CtEDO 26.09.2000 Auto

TALAY contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.09.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TALAY contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45909/99 prezentate de Turan TALAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are sediul în septembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta W. Thomassen, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Bîrsan, J. Casadevall, R. Maruste, judecători și de domnul O Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 6 octombrie 1998 și înregistrată la data de 3 februarie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, resortisant turc, născut în 1955, este în prezent reținut în casa de judecată a lui Erzurum. La momentul faptelor, el a fost fermier. Este reprezentat în fața Curții de către Maestrul Engül çatak, avocat în Baroul Ankara. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza cauzei La 13 aprilie 1995, reclamantul a fost arestat într-o cafenea din În timpul detenției sale la sediul secției antiteroriste din cadrul Direcției de Securitate a Stanbulului, reclamantul a fost interogat de polițiști care, pentru a-i extorca mărturisirea despre presupusa sa apartenență la organizația T În urma acestor interogatorii, care au avut loc până la 17 aprilie 1995, reclamantul a fost examinat de medicul legist al cărui raport a indicat dureri în piept. Potrivit raportului, reclamantul pretindea, de asemenea, că suferă de dureri la nivelul umerilor și spate. Medicul a precizat, de asemenea, că nu s-a constatat nicio leziune traumatică pe corpul reclamantului. Tot la 17 aprilie 1995, poliția din Stanbul l-a predat pe reclamant secției antiteroriste a Direcției de Securitate a Erzincanului. În timpul interogatoriilor, care s-au desfășurat până la 21 aprilie 1995, reclamantul a refuzat să răspundă la întrebări în calitate de acuzat. El a declarat că dorea să beneficieze de dreptul său de a nu vorbi. La 21 aprilie 1995, în ultima zi a arestării sale, reclamantul a fost examinat din nou de către un medic legist. Conform raportului întocmit de acesta, reclamantul nu purta nicio dovadă de abuz. Procedura penală începută împotriva membrilor forțelor de securitate La 27 martie 1997, reclamantul, prin intermediul avocatului său, a depus o plângere la procurorul Republicii Fatih împotriva ofițerilor de poliție responsabili de interogatoriu în timpul arestării sale, cărora le-a reproșat că i-a aplicat tratamente abuzive pentru a extorca mărturisirea. La 3 martie 1998, Parchetul lui Fatih a emis o ordonanță de nejudiciare pe motiv că raportul din 17 aprilie 1995 nu menționa nici o urmă care ar putea rezulta din relele tratamente. Avocata reclamantului s-a opus acestei ordonanțe de refuz în fața președintelui Curții de Assese din Beyouilu, care a fost adoptată la 7 august 1998. Printr-o altă decizie din 3 martie 1998, Parchetul lui Fatih a declarat incompetent rațional loci pentru a examina plângerea reclamantului cu privire la relele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul interogării sale la sediul secțiunii antiteroriste din Erzincan și a transmis dosarul la Parchetul Erzincan. La 1 mai 1998, Parchetul Erzincan a emis un ordin de nejudiciare cu privire la plângerea reclamantului. Potrivit reclamantului, Parchetul Erzincan nu a notat acest ordin de nejudiciare. La 20 aprilie 1995, în timp ce depunea mărturie în fața procurorului republicii lângă Curtea de Securitate a Statului Erzincan, reclamantul a afirmat că fusese torturat în timpul arestării sale, susținând în special că medicul de la biroul medical din Erzincan a întocmit raportul fără a efectua o consultație reală. În plus, el a respins conținutul tuturor declarațiilor sale făcute poliției. A doua zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului judecător din aceeași jurisdicție, care a ordonat arestarea sa provizorie. În fața judecătorului, el a repetat că fusese torturat în timpul arestării sale și că semnase procesele verbale către poliție cu ochii legați. Procurorul și judecătorul-șef nu au reacționat la acuzațiile de maltratare formulate de reclamant și nu le-au transmis la Parchetul competent. Prin actul de acuzare prezentat la 18 august 1995, procurorul l-a acuzat pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului și a solicitat condamnarea sa în temeiul art. 168/2 din Codul penal, reprimând apartenența la o bandă armată ilegală care putea comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. În fața instanței, reclamantul a declarat încă o dată că fusese maltratat în timpul arestării sale pentru a-i extorca mărturisirea și informațiile și a respins acuzațiile aduse împotriva lui și a susținut o punere în scenă a poliției din cauza activităților sale politice din trecut. Prin hotărârea din 12 noiembrie 1999, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la 12 ani și șase luni de închisoare pentru apartenență la o bandă armată ilegală. Procedura este în continuare pendinte în fața Curții de Casație. Reclamantul susține încălcarea articolului 3 din convenție în măsura în care ar fi fost supus unor tratamente abuzive în timpul arestării sale de către funcționari de poliție care au vrut să-i scoată o mărturisire. În special, el susține că polițiștii i - au dat jeturi de apă rece, electroșocuri, că l - au bătut, că i - au strâns organele genitale și că l - au atârnat de brațe. Reclamantul, invocând art. 5 din Convenție, se plânge de nelegalitatea detenției sale [art. 5 alineatul (1) ] și de durata detenției sale [art. 5 alineatul (3) ]. În sfârșit, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 din convenție, că nu a beneficiat de asistență din partea unui avocat atunci când a depus mărturie poliției în timpul custodiei sale și că nu a dispus de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, adjuvantul adjuvant al reclamantului cu privire la presupusele rele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul custodiei sale; DECLARĂ RECURSUL IRRECEVABIL pentru surplus.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-06-10
0,97
TALAY contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45909/99 présentée par Turan TALAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 juin 2003 en une chambre composée de : M
CtEDO 2000-11-28
0,96
SIMSEK contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50118/99 présentée par Emrullah ŞİMŞEK contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée
CtEDO 2000-07-04
0,95
DEMIREL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48581/99 présentée par Kekil DEMİREL contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2007-09-11
0,95
TALAY c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 7904/02 présentée par Turan TALAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 11 septembre 2007 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza, présiden
CtEDO 2000-10-03
0,95
D.A. ET B.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45736/99 présentée par D. A. et B. Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2000 en une chambre composée
Sursă