CtEDO 19.09.2000 Auto

CASE OF YAKAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.09.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF YAKAN v. TURKEY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

CAUZA PRIMEI SECȚIUNI DE YAKAN c. TURKEY (Doc. nr. 43362/98) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 19 septembrie 2000 Prezenta hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de reproducerea sa în forma finală în rapoartele oficiale ale hotărârilor și hotărârilor ale Curții. În cazul Yakan c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: dna W. T homassen Președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste judecători F. Gölcüklü , judecător ad hoc și grefierul Secțiunii O’Boyle Așând deliberat în privat la 31 august 1999 și 29 august 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 43362/98) împotriva Republicii Turciei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național turc, dl Osman Nuri Yakan („reclamantul”), la 11 aprilie 1996. Guvernul Republicii Turciei („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva sa. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenția (articolul) 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost alocată primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care va lua în considerare cazul (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul Curții. Dl Rıza Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, a retras de la ședere în acest caz (Regulamentul În consecință, Guvernul a numit dl Feyyaz Gölcüklü ca judecător ad hoc, judecătorul ales în legătură cu Turcia, să se așeze în locul său (art. 2 din Convenția și art. 1). Președintele Camerei a hotărât că, în interesul unei bune administrări a justiției, procedurile din acest caz ar trebui să se alăture altor cereri împotriva acelui stat interesat care prezintă aceleași plângeri (depunerii nr. 26480/98, 28291/95, 29280/95, 26699/96, 29700/96, 29701/96, 29702/96, 29703/96, 29703/96, 29911/96, 29912/96, 29912/96, 29913/96, 31831/96, 31831/96, 31834/96, 31853/96, 311880/96, 31891/96, 311960/96, 32964/96, 32987/96, 3290/96, 33362/96, 33369/96, 33645/96, 34591/96, 34687/96, 39428/96 și 43362/96 (art. 2). La 16 martie 1999, Registrul Curții a trimis observațiile guvernului reprezentantului reclamantului și l-a invitat să prezinte observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernamentale înainte de 27 aprilie 1999. Deoarece nu au fost prezentate observații grefierului la 1 iulie 1999 și-a trimis reclamantului un avertisment. Nu s-a primit niciun răspuns. Prin decizia din 31 august 1999, Camera a declarat cererea admisibilă. 10. Prin scrisoarea înregistrată din 13 septembrie 1999, Grefierul a informat reprezentantul reclamantului că cererea a fost declarată admisibilă. El a invitat reprezentantul reclamantului să prezinte observațiile sale post admisibil și propunerile sale pentru asigurarea unei soluții prietenoase înainte de 10 Prin scrisoarea înregistrată din 11 mai 2000, grefierul a repetat această cerere în scrisoarea sa din 13 septembrie 1999 și a avertizat reprezentantul reclamantului că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea concluziona că reclamantul nu mai era interesat de urmărirea cererii. La 22 februarie 1999, Guvernul a depus observații cu privire la fondul (art. 1). FACTE 13. La 7 octombrie 1981, ofițerii de poliție din Departamentul de Securitate Ordu au arestat reclamantul în suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară 14. La 18 noiembrie 1981, Curtea Ordu Martial ( sıkıyönetim mahkemesi ) a ordonat detenția reclamantului la reținere. 15. La 26 februarie 1982, procurorul militar a depus un proiect de inculpare la Curtea Ordu Martială acuzând reclamantul de aderare la o organizație a căror obiectiv era să submineze ordinul constituțional și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu art. 146 § 1 din Codul Penal turc. 16. În 1988, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 17. La 19 iulie 1989, Curtea Ordu Martial a condamnat reclamantul de aderare la o organizație ilegală, și anume Dev-Yol, în contravenție cu art. 168 § 1 din Codul Penal Turc. Curtea a condamnat reclamantul la 5 ani și 2 luni de închisoare. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Militară de Cassare (apeleri yargıtay 18. În urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția instanțelor de drept marțial, Curtea de Casație ( yargıtay ) a achiziționat jurisdicția asupra cauzei și dosarul a fost transmis. 19. La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 19 iulie 1989, din cauza faptului că reclamantul ar fi trebuit să fie condamnat pentru o infracțiune în temeiul articolului 146 din Codul Penal Turc. Curtea de Referință la 1 martie 1999. HOTĂRÂREA 21. Curtea constată că reclamantul nu a răspuns în mod repetat la scrisorile adresate acestuia. La 11 mai 2000, a fost trimisă reclamantului o scrisoare înregistrată, reamintind-i că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea ar putea decide în orice etapă a procedurii să ia în considerare situația din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele cauzei indică faptul că reclamantul nu a intenționat să-și urmeze cererea. 22. art. 37 § 1 din Convenție, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să decidă să fie o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea;...” 23. Având în vedere faptul că reclamantul nu a comunicat cu Curtea, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului citat anterior. 24. Curtea, ținând cont de existența unor cauze împotriva Turciei în așteptare în fața acesteia, care ridică chestiuni similare cu cele examinate în acest caz, consideră că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). 25. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să dispună de cererea de la alte cereri alăturate în temeiul articolului 43 § 1; hotărăște să izbucnească cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 19 septembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O’Boyle ilhelmina Thomassen Grefier Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-05-22
0,91
AFFAIRE YAMAN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE YAMAN c. TURQUIE (Requête n o 37049/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 22 mai 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Yaman c. Turquie, La Cour européenne des Droits de
CtEDO 2000-11-14
0,91
AFFAIRE YASAR ET AUTRES c. TURQUIE
30 avril 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). 2. Les requérants sont représentés par M e Sedat Çınar, avocat au barreau de Diyarbakır. L
CtEDO 2002-02-21
0,91
AFFAIRE HASAN YILMAZ ET AUTRES c. TURQUIE
26311/95 et 26313/95) en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). 2. Les requérants sont représentés devant la Cour par M es Talat Tepe et Eren Kesk
CtEDO 2004-12-22
0,91
AFFAIRE METIN YILMAZ c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE METIN YILMAZ c. TURQUIE (Requête n o 45733/99) ARRÊT STRASBOURG 22 décembre 2004 DÉFINITIF 22/03/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2000-11-14
0,91
AFFAIRE B.T. ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE B.T. ET AUTRES c. LA TURQUIE ( Requête n° 26093/94 et 26094/94 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 14 novembre 2000 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’aff
Sursă