- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 septembrie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Recevable
Gusso și Grasso împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44502/98 prezentate de Gino Gusso și Maria Grasso împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la septembrie 2000 într-o cameră compusă din J.-P. Costa, președintele W. Fuhrmann, B. Conforti, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea depusă la 27 august 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1970 și, respectiv, 1943 și reședinți în Biacavilla (Catane) și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Antonio Castro, avocat în Biancavilla (Catane).
La 9 noiembrie 1990, reclamanții l-au numit pe domnul D. în fața Tribunalului din Catania pentru a obține restituirea mai multor clădiri și repararea daunelor suferite ca urmare a ocupației lor de către pârât. La prima ședință, care a avut loc la data de 15 octombrie 1991 ca urmare a unei trimiteri din oficiu, părțile și-au prezentat concluziile. Lanț de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 7 ianuarie 1993. Printr-o hotărâre din 14 ianuarie 1993, al cărei text a fost depus la grefă la 5 aprilie 1993, tribunalul a făcut parte din dreptul la cererea reclamanților. La 19 octombrie 1993, pârâtul a solicitat judecătorului să declare hotărârea judecătorului executoriu cu titlu provizoriu și judecătorul și-a rezervat hotărârea.
; printr-o ordonanță în afara ședinței din 10 mai 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 12 mai 1994, judecătorul a respins această cerere și a stabilit prezentarea concluziilor la 30 iunie 1994; totuși, această audiere a fost amânată de două ori, dintre care una la cererea părților și una deoarece grefa nu a depus la dosar documentele privind procedura de primă instanță. La 15 decembrie 1994, părțile și-au prezentat concluziile, în timp ce au constatat că grefa nu a depus încă la dosar documentele solicitate. La data respectivă, ședința de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilită la 22 ianuarie 1996 Cu toate acestea, aceasta nu a avut loc decât la 7 martie 1997, ca urmare a unei trimiteri din oficiu.
Printr-o ordonanță în afara ședinței din 10 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, Curtea a dispus grefei să verse la dosar documentele privind procedura de primă instanță și a stabilit o nouă ședință de pledoarii în fața camerei competente la 29 Septembrie 1997. Printr-o ordonanță în afara ședinței din 10 iulie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 14 iulie 1998, Curtea a ordonat din nou grefei să verse la dosar documentele solicitate și a fixat o nouă audiere a pledoariilor la 30 noiembrie 1998. printr-o ordonanță din 3 decembrie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 9 noiembrie 1998 În decembrie 1998, instanța a declarat încetarea procedurii, deoarece în fața instanței din Catania era în timpul unui proces de verificare a validității unui document important.
La 18 ianuarie 2000, procedura nu a fost încă reluată. Acuzarea reclamanților se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 9 noiembrie 1990, a fost întreruptă la 9 decembrie 1998 și nu a putut fi reluată deoarece o cauză preliminară era încă în curs de desfășurare la 18 ianuarie 2000. Potrivit reclamanților, durata procedurii, care a fost la 9 decembrie 1998 de opt ani și o lună pentru două instane, nu îndeplinește cerina termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenie). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable toate mijloacele de fond rezervate. S. Dollé J.-P. Costa decoreur Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION
SUR LA RECEVABILITÉ
de la requête n° 44502/98 présentée par Gino Gusso et Maria Grasso contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 26 septembre 2000 en une chambre composée de M. J.-P. Costa, président , M. W. Fuhrmann, M. B. Conforti, M. P. Kūris, M me F. Tulkens, M. K. Jungwiert, M. K. Traja, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section ; Vu la requête introduite le 27 août 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1970 et 1943 et résidant à Biacavilla (Catane). Ils sont représentés devant la Cour par M e Antonio Castro, avocat à Biancavilla (Catane).
Le 9 novembre 1990, les requérants assignèrent M. D. devant le tribunal de Catane afin d’obtenir la restitution de plusieurs immeubles et la réparation des dommages subis du fait de leur occupation par le défendeur. Lors de la première audience, qui se tint le 15 octobre 1991 suite à un renvoi d’office, les parties présentèrent leurs conclusions. L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente se tint le 7 janvier 1993. Par un jugement du 14 janvier 1993, dont le texte fut déposé au greffe le 5 avril 1993, le tribunal fit en partie droit à la demande des requérants. Le 19 octobre 1993, le défendeur interjeta appel devant la cour d’appel de Catane.
La mise en état de l’affaire commença le 3 mars 1994. A cette date, les requérants demandèrent au juge de déclarer le jugement du tribunal provisoirement exécutoire et le juge réserva sa décision ; par une ordonnance hors audience du 10 mai 1994, dont le texte fut déposé au greffe le 12 mai 1994, le juge rejeta cette demande et fixa la présentation des conclusions au 30 juin 1994. Cette audience fut toutefois reportée à deux reprises, dont une à la demande des parties et une car le greffe n’avait pas versé au dossier les documents concernant la procédure de première instance. Le 15 décembre 1994, les parties présentèrent leurs conclusions, tout en constatant que le greffe n’avait pas encore versé au dossier les documents demandés.
A cette date, l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 22 janvier 1996 ; toutefois, elle ne se tint que le 7 mars 1997, suite à un renvoi d’office.
Par une ordonnance hors audience du 10 avril 1997, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, la cour ordonna au greffe de verser au dossier les documents concernant la procédure de première instance et fixa une nouvelle audience de plaidoiries devant la chambre compétente au 29 septembre 1997. Par une ordonnance hors audience du 10 juillet 1998, dont le texte fut déposé au greffe le 14 juillet 1998, la cour ordonna une nouvelle fois au greffe de verser au dossier les documents demandés et fixa une nouvelle audience de plaidoiries au 30 novembre 1998. Par une ordonnance du 3 décembre 1998, dont le texte fut déposé au greffe le 9 décembre 1998, la cour déclara l’interruption de la procédure, car devant le tribunal de Catane était pendant un procès visant à vérifier la validité d’un document important.
Au 18 janvier 2000, la procédure n’avait pas encore été reprise. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 9 novembre 1990, a été interrompue le 9 décembre 1998 et n’a pas pu être reprise car une affaire préjudicielle était encore pendante au 18 janvier 2000. Selon les requérants, la durée de la procédure, qui était au 9 décembre 1998 de huit ans et un mois pour deux instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE
, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président