembrie 1997 și 5 iunie 1998, i-au fost transmise deja deschise. 10. O scrisoare a Comisiei din 25 iulie 1997, care a sosit la închisoare la 11 august 1997, a fost deschisă de către administrația de închisoare și a fost dată reclamantului la 14 august 1997 cu o cerere de a semna o declarație de a fi informat de conținutul său.

Scrisoarea, care a revenit reclamantul la Comisie, a purtat timbru al închisoarei Murru împreună cu un număr de referință și data de 11 august 1997. THE LEI 11. La 16 iunie 2000, Curtea a primit următoarea declarație comună de la Guvernul și reprezentantul reclamantului: „Resoluție plăcută între Guvernul Republicii Estonia și Vitali Slavgorodski Guvernul Republicii Estonia și reclamantul Vitali Slavgorodski, în vederea încheierii procedurilor în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, au ajuns la o soluție prietenoasă, iar termenii sunt următoarele: (a) Guvernul Republicii Estonia își va exprima regretul pentru deschiderea scrisorilor Comisiei Europene a Drepturilor Omului și pentru deschiderea scrisorilor reclamantului trimise Comisiei Europene a Drepturilor Omului între 1996-1998; (b) Guvernul Republicii Estonia va oferi să plătească o sumă de 67 567,60 Coroane Estoniane către reclamant care constă din [] sumă de 50 000 Coroane Estoniane pentru a acoperi orice daune și costuri și [] sumă de 17 567,60 Coroane Estoniane ca impozit pe venit al reclamantului [1] (c) Guvernul Republicii Estonia va trimite hotărârea [Curtei Europene a Drepturilor Omului] care va încheia cazul președintelui Republicii, cancelarului juridic și altor autorități relevante;

(d) Reclamantul recunoaște că plata sumei menționate mai sus va constitui o reparație completă și finală pentru orice prejudiciu material sau morale presupuse în cererea sa și orice costuri ale reclamantului; (e) Reclamantul renunță la orice nouă creanță în ceea ce privește Republica Estonia în legătură cu faptele cererii menționate anterior și nu va iniția nici o nouă procedură în instituțiile naționale sau internaționale; (f) Guvernul Republicii Estonia și reclamantul sunt de acord că actuala soluționare se bazează pe respectul drepturilor omului și solicită Curții să ia cu respect cazul din lista cazurilor [...] în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Adoptată la Tallinn, la 6 iunie 2000 (semnat) (semnat) (semnat) Vitali Slavgorodski Tarmo Sild Mai Hion Solicitant Avocat al avocatului Agentul de Stat Solicitant pentru Guvernul Republicii Estonia” 12. Curtea ia act de acordul atins între părți, astfel cum se prevede mai sus (art. 39 din Convenție). Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulamentul Curții). 13. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să scoată cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 12 septembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Registrar Președintele [1] Notă a grefierului. Ultima parte a propoziției se referă la suma impozitului pe venit plătită pe suma principală pentru a asigura o plată eficace a 50 000 de coroane estoniene.

FIRST SECTION

CASE OF SLAVGORODSKI

v. ESTONIA (Application no. 37043/97)

FRIENDLY SETTLEMENT

JUDGMENT STRASBOURG 12 September 2000 In the case of Slavgorodski v. Estonia , The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mrs W. Thomassen , President , Mr L. Ferrari Bravo , Mr Gaukur Jörundsson , Mr R. Türmen , Mr C. Bîrsan , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 5 September 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 37043/97) against Estonia lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Estonian national, Vitali Slavgorodski (“the applicant”), on 23 July 1996.

The applicant was represented by Mr T. Sild, a lawyer practising in Brussels (Belgium). The Estonian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mr E. Harremoes and Ms M. Hion.

The applicant complained under Article 6 of the Convention that he did not have a fair trial. In addition, he complained that he had been a victim of a violation of former Article 25 of the Convention in that during his imprisonment the prison authorities opened letters from the former European Commission of Human Rights before forwarding them to him. The applicant also complained about interference by the prison authorities with his other correspondence.

Following communication to the Government of the complaints concerning interference with his correspondence and rejection of the remainder of the application by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 9 March 1999, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

On 6 June 2000 the applicant’s representative and the Agent of the Government submitted a formal declaration by which a friendly settlement had been reached. THE FACTS

The applicant was convicted of murder by judgment of the Tallinn City Court ( Tallinna Linnakohus ) of 15 November 1994 and sentenced to a term of imprisonment. The judgment was upheld by the Tallinn Court of Appeal ( Tallinna Ringkonnakohus ) on 5 January 1995. Leave to appeal to the Supreme Court ( Riigikohus ) was refused on 8 March 1995.

Following his conviction, the applicant was detained in Murru prison. On 4 September 1998 he was released on probation.

During his detention the applicant’s incoming and outgoing mail was regularly opened by the prison administration and the dispatch and delivery of his correspondence took place with delay. The applicant referred, inter alia , to letters from the Ministry of Interior, the public prosecutor’s office, the President and international organisations, which he received already opened.

The applicant claimed that letters from the European Commission of Human Rights, dated 12 December 1996, 22 January 1997, 16 April 1997, 25 July 1997, 22 October 1997, 19 December 1997 and 5 June 1998, were delivered to him already opened.

10.

A letter from the Commission dated 25 July 1997, which arrived in the prison on 11 August 1997, was opened by the prison administration and given to the applicant on 14 August 1997 with a request to sign a statement that he had been informed of its content. The letter, which the applicant returned to the Commission, bore the stamp of Murru prison together with a reference number and the date of 11 August 1997. THE LAW

11.

On 16 June 2000 the Court received the following joint declaration from the Government and the applicant’s representative: “Friendly settlement between the Government of the Republic of Estonia and Vitali Slavgorodski The Government of the Republic of Estonia and the applicant Vitali Slavgorodski, in order to terminate the proceedings before the European Court of Human Rights, have reached a friendly settlement, the terms of which are as follows: (a) The Government of the Republic of Estonia will hereby express their regret for the opening of the letters of the European Commission of Human Rights and for the opening of the letters of the applicant sent to the European Commission of Human Rights between 1996-1998; (b) The Government of the Republic of Estonia will offer to pay a sum of 67 567,60 Estonian Crowns to the applicant which consists of [the] sum of 50 000 Estonian Crowns to cover any damage and costs and [the] sum of 17 567,60 Estonian Crowns as an income tax of the applicant [1] ; (c) The Government of the Republic of Estonia will send the decision of [the European Court of Human Rights] striking out the case to the President of the Republic, to the Legal Chancellor and to other relevant authorities; (d) The applicant acknowledges that the payment of the above-mentioned sum will constitute full and final reparation for any pecuniary or non-pecuniary damage alleged in his application and any costs of the applicant; (e) The applicant hereby waives any further claims in respect of the Republic of Estonia related to the facts of the aforesaid application and will not institute any further proceedings in the national or international institutions; (f) The Government of the Republic of Estonia and the applicant agree that the present settlement is based on respect for human rights and ask the Court respectfully to strike the case out of the list of cases [...] under Article 39 of the European Convention on Human Rights. Done at Tallinn, on 6 June 2000. (signed) (signed) (signed) Vitali Slavgorodski Tarmo Sild Mai Hion Applicant Lawyer of the State Agent Applicant for the Government of the Republic of Estonia”

12.

The Court takes note of the agreement reached between the parties as set out above (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

13.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 12 September 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Registrar President [1] 1. Note by the Registrar. The last part of the sentence refers to the amount of income tax payable on the principal sum to assure an effective payment of 50,000 Estonian Crowns.