CHELGHOUM contre la FRANCE

Secțiunea a treia Cerere nr. 54654/00 prezentată de Azzedine CHELGHOUM împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la octombrie 2000 într-o cameră compusă din L. Loucaides, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, dl Ugrekhelidze, judecători și de S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 3 februarie 2000 și înregistrată la 4 februarie 2000, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și faptul că această măsură provizorie nu a fost adoptată, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, născut la 19 iunie 1971 la Oran (Algeria), este de cetățenie algeriană. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Marie-Noëlle Frery, avocat în Barou deLyon. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat ilegal în Franța în februarie 1998 și a fost arestat la 24 septembrie 1998, ca urmare a unui control de identitate. În aceeași zi, prefectul Rhône a luat un ordin de rejudecare la frontieră și i-a prescris distanța către Algeria. La recursul reclamantului, Tribunalul Administrativ din Lyon a anulat, prin decizia din 28 septembrie 1998, decizia prin care prefectul dispunea la îndoire a recurentului către Algeria. Cererea de azil prezentată de solicitant, în care acesta susținea că este în pericol în cazul în care se întorcea în Algeria, deoarece fusese deja torturat de GIA a fost deja respinsă la 22 februarie 1999. La 30 iunie 1999, a fost adoptat un decret de rejudecare la frontieră împotriva reclamantului, precum și decizia de a-l trimite înapoi în Algeria. Cu toate acestea, în urma comunicării cererii de azil a reclamantului de către guvern, cererea de azil a fost revizuită și i s-a acordat statutul de refugiat (a se vedea procedura de mai jos). GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că trimiterea sa în Algeria era supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții. PROCEDURE Cererea a fost introdusă la 3 februarie 2000 și înregistrată la 4 februarie 2000. În aceeași zi, președintele Secțiunii 3 a aplicat art. 39 din Regulamentul de procedură până la 8 februarie 2000. La această dată, Secțiunea a prelungit aplicarea măsurii până la 4 aprilie 2000 și a comunicat cauza guvernului. La 30 martie 2000, președintele secțiunii a prelungit din nou măsura până la 9 mai 2000. Perioada de depunere a observațiilor guvernului a fost, la cererea acestuia, amânată la 9 mai 2000 și aplicarea articolului 39 a fost extinsă la 15 iunie 2000. Între timp, observațiile guvernului au fost prezentate și comunicate reclamantului care avea o perioadă de timp necesară la 26 iunie 2000 pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns. La 15 iunie 2000, aplicarea articolului 39 a fost prelungită la 29 august 2000. La 7 iulie 2000, a fost adresată o primă rechemare avocatului reclamantului. Prin scrisoarea din 19 iulie 2000, aceasta a solicitat un termen până la 8 august pentru a-și prezenta observațiile. La 29 august 2000, Secțiunea a prelungit aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură până la 19 septembrie 2000. În aceeași zi, o scrisoare a fost adresată avocatului prin recomandarea cu confirmare de primire, invitându-l să își prezinte observațiile în termen de opt ani și atrăgând atenția asupra posibilității ca Curtea să decidă să șteargă cauza rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) din convenție. La 31 august 2000, avocata a transmis documente fără observații. La 13 septembrie 2000, guvernul a indicat prin scrisoarea sa că situația administrativă a reclamantului a fost reexaminată și că a fost informată prin scrisoarea ministrului landurilor din 18 iulie 2000 cu privire la faptul că a fost admis în beneficiul azilului teritorial, că a fost pus în posesia unui extras provizoriu și că au fost date instrucțiuni. Guvernul concluzionează că reclamantul nu poate încă să se declare victima unei încălcări a Convenției. MOTIVELE DECIZIEI Curtea constată că reclamantul nu a reacționat la diferitele scrisori care i-au fost adresate și nu și-a prezentat observațiile ca răspuns. În plus, aceasta constată că reclamantul are dreptul de a atribui statutul de refugiat în Franța. Aceasta concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și că litigiul a fost soluționat în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b). În plus, Comisia consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n° 54654/00

présentée par Azzedine CHELGHOUM

contre France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

10

octobre 2000 en une chambre composée de

M.

L. Loucaides,

président

,

M.

J.-P. Costa,

M.

P. Kūris,

M

me

F. Tulkens,

M.

K. Jungwiert,

M

me

H.S. Greve,

M.

M. Ugrekhelidze,

juges

,

et de

M

me

S. Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 février 2000 et enregistrée le 4

février

2000,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour et le fait que cette mesure provisoire n’a pas été adoptée,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, né le 19 juin 1971 à Oran (Algérie), est de nationalité algérienne. Il est représenté devant la Cour par M

e

Marie-Noëlle Fréry, avocate au barreau deLyon.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant entra irrégulièrement en France en février 1998 et fut interpellé le 24 septembre 1998, suite à un contrôle d’identité. Le même jour, le Préfet du Rhône prit un arrêté de reconduite à la frontière et

prescrivit son éloignement à destination de l’Algérie.

Sur recours du requérant, le tribunal administratif de Lyon annula, par décision du 28 septembre 1998, la décision par laquelle le Préfet avait prescrit l’éloignement du requérant vers l’Algérie.

La demande d’asile présentée par le requérant, dans laquelle celui-ci soutenait être en danger en cas de retour en Algérie car il avait déjà été torturé par le GIA fut rejetée le 22 février 1999.

Le 30 juin 1999, un arrêté de reconduite à la frontière fut pris à l’encontre du requérant, de même que la décision de le renvoyer vers l’Algérie.

Toutefois, suite à la communication de la requête au Gouvernement par la Cour, la demande d’asile du requérant a été réexaminée et le statut de réfugié lui a été attribué (voir Procédure ci-dessous).

GRIEF

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait de ce que son renvoi en Algérie l’exposerait à des traitements contraires à cette disposition.

PROCEDURE

La requête a été introduite le 3 février 2000 et enregistrée le 4 février 2000.

Le même jour, le Président de la Section 3 a appliqué l’article 39 du règlement intérieur jusqu’au 8 février 2000. A cette date, la Section a prorogé l’application de la mesure jusqu’au 4 avril 2000 et communiqué l’affaire au Gouvernement. Le 30 mars 2000, le Président de la section a à nouveau prolongé la mesure jusqu’au 9 mai 2000.

Le délai de présentation des observations du Gouvernement a été, à sa demande, repoussé au 9 mai 2000 et l’application de l’article 39 a été étendue au 15 juin 2000. Entre temps, les observations du Gouvernement ont été présentées et communiquées au requérant qui avait un délai échéant le 26 juin 2000 pour présenter ses observations en réponse. Le 15 juin 2000, l’application de l’article 39 a été prorogée au 29 août 2000.

Un premier rappel a été adressé à l’avocate du requérant le 7 juillet 2000. Par courrier du 19 juillet, celle-ci a demandé un délai jusqu’au 8 août pour présenter ses observations. Il lui a été répondu qu’un délai ne pouvait lui être accordé étant donné que celui-ci était déjà dépassé, mais qu’elle pouvait présenter dans les plus brefs délais ses observations et que la Cour déciderait si elles devaient être prises en considération.

Le 29 août 2000, la Section a prolongé l’application de l’article 39 du règlement intérieur jusqu’au 19 septembre 2000. Le même jour, un courrier a été adressé à l’avocate en recommandé avec accusé de réception l’invitant à présenter ses observations sous huitaine et attirant son attention sur la possibilité que la Cour décide de rayer l’affaire du rôle en application de l’article 37 § 1de la Convention. Le 31 août 2000, l’avocate a fait parvenir des documents sans observations.

Le 13 septembre 2000, le Gouvernement a indiqué par courrier que la situation administrative du requérant avait été réexaminée et qu’il avait été informé par lettre du ministre de l’Intérieur en date du 18 juillet 2000 de ce qu’il était admis au bénéfice de l’asile territorial, qu’il avait été mis en possession d’un récépissé provisoire et que des instructions avaient été données. Le Gouvernement en conclut que le requérant ne saurait encore se prétendre victime d’une violation de la Convention.

MOTIFS DE LA DECISION

La Cour constate que le requérant n’a pas réagi aux différents courriers qui lui ont été adressés et n’a pas présenté ses observations en réponse. Elle note en outre que le requérant s’est vu attribuer le statut de réfugié en France.

Elle conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention et que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b).

Elle estime, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

DECIDE DE RAYER LA REQUÊTE DU ROLE.

S. Dollé

L. Loucaides

Greffière

Président