CAVUSOLGU, ÖZEN et AKDAG contre laTURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
CAVUSOLGU, ÖZEN et AKDAG contre laTURQUIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47757/99 prezentate de Özgür Cavușo grefierul secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 2 decembrie 1998 și înregistrată la 27 aprilie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnul CavușoLu, domnul Özen și domnul Akdai, resortisanți turci, s-au născut în 1974, 1977 și, respectiv, 1973. Primul reclamant își are reședința în Denizli, al doilea și al treilea reclamant sunt în prezent reținuți în închisoarea Buca (Turcia). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Maestrul Gül Gül Kireçkaya, avocat în barou al Õzmirului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei operațiuni de combatere a organizației ilegale MLKP-(Marksist Leninist Komünist Part - Partidul Comunist Marxist Leninist) reclamanții au fost arestați și reținuți succesiv în spațiile secțiunii antiterorism din cadrul Hotărârea de Securitate D.I.Zmir: Dl. Cauvusoolu, la 16 noiembrie 1995, dl. Özen, la 20 noiembrie 1995 și dl. Akdai, la 2 ianuarie 1996. La 27 noiembrie 1995, reclamanții, dnii Cavușouilu și Özen au fost mai întâi ascultați de procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Izmir ( D-l Akda a suferit aceeași soartă la 4 ianuarie 1996 și procurorul a depus mărturie împotriva d-lui Cavușoui și a d-lui Özen, la 15 decembrie 1995 și la 9 decembrie 1995. În ianuarie 1996, domnul Akda., în fața Curții de Securitate a statului. Reprobându-le în special celor care sunt membri ai unei bande armate, el a solicitat condamnarea lor în conformitate cu art. 168 alin. (2) din Codul Penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Curtea de Securitate a statului a alăturat dosarul dlui Akda Atunci când au fost judecați în fața Curții de Securitate a statului, alcătuită din trei magistrați de carieră, dintre care unul este magistrat militar, reclamanții au pledat nevinovați, care au contestat acuzațiile aduse împotriva lor. Prin hotărârea din 20 mai 1997, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a declarat dnii Özen și Akda § 1 din Convenție, reclamanții denunță în primul rând o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și susțin în special că instanța de securitate de la .. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Reclamanții susțin că, din cauza faptului că au fost acuzați de infracțiunile care intră în sfera de competență a cursurilor de securitate a statului, acestea ar fi fost supuse unor norme procedurale deosebit de coercitive în raport cu procedura penală prevăzută pentru infracțiunile de drept comun. În această privință, acestea au fost supuse articolului 14 din Convenția combinată cu art. 6 alineatul (1) din aceasta. Reclamanții se plâng de faptul că Curtea de Securitate de la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În statul în care se află dosarul în fața sa, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestuia, așa cum a făcut-o reclamanta, și consideră că este necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Pe teren la art. 6 alineatul (1), reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că au fost victime ale unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14, conform căruia: □ Drepturile și libertățile recunoscute în prezenta convenție trebuie să fie asigurate, fără deosebire, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Curtea constată că Legea nr. 2845 privind structura și funcționarea cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 din Codul penal și la art. 5 din Legea privind combaterea terorismului. În versiunea sa în vigoare la momentul respectiv, legea prevedea că orice persoană acuzată de astfel de infracțiuni este supusă unui tratament mai puțin favorabil decât cel al dreptului comun, în special în ceea ce privește regimul de custodie, circumstanțele agravante și executarea pedepselor. Curtea deduce din aceasta că distincția în litigiu nu se aplica diferitelor grupuri de persoane, ci diferitelor tipuri de încălcări, în funcție de gravitatea pe care o recunoștea legiuitorul. În acest caz, Curtea nu vede nici un element de natură să o conducă la concluzia că a existat, în speță, o discriminare □ contrară Convenției (a se vedea nr. 31734/96, Pütün c. Turcia, punctul 24.08.99; mutatis mutandis, hotărârea Gerger c. Turcia din 8 iulie 1999, Rec., 1999-., p. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69.). Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJUTĂ în mod unanim la examinarea