CtEDO 28.09.2000 Auto

J.M. c. ROYAUME-UNI

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
28.09.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
J.M. c. ROYAUME-UNI (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

[TRADUCERE] (...) ÎN FAVOAREA recurentei [M.J.M.] este o resortisantă britanică născută în 1962 și rezidentă în județul Kerry din Irlanda. În fața Curții, aceaceasta este reprezentată de domnul R. Harvey, de la firma londoneză de solicitori Sheridan. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate astfel. În decembrie 1995, reclamanta a fost atacată, sechestrată și violată în mod brutal de mai multe ori de dl E. Procesul a durat între 2 și 22 august 1996. E. a fost găsit vinovată și condamnată la închisoare pe viață la 25 septembrie 1996. alege să se apere singur și a interogat reclamanta timp de șase zile. a avut acces la dosarul medical al persoanei în cauză și la alte informații private despre ea. De la un capăt la altul al procesului, el a purtat aceleași haine pe care le purta atunci când a violat-o pe reclamantă. El a întrebat-o nu numai pe aceasta despre violuri, ci și despre antecedentele sale medicale intime și despre relațiile sale personale. Recurenta a fost luata de voma in timpul interogatoriului; ea a fost spitalizata dupa aceasta tortura, care a provocat in ea nelinistire si dezorientare. Dreptul si practica interna relevante La momentul procesului care o privește pe reclamantă, un inculpat avea absolut dreptul să se apere singur. Instanța na a avut pe deplin capacitatea de a-l constrânge împotriva voinței sale de a fi reprezentat (R. v. Woodward (1944), King mais Bench , p. 118). Un inculpat care își exercita el însuși apărarea avea, de asemenea, dreptul de a adresa întrebări în timpul unui interogatoriu oricărui martor în cauză, cu condiția ca aceste întrebări să aibă legătură cu cauza sau să atace credibilitatea martorilor. La art. 2 din Legea din 1976 de modificare a Legii privind infracțiunile sexuale l-a autorizat pe judecător să permită persoanei acuzate de viol să pună întrebări reclamantului cu privire la experiențele sale sexuale. În general, în cazul în care pârâtul ar putea demonstra că întrebarea avea relevanță pentru un punct pe care l-a ridicat la proces, de exemplu consimțământul victimei, el ar fi putut să o interogheze pe aceasta ( Brown (Uriah Samule) Criminal Appeal Reports, vol. 89, p. 92). Legea din 1998 privind justiția pentru tineri și dovezile penale ( Youth Justice and Criminal Edide Act 1998 ) a intrat în vigoare în iulie 1999. Aceasta aduce limitări, printre altele, la dreptul pentru persoana acuzată de a interoga personal victima de la culpă. GRIFS Cu privire la interogarea sa de către E., recurenta susține că dreptul englez la a fost expus unui tratament inuman și/sau degradant contrar articolului 3 din convenție și/sau unei ingerințe în viața sa privată, în ciuda articolului 8 alineatul (2) din convenție, întrucât această interferență era disproporționată și nu a fost necesară într-o societate democratică. Recurenta se plânge că, contrar dispozițiilor art. 13 din Convenție, dreptul englez nu i-a oferit nicio cale de atac cu privire la greutatea pe care a suferit-o. În plus, aceasta a susținut o discriminare în temeiul articolului 14 din Convenție, deoarece adulții care au fost victime ale agresiunii sexuale nu au fost interogați de cei pe care îi numesc agresori, în timp ce dreptul englez le oferă protecție copiilor victime. La 8 decembrie 1998, Curtea a invitat guvernul să prezinte observații scrise cu privire la cerere. Întrucât a informat în scris la 1 martie 1999 că a încercat să dea un regulament cu reclamanta, președintele a acordat o amânare. La 19 iulie 1999, guvernul a informat Curtea că reclamanta a acceptat o ofertă de regulament constând în plata a 6 În urma negocierilor dintre părți, guvernul a informat Curtea la 13 martie 2000 că este extrem de exagerată revendicările recurentei cu privire la cheltuielile judiciare și că i-a oferit suma de 7 000 GBP, care i se părea rezonabilă și a adăugat scrisoarea sa din 16 decembrie 1999 la solicitori ai recurentei în care își prezenta obiecțiile detaliate la cererea de 12 880,50 GBP, cifră care nu includea nici taxa pe valoarea adăugată (TVA) și nici taxa pe valoarea adăugată (TVA) și nu ținea seama mai mult de cele 2 800 de franci francezi (270,53 GBP) pe care Curtea le acordase pentru asistența judiciară. Obiecțiile guvernului se refereau la o parte importantă din nota de plată consacrată cercetării și elaborării unui acord cu avocatul în ceea ce privește onorariile sale, munca reprezentată de contactele cu mass-media și cea realizată în special pentru a răspunde scrisorii unui student. ; obiecțiile vizau, de asemenea, numărul prea mare de persoane remunerate pentru acest caz, de exemplu cei doi avocați cu experiență și avocatul care a început să pregătească o cerere de nouă pagini și documentele în sprijinul acesteia. Printr-o scrisoare din 27 aprilie 2000, solicitorii recurentei au informat Curtea că negocierile au continuat. La 18 mai 2000, în lipsa unui acord cu guvernul, solicitorii recurentei au comunicat Curții pretențiile lor revizuite pentru cheltuieli, evaluate la 16 813 GBP la 31 ianuarie 2000. Această cifră ținea acum cont de TVA, de onorariile avocaților și de o sumă acordată pentru asistența judiciară. Unele dintre obiecțiile guvernului fuseseră luate în considerare. Printr-o scrisoare din 2 iunie 2000, guvernul a confirmat obiecțiile pe care le formulase în scrisoarea sa din 16 decembrie 1999 și indiqua că o sumă de 7 000 GBP ar fi rezonabil. ÎN DREPT Curtea ia act de faptul că reclamanta a acceptat să își soluționeze obiecțiunile pe baza plății de 6 000 GBP cu titlu gratuit și a rambursării cheltuielilor rezonabile. În aceste condiții, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Ea observă că a fost adoptată o legislație care limitează cazurile în care un inculpat poate interoga personal victima unui viol. Ea are convingerea că respectarea drepturilor omului nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 alin. Curtea subliniază, de asemenea, că părțile n ë au putut ajunge la un acord cu privire la valoarea cheltuielilor rezonabile care trebuie plătite în cadrul regulamentului. Curtea a luat în considerare faptul că termenul nu a fost dincolo de comunicarea către guvernul pârât și că cea mai mare parte a muncii consacrate dosarului în fața Curții constă în corespondența inițială și în pregătirea și prezentarea unei cereri de nouă pagini, cu puține documente pe suport. Prin urmare, Curtea nu are convingerea că suma de 16 813 GBP revendicată cu titlu de onoare poate fi considerată în mod necesar expusă cu privire la cerere sau ca o sumă rezonabilă. Curtea a luat în considerare valoarea onorariilor solicitate și alocate în alte cauze britanice pe care le-a sesizat și care au ajuns la stadiul unei hotărâri definitive pe fond, după o ședință (a se vedea, de exemplu, hotărârea Khan c. Regatul Unit, n 35394/97, CEDO 2000-V, în care Curtea a alocat 11 500 GBP pentru cheltuieli. Statuind în echitate, după cum dorește art. 44 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, Curtea acordă 8 000 GBP pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv TVA. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de a acorda recurentei rolul hotărât 8 000 GBP (88 000 de lire sterline), taxa pe valoarea adăugată inclusă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-14
0,92
AFFAIRE JOHN MURRAY CONTRE LE ROYAUME-UNI
RÉSOLUTION INTÉRIMAIRE DH (2000) 26 RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME DU 8 FÉVRIER 1996 DANS L’AFFAIRE JOHN MURRAY CONTRE LE ROYAUME-UNI (adoptée par le Comité des Ministres le 14 février 2000, lors de la 695 e
CtEDO 2000-01-25
0,91
WALKER contre le ROYAUME-UNI
[TRADUCTION] (...) EN FAIt Le requérant [M. Michael Joseph Walker] est un citoyen britannique né en 1957 et résidant actuellement à Stansted, en Angleterre. Il est représenté devant la Cour par M me N. Rogers, conseillère juridique auprès d
CtEDO 2004-12-21
0,91
AFFAIRE SAUNDERS CONTRE LE ROYAUME-UNI
Résolution ResDH(2004)88 Deux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme contre le Royaume-Uni concernant des violations du droit de ne pas s'auto-incriminer - arrêt du 17 décembre 1996 dans l'affaire Saunders contre le Royaume-Uni
CtEDO 2006-05-09
0,91
McBRIDE c. ROYAUME-UNI
[TRADUCTION] (...) EN FAIT La requérante, M me Jean McBride, est une ressortissante irlandaise née en 1952 et résidant à Castlewellan. Elle a été représentée devant la Cour par M e G. Hyland, solicitor à Belfast. A. Les circonstances de l’e
CtEDO 2001-07-23
0,91
AFFAIRE DOWNING CONTRE LE ROYAUME-UNI
Résolution ResDH(2001)105 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 6 juin 2000 (définitif le 6 septembre 2000) dans l’affaire Downing contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001, lo
Sursă