GUERRERA contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44403/98 prezentată de Carmine Guerrera împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 septembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 6 mai 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1950 și rezident în San Lupo (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Vincenzo Piscitelli, avocat în Benevent.

La 3 octombrie 1992, domnul B. l-a numit pe reclamant în fața tribunalului din Benevent pentru a obține plata sumelor datorate în executarea unui contract de furnizare. La 5 mai 1994, judecătorul de punere în funcțiune a audierii părților și-a fixat o audiere la 19 ianuarie 1995. În ziua următoare, la 19 octombrie 1995 a fost suspendată din oficiu. La acea dată, reclamantul fiind absent, încuviințarea a fost amânată la 20 iunie 1996, iar după data de 17 aprilie 1997. La data de 23 octombrie 1997, reclamantul a fost din nou absent, iar judecătorul de punere în funcțiune a stabilit interdicția de prezentare a concluziilor la 2 aprilie 1998. La acea dată, reclamantul a solicitat aplicarea art. 186-ter din Codul de procedură civilă, în vederea obținerii unui ordin provizoriu de plată a sumei în litigiu.

Prin ordonanță în afara instanței după această ultimă dată, judecătorul a acceptat cererea dlui privind plata provizorie a sumei, deoarece apărarea reclamantului era de natură generică și fusese absent pentru audiere. La o dată nespecificată, ca urmare a atribuirii cauzei la colegiul de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cauze (sezione stralcio) ), președintele a numit un nou judecător pentru punerea în funcțiune și a fixat ședința la 4 martie 1999 pentru a permite părților să ajungă la o soluționare amiabilă a cazului. La acea dată, părțile nu au ajuns la o soluționare amiabilă, judecătorul a amânat cazul la 17 septembrie 1999. În ziua următoare, părțile care nu au fost sesizate, judecătorul a stabilit o nouă ședință la 24 septembrie 1999 atunci când, după ce a constatat a doua absență ulterioară a persoanelor interesate, a respins cazul rolului în conformitate cu art. 309 din Codul de procedură civilă.

Această procedură a început la 3 octombrie 1992 și s-a încheiat la 24 septembrie 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este mai mare de șase ani și 11 luni, pentru o instanță, nu răspunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44403/98 présentée par Carmine Guerrera contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 septembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. A.B. Baka, M. B. Conforti, M. G. Bonello, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 6 mai 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1950 et résidant à San Lupo (Bénévent). Il est représenté devant la Cour par M e Vincenzo Piscitelli, avocat à Bénévent. Le 3 octobre 1992, M. B. assigna le requérant devant le tribunal de Bénévent afin d’obtenir le paiement de sommes dues en exécution d’un contrat de fourniture.

La mise en état de l’affaire commença le 26 novembre 1992. L’audience du 29 avril 1993 fut reportée d’office à deux reprises jusqu’au 28 avril 1994. Le 5 mai 1994 le juge de la mise en état ordonna l’audition des parties et fixa une audience au 19 janvier 1995. Le jour venu, l’audience fut ajournée d’office au 19 octobre 1995. A cette date le requérant étant absent, l’audience fut reportée au 20 juin 1996, et après renvoyée d’office au 17 avril 1997. Le 23 octobre 1997, le requérant fut de nouveau absent et le juge de la mise en état fixa l’audience de présentation des conclusions au 2 avril 1998. A cette date, le demandeur sollicita l’application de l’article 186-ter du code de procédure civile, afin d’obtenir une injonction provisoire de payer la somme en litige.

Le requérant demanda le renvoi de l’audience, ce qui fut fait pour l’audience du 4 juin 1998. Par ordonnance hors audience suivant cette dernière date, le juge fit droit à la demande de M. B. concernant le paiement provisoire de la somme, car la défense du requérant était de nature générique et il avait été absent pour l’audition. L’audience de plaidoiries fut fixée au 23 octobre 2001. A une date non précisée, suite à l’attribution de l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ), le président nomma un nouveau juge de la mise en état et fixa l'audience au 4 mars 1999 afin de permettre aux parties de parvenir à une règlement amiable de l'affaire.

A cette date, les parties n'étant pas parvenues à un règlement amiable, le juge ajourna l'affaire au 17 septembre 1999. Le jour venu, les parties n'ayant pas comparu, le juge fixa une nouvelle audience au 24 septembre 1999 quand, ayant constaté la seconde absence consécutive des intéressés, il raya l'affaire du rôle conformément à l'article 309 du code de procédure civile. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 3 octobre 1992 et s'est terminée le 24 septembre 1999. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est de plus de six ans et onze mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président