IEZZI ET CERRITELLI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44514/98 prezentate de Tonio și Emilio Iezzi și Dina Cerritelli împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la septembrie 2000 într-o cameră compusă din J.-P. Costa, președintele W. Fuhrmann, B. Conforti, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea depusă la 17 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a intenționat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni italieni, născuți în 1960, 1924 și 1931 și rezidenți la Chieti Scalao (Chieti). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Augusto Bassino, avocat în Chieti. La 13 septembrie 1990, reclamanții au atribuit societatea în comandită simplă A., domnul C. și compania sa de asigurări în fața Tribunalului din Teramo pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în urma unui accident de circulație. Din cele șase audieri stabilite între această dată și 11 martie 1992, două au fost amânate din oficiu și patru au vizat punerea în discuție a altor persoane. La 20 octombrie 1992, judecătorul a ordonat depunerea la grefă a anumitor documente, a numit doi experți și a fixat la reședința următoare la 30 martie 1993. În ziua aceea, primul expert a depus jurământul în timp ce al doilea a refuzat mandatul din cauza relațiilor sale profesionale cu una dintre pârâte; judecătorul a numit un nou expert și a amânat cazul la 30 noiembrie 1993 pentru jurământul acestuia din urmă. Cu toate acestea, această audiere nu a avut loc decât la 13 martie 1996, deoarece a fost amânată de trei ori, mai întâi din oficiu, din cauza mutației judecătorului, apoi de către judecător, deoarece grefa nu a informat persoana cu care a fost înștiințată data la care a fost pronunțată și apoi din cauza unei greve a avocaților. Din cele cinci audieri stabilite între 25 septembrie 1996 și 11 martie 1998, una privind expertiza, o depunere de documente și memorii, o admitere a martorilor și două au fost amânate din oficiu. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio) și data a fost stabilită la 16 În decembrie 1998. La 28 aprilie 1998, judecătorul a reportat cauza la 23 februarie 2000 și ulterior din oficiu la 20 septembrie 2000. Cu toate acestea, potrivit informațiilor furnizate de solicitanți, la 2 iulie 1998, părțile au ajuns la o soluționare amiabilă a diferendului. Între timp, ca urmare a unei cereri din partea recurentelor depuse la grefa la o dată nespecificată și pentru a obține plata imediată a unui provizion, la 16 iulie 1997, în cursul căreia judecătorul și-a rezervat decizia; printr-o ordonanță în afara ședinței din 7 august 1997, al cărei text fusese depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a respins această cerere. September 1997, reclamanții interjecseră recurs în fața camerei competente împotriva ordonanței din 7 august 1997; printr-o ordonanță în afara ședinței din 2 decembrie 1997, al cărei text fusese depus la grefa din 22 decembrie 1997, camera a respins recursul. În opinia reclamanților, durata procedurii în litigiu este de peste șapte ani și nouă luni, pentru o instanță, această procedură a început la 13 septembrie 1990 și este pătată la 2 iulie 1998. Potrivit reclamanților, durata procedurii, care este de peste șapte ani și nouă luni, pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44514/98

présentée par Tonio et Emilio Iezzi et Dina Cerritelli

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

26

septembre 2000 en une chambre composée de

M.

J.-P. Costa,

président

,

M.

W. Fuhrmann,

M.

B. Conforti,

M.

P. Kūris,

M

me

F. Tulkens,

M.

K. Jungwiert,

M.

K. Traja,

juges

,

et de

M

me

S. Dollé,

greffière de section

;

Vu la requête introduite le 17 septembre 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1960, 1924 et 1931 et résidant à Chieti Scalo (Chieti). Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Augusto Bassino, avocat à Chieti.

Le 13 septembre 1990, les requérants assignèrent la société en commandite simple A., M.

C. ainsi que sa compagnie d’assurances devant le tribunal de Teramo afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d'un accident de la circulation.

La mise en état de l’affaire commença le 5 décembre 1990. Des six audiences fixées entre cette date et le 11 mars 1992, deux furent reportées d’office et quatre concernèrent la mise en cause d’autres personnes. Le 20 octobre 1992, le juge ordonna le dépôt au greffe de certains documents, nomma deux experts et fixa l’audience suivante au 30 mars 1993. Le jour venu, le premier expert prêta serment tandis que le deuxième refusa le mandat en raison de ses rapports professionnels avec l’une des défenderesses

; le juge nomma un nouvel expert et reporta l’affaire au 30

novembre 1993 pour le serment de ce dernier. Toutefois, cette audience ne se tint que le 13 mars 1996, car elle fut reportée à trois reprises, d’abord d’office en raison de la mutation du juge, puis par le juge car le greffe n’avait pas informé l’expert de la date de l’audience et ensuite en raison d’une grève des avocats. Des cinq audiences fixées entre le 25 septembre 1996 et le 11 mars 1998, une concerna une expertise, une le dépôt de documents et de mémoires, une l’admission de témoins et deux furent reportées d’office.

Toutefois, à une date non précisée, l'affaire fut attribuée au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (

sezione stralcio

) et l’audience fut fixée au 16

décembre 1998. Le 28 avril 1998, le juge reporta l’affaire au 23 février 2000 et ensuite d’office au 20 septembre 2000. Toutefois, selon les informations fournies par les requérants, le 2 juillet 1998 les parties parvinrent à un règlement amiable du différend.

Entre-temps, suite à une demande des requérants déposée au greffe à une date non précisée et visant à obtenir le versement immédiat d'une provision, une audience s’était tenue le 16 juillet 1997, au cours de laquelle le juge avait réservé sa décision

; par une ordonnance hors audience du 7 août 1997, dont le texte avait été déposé au greffe le même jour, le juge avait rejeté cette demande. Le 24

septembre

1997, les requérants avaient interjeté appel devant la chambre compétente contre l’ordonnance du 7

août 1997

; par une ordonnance hors audience du 2 décembre 1997, dont le texte avait été déposé au greffe le 22 décembre 1997, la chambre avait rejeté l’appel.

EN DROIT

Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 13 septembre 1990 et s’est términée le 2 juillet 1998.

Selon les requérants, la durée de la procédure, qui est de plus de sept ans et neuf mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

S. Dollé

J.-P. Costa

Greffière

Président