PEZZUTO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44559/98 prezentate de Giovanni Pezzuto împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la septembrie 2000 într-o cameră compusă din J.-P. Costa, președintele W. Fuhrmann, B. Conforti, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 25 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul este un resortisant italian, născut în 1935 și rezident în San Marco dei Cavoti (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Antonio Nardone și Togo Verrilli, avocați din Benevent. La 20 mai 1992, reclamantul a formulat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate ordinară. La 22 iulie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima ședință la 27 aprilie 1993. Această audiere a fost inițiată din oficiu de patru ori până la 16 ianuarie 1996. La 29 iunie 1997, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca acest caz să fie deliberat la 29 iunie 1997. În acea zi, judecătorul de instanță să fi fost transferat, nu a putut avea loc în instanță. După numirea noului judecător însărcinat cu cazul, s-a stabilit o audiere la 21 ianuarie 1999. Prin aceeași zi, al cărui text a fost depus la grefă la 22 mai 1999, judecătorul a respins cererea reclamantului. Hotărârea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 20 mai 1992 și se încheie la 22 mai 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de șapte ani pentru o instanță, nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44529/98

présentée par Giovanni Pezzuto

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

26

septembre 2000 en une chambre composée de

M.

J.-P. Costa,

président

,

M.

W. Fuhrmann,

M.

B. Conforti,

M.

P. Kūris,

M

me

F. Tulkens,

M.

K. Jungwiert,

M.

K. Traja,

juges

,

et de

M

me

S. Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 septembre 1997 et enregistrée le 13

novembre 1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1935 et résidant à San Marco dei Cavoti (Bénévent). Il est représenté devant la Cour par M

es

Antonio Nardone et Togo Verrilli, avocats à Bénévent.

Le 20 mai 1992, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension ordinaire d'invalidité.

Le 22 juillet 1992, le juge d'instance fixa la première audience au 27 avril 1993. Cette audience fut renvoyée d’office à quatre reprises jusqu’au 16 janvier 1996. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 29 juin 1997. Ce jour-là, le juge d'instance ayant été muté, l’audience ne put avoir lieu. Après la nomination du nouveau juge chargé du dossier, une audience fut fixée au 21 janvier 1999.

Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 22 mai 1999, le juge rejeta la demande du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 20 mai 1992 et s’est terminée le 22 mai 1999.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est de sept ans pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

S. Dollé

J.-P. Costa

Greffière

Président