CASE OF EISENSTECKEN v. AUSTRIA

La 7 martie 1985, reclamantul a încheiat cu E. un contract privind proprietatea unei terțe persoane la moartea proprietarului (Übergabevertrag auf den Todesfall) în temeiul căruia reclamantul ar primi proprietatea agricolă a E. situată în Mils după moartea acestuia. La 15 decembrie 1992, după decesul lui E., reclamantul a depus o cerere la Autoritatea locală de tranzacții imobiliare pentru Mils (Grundverkehrsbehörde) la biroul administrației districtului Innsbruck (Bezirkshauptmannschaft) pentru aprobarea contractului și a susținut că a avut intenția de a lucra pe teren însuși. La 23 iulie 1993, Autoritatea de tranzacții imobiliare a aprobat contractul încheiat cu E. La 2 august 1993, Ofițerul de tranzacții imobiliare (Landesgrundverkehrsreferent) la Oficiul Guvernului Regional (Amt der Landesregierung) pentru Tirol și-a exercitat dreptul de a face apel la Autoritatea regională de tranzacții imobiliare (Landesgrund-verkehrsbehörde). La 10 august 1993, administratorul proprietății decedate a făcut apel. La 14 octombrie 1993, reclamantul a solicitat o audiere orală. La 2 decembrie 1993, Autoritatea Regională a Transacțiunilor imobiliare a ținut o audiere în camera. 10. La 7 iulie 1993 a fost adoptată o nouă Lege a tranzacțiilor imobiliare Tirol, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. În conformitate cu această lege, numele și compoziția Autorității regionale de tranzacții imobiliare au fost schimbate. 11. La 28 februarie 1994, Comisia de tranzacții imobiliare regionale (Landes-Grundverkehrskommission) a acordat apelul Ofițerului de tranzacții imobiliare și a refuzat să aprobe contractul cu E. În ceea ce privește recursul administratorului proprietății decedate, Comisia Regională a Transacțiunilor imobiliare a constatat că nu are statutul legal. 12. La 13 aprilie 1994, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof). El s-a plâns, printre altele, că Comisia Regională a Transacțiunilor imobiliare și-a adoptat decizia fără să-i ofere posibilitatea de a-și prezenta argumentele în cadrul unei audieri orale la acest organism. 13. La 27 februarie 1995, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului. Referindu-se la propria jurisprudență, instanța a constatat că o audiere orală în acest caz nu este obligatorie. 14. În temeiul Legii din 1983 privind tranzacțiile imobiliare Tirol (Grundverkehrsgesetz), un contract privind transferul proprietății proprietăților imobiliare a fost supus aprobării de către autoritățile de tranzacții imobiliare în cazul în care terenurile agricole și forestiere au fost implicate sau în cazul în care cumpărătorul nu deține naționalitatea austriaca (secțiunea 1 și 3). În cazul în care a fost respinsă aprobarea, achiziția a fost nulă și nulă (secțiunea 16 alineatul (1)). 15. La 1 ianuarie 1994 a intrat în vigoare o nouă Lege privind tranzacțiile imobiliare (dată în 1993). În conformitate cu Legea din 1983, autoritatea de a doua și ultima instanță a fost Autoritatea regională pentru tranzacțiile imobiliare (Landesgrundverkehrsbehörde). În Legea din 1993 Autoritatea regională a tranzacțiilor imobiliare a fost înlocuită cu Comisia regională a tranzacțiilor imobiliare (Landes-Grundverkehrskommission). 16. Procedura înaintea autorităților de tranzacții imobiliare este reglementată de Legea de procedură administrativă generală 1950 (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz). Secțiunea 40 alineatul (1) din prezenta lege se referă la audieri orale și prevede următoarele: „Audieri orale se desfășoară în prezența tuturor părților cunoscute și a martorilor și experților necesare. În cazul în care audierile orale trebuie combinate cu o inspecție a locației, acestea ar trebui, dacă este posibil, să fie ținute acolo sau altfel la locul autorității sau la un alt loc care, în circumstanțe, pare cel mai potrivit.” 17. Este o practică consecventă a autorităților administrative să țină audieri orale în camera, cu excepția cazului în care legea prevede altfel, deoarece se înțelege în mod comun că principiul publicității nu se extinde la procedurile administrative (a se vedea Walter/Mayer, Grundriss des österreichischen Verwaltungsverfahrensrechts, a șasea ediție, Viena 1995, pp. 114-15). 18. art. 90 § 1 din Constituția Federală prevede: „Audierea de către instanțe de judecată în cazurile civile și penale este orală și publică. Excepțiile pot fi prescrise prin lege.”